Discursul Papei în Catedrala Apostolică din Etchmiadzin

Discursul Sfântului Părinte
la Catedrala Apostolică din Etchmiadzin
marți, 25 septembrie 2001

Venerabile frate,
Patriarh Suprem și Catolicos al Tuturor Armenilor,
Frați și surori în Cristos,
Binecuvântarea lui Dumnezeu peste voi toți!

1. Pașii mei de pelerin m-au adus în Armenia pentru a-l lăuda pe Dumnezeu pentru lumina Evangheliei care, acum 1700 de ani, s-a revărsat asupra acestei țări, din acest loc unde Sfântul Grigore Iluminătorul a primit viziunea cerească a Fiului lui Dumnezeu sub forma luminii. Etchmiadzin reprezintă azi mărețul simbol al credinței Armeniei în Unul Născut Fiu al lui Dumnezeu, care s-a coborât din ceruri, care a murit pentru a ne răscumpăra din păcat, și a cărui înviere inaugurează noi ceruri și un nou nou pământ. Pentru toți armenii, Etchmiadzin rămâne promisiunea perseverenței în credință, în ciuda suferințelor și vărsărilor de sânge din trecut și prezent, din care istoria voastră frământată a făcut prețul fidelității voastre. În acest loc doresc să dau mărturie că credința voastră este credința noastră în Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat: „este un Domn, o credință, un botez” (Efeseni 4,5).

Aici la Etchmiadzin, sunt foarte bucuros să întorc sărutul de pace pe care Sanctitatea voastră mi l-a dat în noiembrie anul trecut la Roma, la mormântul Apostolului Petru. Vă salut cu o emoție intensă, și în același timp îi salut pe Arhiepiscopii, Episcopii, călugării, preoții și credincioșii preaiubitei Biserici Apostolice Armene. Ca Episcop al Romei, îmi plec genunchiul cu admirație în fața darului ceresc al botezului poporului vostru, și aduc omagiu acest templu, simbol al națiunii, care, încă de la început, conform viziunii Sfântului Grigore, poartă pe coloanele sale semnul martiriului.

2. Vă mulțumesc, Sanctitate, pentru că mă primiți în casa voastră. Este pentru prima dată când Episcopul Romei, în cursul vizitei sale într-o țară, stă în casa unui Frate care prezidează peste una dintre glorioasele Biserici din Răsărit, împărtășind cu acesta viața de zi cu zi. Vă mulțumesc pentru acest semn de iubire care mă mișcă profund și care vorbește inimilor tuturor catolicilor despre prietenia profundă și despre iubirea frățească.

Gândurile mele se îndreaptă în acest moment către venerabilii voștri predecesori. Mă gândesc la Catolicosul Vazken I, care luptat atât de mult pentru ca poporul său să poată vedea țara promisă alibertății, și care a fost chemat la Domnul chiar în momentul în care a fost obținută independența. Mă gândesc la Catolicosul Karekin I care a fost ca un frate pentru mine. Intenția mea de a-l vizita atunci când era grav bolnav nu s-a putut realiza, deși am dorit acest lucru din toată inima. Dorința de atunci se împlinește astăzi prin Sanctitatea voastră, Frate tot atât de drag și de iubit. Aștept cu nerăbdare aceste zile când, mână în mână cu Sanctitatea voastră, voi putea intâlni poporul armean și împreună îi vom mulțumi Atotputernicului Dumnezeu pentru cei 1700 de ani de fidelitate creștină.

3. Doamne Isuse Cristoase, ajută-ne să înțelegem splendidul adevăr pe care Sfântul Grigore l-a auzit aici: acela că porțile iubirii tale pentru făpturile tale sunt deschise… că lumina care umple pământul este propovăduirea Evangheliei Tale.

Fă-ne vrednici, Doamne, de harul acestor zile. Primește rugăciunea noastră comună, acceptă mulțumirea pe care o aduce întreaga Biserică pentru credința poporului armean. Inspiră-ne prin cuvinte și gesturi care să arate iubirea unui frate pentru celălalt. Acestea le cerem prin mijlocirea Preasfintei Maria, Mama lui Dumnezeu, Regina Armeniei și a Sfântului Grigore, căruia Cuvântul i-a apărut în formă de lumină. Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 25.09.2001
Publicarea pe acest sit: 27.09.2001
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns