Discursul Papei la a 50-a aniversare a enciclicei „Pacem in terris”

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiența acordată participanților la întâlnirea
promovată de Consiliul Pontifical
pentru Dreptate și Pace,
la a 50-a aniversare a enciclicei Pacem in terris
joi, 3 octombrie 2013

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Împărtășesc astăzi cu voi comemorarea istoricei enciclice Pacem in terris, promulgată de fericitul Ioan al XXIII-lea la 11 aprilie 1963. Providența a voit ca această întâlnire să aibă loc chiar puțin după anunțarea canonizării sale. Îi salut pe toți, îndeosebi pe cardinalul Turkson, mulțumindu-i pentru cuvintele pe care mi le-a adresat și în numele vostru.

Cei mai în vârstă dintre noi ne amintim bine de epoca enciclicei Pacem in terris. Era vârful așa-numitului „război rece”. La sfârșitul anului 1962 omenirea s-a aflat pe muchia unui conflict atomic mondial, și Papa a înălțat un dramatic și inimos apel de pace, adresându-se astfel tuturor celor care aveau responsabilitatea puterii; el spunea: „Cu mâna pe conștiință, să asculte strigătului neliniștitor care din toate părțile pământului, de la copiii nevinovați la bătrâni, de la persoane la comunități, se înalță spre cer: Pace, pace!” (Radiomesaj, 25 octombrie 1962). Era un strigăt adresat oamenilor, dar era și o rugăciune îndreptată spre cer. Dialogul care a început atunci cu greu între marile blocuri contrapuse a dus, în timpul Pontificatului unui alt fericit, Ioan Paul al II-lea, la depășirea acelei faze și la deschiderea de spații de libertate și de dialog. Semințele de pace aruncate de fericitul Ioan al XXIII-lea au adus roade. Și totuși, cu toate că au căzut ziduri și bariere, lumea continuă să aibă nevoie de pace și chemarea enciclicei Pacem in terris rămâne puternic actuală.

1. Dar care este fundamentul construirii păcii? Pacem in terris vrea să-l amintească tuturor: el constă în originea divină a omului, a societății și a autorității însăși, care angajează indivizii, familiile, diferitele grupuri sociale și statele să trăiască raporturi de dreptate și solidaritate. Este deci misiunea tuturor oamenilor să construiască pacea, după exemplul lui Isus Cristos, prin aceste două căi: să promoveze și să practice dreptate, cu adevăr și iubire; să contribuie, fiecare după posibilitățile sale, la dezvoltarea umană integrală, după logica solidarității.

Privind la realitatea noastră actuală, mă întreb dacă am înțeles această lecție din Pacem in terris. Mă întreb dacă cuvintele dreptate și solidaritate sunt numai în dicționarul nostru sau toți lucrăm pentru ca să devină realitate. Enciclica fericitului Ioan al XXIII-lea ne amintește clar că nu poate să existe adevărată pace și armonie dacă nu lucrăm pentru o societate mai dreaptă și solidară, dacă nu depășim egoisme, individualisme, interese de grup și asta la toate nivelele.

2. Să mergem puțin înainte. Ce consecințe are a aminti originea divină a omului, a societății și a autorității însăși? Pacem in terris focalizează o consecință de bază: valoarea persoanei, demnitatea fiecărei ființe umane, care trebuie promovată, respectată și ocrotită mereu. Și nu numai principalele drepturi civile și politice trebuie să fie garantate – afirmă fericitul Ioan al XXIII-lea – ci trebuie să se ofere fiecăruia și posibilitatea de a accede efectiv la mijloacele esențiale de subzistență, hrana, apa, casa, îngrijirile sanitare, instruirea și posibilitatea de a forma și a susține o familie. Acestea sunt obiectivele care au o prioritate inderogabilă în acțiunea națională și internațională și îi măsoară bunătatea. De ele depinde o pace durabilă pentru toți. Și este important ca să aibă spațiu și acea bogată gamă de asociații și de corpuri intermediare care, în logica subsidiarității și în spiritul solidarității, urmăresc aceste obiective. Desigur, enciclica afirmă obiective și elemente care sunt de acum obținute de modul nostru de a gândi, dar trebuie să ne întrebăm: oare sunt cu adevărat în realitate? După cincizeci de ani, au răsfrângere în dezvoltarea societăților noastre?

3. Pacem in terris nu intenționa să afirme că este misiunea Bisericii să dea indicații concrete despre teme care, în complexitatea lor, trebuie să fie lăsate discuției liber. Despre materiile politice, economice și sociale nu dogma indică soluțiile practice, ci mai degrabă dialogul, ascultarea, răbdarea, respectarea celuilalt, sinceritatea și chiar disponibilitatea de a revedea propria opinie. În fond, apelul la pace al lui Ioan al XXIII-lea în 1962 tindea să orienteze dezbaterea internațională conform acestor virtuți.

Principiile fundamentale din Pacem in terris pot conduce cu rod studiul și discuția despre „res novae” care interesează întâlnirea voastră: urgența educativă, influența mijloacelor de comunicare în masă asupra conștiințelor, accesul la resursele pământului, buna sau reaua folosire a rezultatelor cercetărilor biologice, cursa după armamente și măsurile de securitate naționale și internaționale. Criza economică mondială, care este un simptom grav al lipsei de respect față de om și față de adevăr cu care au fost luate decizii din partea guvernelor și a cetățenilor, ne spun asta cu claritate. Pacem in terris trasează o linie care merge de la pacea care trebuie construită în inima oamenilor la o regândire a modelului nostru de dezvoltare și de acțiune la toate nivelele, pentru ca lumea noastră să fie o lume de pace. Mă întreb dacă suntem dispuși să-i acceptăm invitația.

Vorbind despre pace, vorbind despre criza economică mondială inumană, care este un simptom grav al lipsei de respect față de om, nu pot să nu amintesc cu mare durere numeroasele victime ale altui naufragiu tragic care a avut loc astăzi în largul de la Lampedusa. Îmi vine cuvântul rușine! Este o rușine! Să-l rugăm împreună pe Dumnezeu pentru cei care și-au pierdut viața: bărbați, femei, pentru rude și pentru toți refugiații. Să unim eforturile noastre pentru ca să nu se repete asemenea tragedii! Numai o colaborare hotărâtă a tuturor poate ajuta la prevenirea lor.

Dragi prieteni, Domnul, cu mijlocirea Mariei Regina păcii, să ne ajute să primim mereu în noi pacea care este dar al lui Cristos Înviat și să lucrăm mereu cu angajare și cu creativitate pentru binele comun. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.10.2013
Publicarea pe acest sit: 05.10.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns