Discursul Papei la aniversarea enciclicei „Mater et Magistra”

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la congresul internațional pentru
a cincizecia aniversare a enciclicei „Mater et Magistra”
luni, 16 mai 2011

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și întru Preoție,
Stimați doamne și domni,

Sunt bucuros să vă primesc și să vă salut cu ocazia celei de 50-a aniversări a Enciclicei Mater et magistra a fericitului Ioan al XXIII-lea; un document care păstrează mare actualitate și în lumea globalizată. Îl salut pe Cardinalul Președinte, căruia îi mulțumesc pentru amabilele sale cuvinte, precum și pe Mons. Secretar, pe colaboratorii din Dicaster și pe voi toți, veniți din diferite continente pentru acest congres important.

În Mater et magistra Papa Roncalli, cu o viziune despre Biserică pusă în slujba familiei umane mai ales prin specifica sa misiune evanghelizatoare, s-a gândit la Doctrina socială – anticipându-l pe fericitul Ioan Paul al II-lea – ca la un element esențial al acestei misiuni, pentru că este „parte integrantă a concepției creștine despre viață” (nr. 206). Ioan al XXIII-lea este la originea afirmațiile Succesorilor și atunci când a indicat în Biserică subiectul comunitar și plural al Doctrinei sociale. Christifideles laici, îndeosebi, nu pot să fie numai beneficiari și executori pasivi, ci îi sunt protagoniști în momentul vital al realizării sale, precum și colaboratori prețioși ai Păstorilor în formularea sa, grație experienței dobândite pe teren și grație propriilor competențe specifice. Pentru fericitul Ioan al XXIII-lea, Doctrina socială a Bisericii are ca lumină Adevărul, ca forță propulsoare Iubirea, ca obiectiv Dreptatea (cf. nr. 209), o viziune despre Doctrina socială pe care am preluat-o în Caritas in veritate, ca mărturie a acelei continuități care ține unit întregul corpus al Enciclicelor sociale. Adevărul, iubirea, dreptatea, indicate de Mater et magistra, împreună cu principiul destinației universale a bunurilor, drept criterii fundamentale pentru a depăși dezechilibrele sociale și culturală, rămân pilaștrii pentru a interpreta și a ajunge la soluție și pentru dezechilibrele interne din globalizarea actuală. În fața acestor dezechilibre există nevoia reafirmării unei rațiuni integrale care să facă să renască gândirea și etica. Fără o gândire morală care să depășească modul de a pune problema al eticilor seculare, ca acelea neoutilitariste și neocontractualiste, care se întemeiază pe un scepticism substanțial și pe o viziune prevalent imanentistă despre istorie, devine urgent pentru omul de astăzi să aibă acces la cunoașterea adevăratului bine umane. Trebuie dezvoltate sinteze culturale umaniste deschise la Transcendență printr-o nouă evanghelizare – înrădăcinată în legea nouă a Evangheliei, legea Duhului – la care de mai multe ori ne-a solicitat fericitul Ioan Paul al II-lea. Numai în comuniunea personală cu Noul Adam, Isus Cristos, rațiunea umană este vindecată și potențată și este posibil accesul la o viziune mai adecvată despre dezvoltare, despre economie și despre politică în conformitate cu dimensiunea lor antropologică și cu noile condiții istorice. Și grație unei rațiuni restaurate în capacitatea sa speculativă și practică se poate dispune de criterii fundamentale pentru a depăși dezechilibrele globale, în lumina binelui comun. De fapt, fără cunoașterea adevăratului bine uman, caritatea alunecă în sentimentalism (cf. nr. 3); dreptatea își pierde „măsura” fundamentală; principiul destinației universale a bunurilor este delegitimat. De diferitele dezechilibre globale, care caracterizează epoca noastră, sunt alimentate disparitatea, diferențele de bogăție, inegalitățile, care creează probleme de dreptate și de distribuire egală a resurselor și oportunităților, în special față de cei mai săraci.

Dar nu sunt mai puțin îngrijorătoare fenomenele legate de finanțe care, după faza mai acută a crizei, au ajuns să practice din nou cu frenezie contracte de credit care adesea permit o speculă fără limite. Fenomene de speculă dăunătoare au loc și cu referință la produsele alimentare, la apă, la pământ, ajungând să-i sărăcească și mai mult pe cei care trăiesc în situații de lipsuri grave. În mod analog, creșterea prețurilor resurselor energetice primare, cu respectiva căutare de energii alternative condusă, uneori, de interese exclusiv economice pe termen scurt, ajung să aibă consecințe negative asupra ambientului, precum și asupra omului însuși.

Problema socială de astăzi este fără îndoială problemă de dreptate socială mondială, așa cum de altfel amintea deja Mater et magistra în urmă cu cincizeci de ani, deși cu referință la un alt context. În afară de asta, este problemă de distribuire egală a resurselor materiale și imateriale, de globalizare a democrației substanțiale, sociale și participative. Pentru aceasta, într-un context în care se trăiește o progresivă unificare a umanității, este indispensabil ca noua evanghelizare a socialului să evidențieze implicațiile unei dreptăți care trebuie realizată la nivel universal. Cu referință la fundamentul acestei dreptăți trebuie subliniat că nu este posibilă realizarea ei sprijinindu-se pe un simplu consens social, fără a recunoaște că acesta, pentru a fi durabil, trebuie să fie înrădăcinat în binele uman universal. În ceea ce privește planul de realizare, dreptatea socială trebuie realizată în societatea civilă, în economia de piață (cf. Caritas in veritate, nr. 35), dar și de o autoritate politică onestă și transparentă proporționată cu ea, chiar și la nivel internațional (cf. ibid., nr.67).

Referitor la marile provocări de astăzi, Biserica, în timp ce se încrede în primul rând în Domnul Isus și în Duhul său, care o conduc prin evenimentele din lume, pentru răspândirea Doctrinei sociale se bazează și pe activitatea instituțiilor sale culturale, pe programele de instruire religioasă și de cateheză socială din parohii, pe mass-media și pe lucrarea de vestire și de mărturie a lui christifideles laici (cf. Mater et magistra, 206-207). Aceștia trebuie să fie pregătiți spiritual, profesional și etic. Mater et magistra insista nu numai pe formare, ci mai ales pe educația care formează creștinește conștiința și duce la o acțiune concretă, conform unui discernământ condus înțelept. Fericitul Ioan al XXIII-lea afirma: „Educația de a acționa creștinește și în domeniul economic și social cu greu este eficace dacă subiecții înșiși nu iau parte activă în a se educa pe ei înșiși, și dacă educația nu este desfășurată și prin acțiune” (nr. 212-213).

În afară de asta, sunt încă valabile indicațiile oferite de Papa Roncalli în privința unui pluralism legitim între catolici în concretizarea Doctrinei sociale. De fapt, scria că în acest domeniu „[…] pot apare și printre catolici, corecți și sinceri, divergențe. Atunci când se întâmplă asta să nu dispară niciodată considerația reciprocă, respectul reciproc și buna dispoziție de a găsi punctele de întâlnire pentru o acțiune rapidă și eficace: să nu se uzeze în discuții interminabile și, sub pretextul lui cel mai bun și optim, să nu se neglijeze a se înfăptui binele care este posibil și de aceea necesar” (nr. 219). Importante instituții în slujba noii evanghelizări a socialului sunt, în afară de asociațiile de voluntariat și de organizațiile neguvernamentale creștine sau de inspirație creștină, Comisiile Dreptate și pace, Oficiile pentru problemele sociale și pentru muncă, Centrele și Institutele de Doctrină socială, dintre care multe nu se limitează la studiu și la răspândire, ci la însoțirea diferitelor inițiative de experimentare a conținuturilor magisteriului social, ca în cazul cooperativelor sociale de dezvoltare, al experiențelor de microcredit și al unei economii animată de logica comuniunii și a fraternității.

Fericitul Ioan al XXIII-lea, în Mater et magistra, amintea că se pot percepe mai bine exigențele fundamentale ale dreptății atunci când se trăiește ca fii ai luminii (cf. nr. 235). De aceea, vă doresc vouă tuturor ca Domnul Înviat să încălzească inimile voastre și să vă ajute să răspândiți rodul răscumpărării, printr-o nouă evanghelizare a socialului și prin mărturia vieții bune conform Evangheliei. Această evanghelizare să fie susținută de o adecvată pastorație socială, realizată în mod sistematic în diferitele Biserici particulare. Într-o lume, destul de des concentrată asupra ei înseși, lipsită de speranță, Biserica așteaptă ca voi să fiți drojdie, semănători neobosiți ai gândirii adevărate și responsabile și ai proiectării sociale generoase, susținuți de iubirea plină de adevăr care locuiește în Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut om. Mulțumindu-vă pentru lucrarea voastră, vă împart din inimă Binecuvântarea mea Apostolică.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 16.05.2011
Publicarea pe acest sit: 21.05.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns