Discursul Papei după celebrarea Căii Crucii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
după celebrarea Căii Crucii la Colosseum
Vinerea Mare, 30 martie 2018

Doamne Isuse, privirea noastră este îndreptată spre tine, plină de rușine, de căință și de speranță.

În fața iubirii tale supreme ne pătrunde rușinea pentru că te-am lăsat singuri ca să suferi pentru păcatele noastre:

  • rușinea pentru că am fugit din fața încercării deși ți-am spus de mii de ori: „chiar dacă toți te părăsesc, eu nu te voi părăsi niciodată”;
  • rușinea că l-am ales pe Baraba și nu pe tine, puterea și nu pe tine, aparența și nu pe tine, pe dumnezeul ban și nu pe tine, mondenitatea și nu veșnicia;
  • rușinea pentru că te-am ispitit cu gura și cu inima, de fiecare dată când ne-am aflat în fața unei încercări, spunându-ți: „dacă tu ești Mesia, salvează-te și noi vom crede!”;
  • rușinea pentru că atâtea persoane, și chiar unii slujitori ai tăi, s-au lăsat înșelați de ambiție și de lauda deșartă pierzând demnitatea lor și prima lor iubire;
  • rușinea pentru că generațiile noastre lasă tinerilor o lume fracturată de diviziuni și de războaie; o lume devorată de egoism unde tinerii, cei mici, bolnavii, bătrânii sunt marginalizați;
  • rușinea de a fi pierdut rușinea;

Doamne Isuse, dă-ne mereu harul sfintei rușini!

Privirea noastră este plină și de o căință care în fața tăcerii tale elocvente imploră milostivirea ta:

  • căința care răsare din certitudinea că numai tu ne poți mântui de rău, numai tu ne poți vindeca de lepra noastră de ură, de egoism, de mândrie, de aviditate, de răzbunare, de lăcomie, de idolatrie, numai tu poți să ne îmbrățișezi din nou redându-ne demnitatea filială și să ne bucurăm pentru întoarcerea noastră acasă, la viață;
  • căința care răsare din faptul de a simți micimea noastră, nimicul nostru, vanitatea noastră și care se lasă mângâiată de invitația ta suavă și puternică la convertire;
  • căința lui David care din abisul mizeriei sale regăsește în tine unica sa forță;
  • căința care se naște din rușinea noastră, care se naște din certitudinea că inima noastră va rămâne mereu neliniștită până când nu te găsește pe tine și în tine unicul său izvor de plinătate și de liniște;
  • căința lui Petru care întâlnind privirea ta a plâns amar pentru că te-a negat în fața oamenilor.

Doamne Isuse, dă-ne mereu harul sfintei căințe!

În fața maiestății tale supreme se aprinde, în întunecimea disperării noastre, scânteia speranței pentru că știm că unica ta măsură de a ne iubi este aceea de a ne iubi fără măsură;

  • speranța pentru că mesajul tău continuă să inspire, și astăzi, atâtea persoane și popoare că numai binele poate învinge răul și răutatea, numai iertarea poate dărâma supărarea și răzbunarea, numai îmbrățișarea fraternă poate risipi ostilitatea și frica de celălalt;
  • speranța pentru că jertfa ta continuă, și astăzi, să emane parfumul iubirii divine care mângâie inimile atâtor tineri care continuă să-ți consacre viețile lor devenind exemple vii de caritate și de gratuitate în această lume a noastră devorată de logica profitului și a câștigului ușor;
  • speranța pentru că atâția misionari și misionare continuă, și astăzi, să sfideze conștiința adormită a umanității riscându-și viața pentru a te sluji pe tine în cei săraci, în cei rebutați, în imigrați, în cei invizibili, în cei exploatați, în cei înfometați și în cei închiși;
  • speranța pentru că Biserica ta, sfântă și făcută din păcătoși, continuă, și astăzi, în pofida tuturor tentativelor de a o discredita, să fie o lumină care luminează, încurajează, ridică și mărturisește iubirea ta nelimitată față de omenire, un model de altruism, o arcă de mântuire și un izvor de certitudine și de adevăr;
  • speranța pentru că din crucea ta, rod al avidității și lașității atâtor învățători ai Legii și ipocriți, a izvorât Învierea transformând întunericul mormântului în strălucirea zorilor duminicii fără de apus, învățându-ne că iubirea ta este speranța noastră.

Doamne Isuse, dă-ne mereu harul sfintei speranțe!

Ajută-ne, Fiu al Omului, să ne despuiem de aroganța tâlharului pus la stânga ta și a miopilor și corupților, care au văzut în tine o oportunitate de exploatat, un condamnat de criticat, un înfrânt de batjocorit, o altă ocazie pentru a pune asupra altora, și chiar asupra lui Dumnezeu, propriile păcate.

În schimb îți cerem, Fiu al lui Dumnezeu, să ne întruchipăm cu tâlharul cel bun care te-a privit cu ochi plini de rușine, de căință și de speranță; care, cu ochii credinței, a văzut în înfrângerea ta aparentă victoria divină și astfel s-a îngenuncheat în fața milostivirii tale și cu onestitate a furat paradisul! Amin!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 30.03.2018
Publicarea pe acest sit: 30.03.2018
Etichete: ,

Comments are closed