Discursul Papei la audiența acordată Asociației Italiene a Învățătorilor Catolici

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiența acordată Asociației Italiene a Învățătorilor Catolici
Vatican, 5 ianuarie 2018

Iubiți frați și surori,

Vă spun bun-venit vouă, reprezentanți ai Asociației Italiene a Învățătorilor Catolici, cu ocazia congresului vostru național și îi mulțumesc președintelui pentru cuvintele sale.

Aș vrea să vă propun trei puncte de reflecție și de angajare: cultura întâlnirii, alianța dintre școală și familie și educația ecologică. Precum și o încurajarea când faceți asociație.

Mai întâi, vă mulțumesc pentru contribuția pe care o dați angajării Bisericii pentru a promova cultura întâlnirii. Și vă încurajez să faceți asta, dacă este posibil, în manieră și mai capilară și incisivă. De fapt, în această provocare culturală sunt decisive bazele care sunt puse în anii educației primare a copiilor. Învățătorii creștini, fie că lucrează în școli catolice fie în școli statale, sunt chemați să stimuleze în elevi deschiderea spre celălalt ca față, ca persoană, ca frate și soră de cunoscut și respectate, cu istoria sa, calitățile și defectele sale, bogățiile și limitele sale. Pariul este acela de a coopera la formarea de tineri deschiși și interesați de realitatea care-i înconjoară, capabili de îngrijire și de duioșie – mă gândesc la fanfaroni -, care să fie liberi de prejudecata răspândită conform căreia pentru a valora trebuie să fie competitivi, agresivi, duri față de alții, în special față de cel care este diferit, străin sau cel care în orice mod este văzut ca obstacol în calea propriei afirmări. Acesta este din păcate un „aer” pe care adesea copiii noștri îl respiră și remediul este de a face în așa fel încât să poată respira un aer diferit, mai sănătos, mai uman. Și pentru acest scop este foarte importantă alianța cu părinții.

Și aici venim la al doilea punct adică la alianța educativă dintre școală și familie. Eu sunt convins că pactul educativ este rupt; este rupt pactul educativ dintre școală, familie și stat; este rupt, trebuie să-l refacem. Toți știm că această alianță este în criză de mult timp și în anumite cazuri este complet ruptă. Odinioară exista multă întărire reciprocă între stimulentele date de învățători și cele date de părinți. Astăzi situația s-a schimbat, dar nu putem să fim nostalgici ai trecutului. Trebuie să luăm act de schimbările care s-au referit fie la familie fie la școală și să reînnoim angajarea pentru o colaborare constructivă – adică, să reconstruim alianța și pactul educativ – pentru binele copiilor și tinerilor. Și din moment ce această sinergie nu mai are loc în mod „natural”, trebuie favorizată în mod de proiectare, și cu aportul experților în domeniul pedagogic. Dar și mai înainte trebuie favorizată o nouă „complicitate” – sunt conștient de folosirea acestui cuvânt -, o nouă complicitate între învățători și părinți. Înainte de toate renunțând să se creadă ca izvoare opuse, învinovățindu-se reciproc, ci dimpotrivă punându-se unii în pielea altora, înțelegând dificultățile obiective pe care și unii și alții le întâlnesc astăzi în educație și creând astfel o solidaritate mai mare: complicitate solidară.

Al treilea aspect pe care vreau să-l subliniez este educația ecologică (cf. Enciclica Laudato si’, 209-215). Desigur nu este vorba numai de a da câteva noțiuni, care trebuie să fie învățate. Este vorba de a educa la un stil de viață bazat pe atitudinea grijii față de casa noastră comună care este creația. Un stil de viață care să nu fie schizofrenic, adică, de exemplu, să se îngrijească de animalele care sunt pe cale de dispariție dar să ignore problemele bătrânilor; sau să apere pădurea amazoniană dar să neglijeze drepturile muncitorilor la un salariu just, și așa mai departe. Aceasta este schizofrenie. Ecologia la care trebuie educat trebuie să fie integrală. Și mai ales educația trebuie să insiste asupra simțului de responsabilitate: nu de a transmite sloganuri pe care alții ar trebui să le realizeze, ci să trezească gustul de a experimenta o etică ecologică pornind de la alegeri și gesturi de viață zilnică. Un stil de comportament care în perspectiva creștină își găsește sens și motivație în raportul cu Dumnezeu creator și răscumpărător, cu Isus Cristos centru al cosmosului și al istoriei, cu Duhul Sfânt izvor de armonie în simfonia creației.

În sfârșit, iubiți frați și surori, vreau să adaug un cuvânt despre valoarea de a fi și a face asociație. Este o valoare care nu trebuie considerată sigură, ci trebuie cultivată mereu, și momentele instituționale cum ar fi congresul folosesc la asta. Vă îndemn să reînnoiți voința de a fi și a face asociație în amintirea principiilor inspiratoare, în citirea semnelor timpurilor și cu privirea deschisă spre orizontul social și cultural. Nu vă fie frică de diferențele și nici de conflictele care în mod normal există în asociațiile laicale; este normal ca să existe, este normal. Nu le ascundeți, ci înfruntați-le cu stil evanghelic, căutând adevăratul bine al asociației, evaluat pe baza principiilor statutare. A fi asociație este o valoare și este o responsabilitate, care în acest moment este încredințată vouă. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al păstorilor Bisericii, sunteți chemați să faceți să rodească acest talant pus în mâinile voastre.

Mulțumesc. Vă mulțumesc pentru această întâlnire și vă binecuvântez din inimă pe voi, toată asociația și munca voastră. Și voi, vă rog, rugați-vă pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.01.2018
Publicarea pe acest sit: 05.01.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns