Discursul Papei după celebrarea Căii Crucii

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
după celebrarea Căii Crucii la Colosseum
Vinerea Mare, 14 aprilie 2017

O, Cristoase, lăsat singur și trădat chiar de ai tăi și vândut la un preț mic.

O, Cristoase, judecat de păcătoși, predat de conducători.

O, Cristoase, sfâșiat în trup, încoronat cu spini și îmbrăcat cu haină de purpură. O, Cristoase, pălmuit și pironit cu atrocitate.

O, Cristoase, străpuns de sulița care a sfâșiat inima ta.

O, Cristoase, mort și îngropat, tu care ești Dumnezeul vieții și al existenței.

O, Cristoase, unicul nostru Mântuitor, ne întoarcem la tine și în acest an cu ochii aplecați de rușine și cu inima plină de speranță:

De rușine pentru toate imaginile de devastări, de distrugeri și de naufragiu care au devenit obișnuite în viața noastră;

Rușine pentru sângele nevinovat care zilnic este vărsat de femei, de copii, de imigrați și de persoane persecutate datorită culorii pielii lor sau datorită apartenenței etnice și sociale și datorită credinței lor în tine;

Rușine pentru multele dăți când, ca Iuda și Petru, te-am vândut și te-am trădat și te-am lăsat singur să mori pentru păcatele noastre, fugind ca niște lași de responsabilitățile noastre;

Rușine pentru tăcerea noastră în fața nedreptăților; pentru mâinile noastre leneșe în a da și avide în a smulge și în a cuceri; pentru glasul nostru răsunător în apărarea intereselor noastre și timid în a vorbi despre interesele altuia; pentru picioarele noastre rapide pe calea răului și paralizate pe calea binelui;

Rușine pentru fiecare dată când noi episcopi, preoți, consacrați și consacrate am scandalizat și am rănit trupul tău, Biserica; și am uitat prima noastră iubire, primul nostru entuziasm și disponibilitatea noastră totală, lăsând să ruginească inima noastră și consacrarea noastră.

Atâta rușine, Doamne, dar inima noastră este nostalgică și de speranța încrezătoare că tu nu ne tratezi după meritele noastre, ci numai după belșugul milostivirii tale; că trădările noastre nu elimină imensitatea iubirii tale; că inima ta, maternă și paternă, nu ne uită datorită împietririi măruntaielor noastre;

Speranța sigură că numele noastre sunt imprimate în inima ta și că suntem situați în pupila ochilor tăi;

Speranța că crucea ta transformă inimile noastre împietrite în inimi de carne capabile să viseze, să ierte și să iubească; transformă această noapte întunecată a crucii tale în zori strălucitori ai Învierii tale;

Speranța că fidelitatea ta nu se bazează pe fidelitatea noastră;

Speranța că ceata de bărbați și femei fideli față de crucea ta continuă și va continua să trăiască fidelă ca drojdia care dă gust și ca lumina care deschide noi orizonturi în trupul umanității noastre rănite;

Speranța că Biserica ta va căuta să fie glasul care strigă în pustiul omenirii pentru a pregăti calea întoarcerii tale triumfale, când vei veni ca să-i judeci pe cei vii și pe cei morți;

Speranța că binele va învinge în pofida înfrângerii sale aparente!

O, Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu, victimă nevinovată a răscumpărării noastre, în fața stindardului tău regesc, în fața misterului tău de moarte și de glorie, în fața crucii tale, îngenunchem, rușinați și plini de speranță, și îți cerem să ne speli în baia sângelui și apei care au ieșit din Inima ta sfâșiată; să ierți păcatele noastre și greșelile noastre;

Îți cerem să-ți amintești de frații noștri răpuși de violență, de indiferență și de război;

Îți cerem să rupi lanțurile care ne țin prizonieri în egoismul nostru, în orbirea noastră voluntară și în vanitatea calculelor noastre lumești.

O, Cristoase, îți cerem să ne înveți să nu ne rușinăm niciodată de crucea ta, să n-o instrumentalizăm ci s-o cinstim și s-o adorăm, pentru că tu ai arătat prin monstruozitatea păcatelor noastre, măreția iubirii tale, nedreptatea judecăților noastre și puterea milostivirii tale. Amin.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 14.04.2017
Publicarea pe acest sit: 15.04.2017
Etichete: ,

Comments are closed