Discursul Papei la audienţa acordată Corpului Diplomatic de la Vatican

Discursului Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiență acordată membrilor Corpului Diplomatic
acreditat pe lângă Sfântul Scaun
vineri, 22 martie 2013

Excelențe,
Doamnelor și Domnilor,

Mulțumesc din inimă decanului vostru, ambasadorul Jean-Claude Michel, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor și cu bucurie vă primesc pentru acest schimb de saluturi, simplu dar în același timp intens, care vrea să fie în mod ideal îmbrățișarea Papei adresată lumii. De fapt, prin intermediul vostru întâlnesc popoarele voastre și astfel pot, într-un anumit sens, să ajung la fiecare dintre concetățenii voștri, cu bucuriile sale, dramele sale, așteptările sale, dorințele sale.

Prezența voastră numeroasă este și un semn că relațiile pe care țările voastre le au cu Sfântul Scaun sunt rodnice, sunt cu adevărat o ocazie de bine pentru omenire. De fapt, acest lucru se află la inima Sfântului Scaun: binele oricărui om pe acest pământ! Și tocmai cu această intenție își începe slujirea sa Episcopul de Roma, știind că poate să se bazeze pe prietenia și pe afectul țărilor pe care voi le reprezentați și având certitudinea că împărtășiți această propunere. În același timp, sper să fie și ocazie pentru a întreprinde un drum cu acele puține țări care încă nu au relații diplomatice cu Sfântul Scaun, dintre care unele – le mulțumesc din inimă – au voit să fie prezente la Liturghia pentru începerea slujirii mele, sau au trimis mesaje ca gest de apropiere.

Așa cum știți, există diferite motive pentru care am ales numele meu gândindu-mă la Francisc de Assisi, o personalitate care este foarte cunoscută dincolo de granițele Italiei și Europei și chiar printre cei care nu mărturisesc credința catolică. Unul dintre primele motive este iubirea pe care Francisc o avea față de cei săraci. Câți săraci există încă în lume! Și câtă suferință întâlnesc aceste persoane! După exemplul lui Francisc de Assisi, Biserica a căutat mereu să aibă grijă, să apere, în orice colț al pământului, pe cel care suferă datorită lipsurilor și cred că în multe dintre țările voastre puteți constata opera generoasă a acelor creștini care se străduiesc să-i ajute pe cei bolnavi, pe orfani, pe cei fără adăpost și pe toți cei care sunt marginalizați, și care astfel lucrează pentru a edifica societăți mai umane și mai drepte.

Dar există și o altă sărăcie! Este sărăcia spirituală din zilele noastre, care se referă în mod grav și la țările considerate mai bogate. Este ceea ce Predecesorul meu, iubitul și veneratul Benedict al XVI-lea, numește „dictatura relativismului”, care lasă pe fiecare ca măsură a lui însuși și pune în pericol conviețuirea dintre oameni. Și astfel ajung la al doilea motiv al numelui meu. Francisc de Assisi ne spune: lucrați pentru a edifica pacea! Dar nu există adevărată pace fără adevăr! Nu poate exista pace adevărată dacă fiecare este măsură a lui însuși, dacă fiecare poate să revendice mereu și numai propriul drept, fără a se îngriji în același timp de binele celorlalți, al tuturor, pornind de la natura care unește orice ființă umană de pe acest pământ.

Unul dintre titlurile Episcopului de Roma este Pontif, adică acela care construiește punți, cu Dumnezeu și între oameni. Doresc tocmai ca dialogul dintre noi să ajute la construirea de punți între toți oamenii, așa încât fiecare să poată găsi în celălalt nu un dușman, nu un concurent, ci un frate care trebuie primit și îmbrățișat! Apoi înseși originile mele mă determină să lucrez pentru a edifica punți. De fapt, așa cum știți, familia mea este de origini italiene; și astfel în mine este mereu viu acest dialog dintre locuri și culturi distante între ele, între un capăt și celălalt al lumii, astăzi tot mai apropiate, interdependente, care au nevoie să se întâlnească și să creeze spații reale de fraternitate autentică.

În această operă este fundamental și rolul religiei. De fapt, nu se pot construi punți între oameni, uitându-l pe Dumnezeu. Dar este valabil și contrariul: nu se pot trăi adevărate legături cu Dumnezeu ignorându-i pe ceilalți. Pentru aceasta este important să se intensifice dialogul dintre diferitele religii, mă gândesc înainte de toate la cel cu Islamul, și am apreciat mult prezența, în timpul Liturghiei de începere a slujirii mele, a atâtor autorități civile și religioase din lumea islamică. Și este important să se intensifice și confruntare cu aceia care nu cred, pentru ca să nu prevaleze niciodată diferențele care separă și rănesc, ci, chiar și în diversitate, să învingă dorința de a construi adevărate legături de prietenie între toate popoarele.

A lupta împotrivă sărăciei fie materiale, fie spirituale; a edifica pacea și a construi punți. Sunt ca punctele de referință ale unui drum la care doresc să invit să ia parte fiecare dintre țările pe care le reprezentați. Un drum dificil însă, dacă nu învățăm tot mai mult să iubim acest pământ al nostru. Și în acest caz îmi este de ajutor să mă gândesc la numele de Francisc, care învață un profund respect față de toată creația, păstrarea acestui ambient al nostru, pe care adesea nu-l folosim pentru bine, ci îl exploatăm cu aviditate dăunând unul altuia.

Dragi ambasadori,

Doamnelor și Domnilor,

Mulțumesc iarăși pentru toată munca pe care o desfășurați, împreună cu Secretariatul de Stat, pentru a construi pacea și a edifica punți de prietenie și de fraternitate. Prin intermediul vostru, doresc să reînnoiesc față de guvernele voastre mulțumirea mea pentru participarea lor la celebrările cu ocazia alegerii mele, cu dorința unei munci comune rodnice. Domnul Atotputernic să umple cu darurile sale pe fiecare dintre voi, familiile voastre și popoarele pe care le reprezentați. Mulțumesc!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 22.03.2013
Publicarea pe acest sit: 22.03.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns