Discursul Papei despre divorţ şi avort

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la Congresul Internațional „Uleiul pe răni”
sâmbătă, 5 aprilie 2008

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și întru preoție,
Iubiți frați și surori!

Cu mare bucurie mă întâlnesc cu voi cu ocazia Congresului Internațional „Uleiul pe răni”. Un răspuns la plăgile avortului și divorțului, promovat de Institutul Pontifical „Ioan Paul al II-lea” pentru Studii despre Căsătorie și Familie, în colaborare cu Knights of Columbus. Vă felicit pentru tema care este obiect al reflecțiilor voastre din aceste zile, deosebit de actuală și complexă și îndeosebi pentru referința la parabola samariteanului milostiv (Lc 10,25-37), pe care ați ales-o ca și cheie pentru a vă apropia de plăgile avortului și divorțului, care comportă atâta suferință în viața persoanelor, a familiilor și a societății. Da, cu adevărat bărbații și femeile din zilele noastre sunt uneori despuiați și răniți, la marginile drumurilor pe care le parcurgem, adesea fără ca nimeni să asculte strigătul lor de ajutor și să se apropie de necazul lor, pentru a-l alina și a-l îngriji. În dezbatere, adesea pur ideologică, se creează față de ei un fel de conspirație de tăcere. Numai în atitudinea iubirii milostive ne putem apropia pentru a aduce ajutor și a permite victimelor să se ridice din nou și să reia drumul existenței.

Într-un context cultural marcat de un individualism crescând, de hedonism și, prea des, și de lipsa de solidaritate și de sprijin social corespunzător, libertatea umană, în fața dificultăților vieții, este dusă în fragilitatea ei la decizii în contrast cu indisolubilitatea legământului conjugal sau cu respectul datorat vieții umane abia zămislite și încă păstrată în sânul matern. Divorțul și avortul sunt alegeri desigur de natură diferită, uneori formate în circumstanțe dificile și dramatice, care comportă adesea traume și sunt izvor de suferințe profunde pentru cel care le face. Ele lovesc și victime nevinovate: copilul abia zămislit și încă nenăscut, copiii implicați în ruptura legăturilor familiare. În toți lasă răni care marchează viața în mod indelebil. Judecata etică a Bisericii în privința divorțului și avortului procurat este clară și cunoscută de toți: e vorba de păcate grave care, în măsură diferită și lăsată neatinsă evaluarea responsabilităților subiective, lezează demnitatea persoanei umane, implică o profundă nedreptate în raporturile umane și sociale și îl ofensează pe Dumnezeu însuși, garant al legământului conjugal și autor al vieții. Și totuși Biserica, după exemplul învățătorului ei divin, are mereu în fața sa persoane concrete, mai ales pe cele mai slabe și nevinovate, care sunt victime ale nedreptăților și păcatelor, și chiar acei alți bărbați și femei, care comițând aceste fapte s-au pătat cu păcate și le poartă rănile interioare, căutând pacea și posibilitatea unei reluări.

De aceste persoane Biserica are datoria primară de a se apropia cu iubire și delicatețe, cu grijă și atenție maternă, pentru a vesti aproprierea milostivă a lui Dumnezeu în Isus Cristos. De fapt, așa cum învață sfinții părinți, el este adevăratul samaritean milostiv, care a devenit aproapele nostru, care varsă ulei și vin peste rănile noastre și ne conduce în han, Biserica, în care ne îngrijește, încredințându-ne slujitorilor săi și plătind personal cu anticipație pentru vindecarea noastră. Da, evanghelia iubirii și a vieții este mereu și evanghelie a milostivirii, care se adresează omului concret și păcătos care suntem noi, pentru a-l ridica din orice cădere, pentru a-l restabili de orice rană. Iubitul meu predecesor, slujitorul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, de la a cărui moarte am celebrat trei ani, inaugurând noul sanctuar al Milostivirii Divine la Cracovia a spus: „Nu există pentru om alt izvor de speranță, în afară de milostivirea lui Dumnezeu” (17 august 2002). Pornind de la această milostivire, Biserica cultivă o încredere puternică în om și în capacitatea lui de a se corecta. Ea știe că, cu ajutorul harului, libertatea umană este capabilă de dăruirea de sine definitivă și fidelă, care face posibilă căsătoria unui bărbat și a unei femei ca legământ indisolubil, că libertatea umană chiar și în circumstanțele cele mai dificile este capabilă de extraordinare gesturi de sacrificiu și de solidaritate pentru a primi viața unei noi ființe umane. Astfel se poate vedea că acele „nu” pe care Biserica le rostește în indicațiile sale morale și asupra cărora se oprește uneori în mod unilateral atenția opiniei publice, sunt în realitate niște „da”-uri mari spuse demnității persoanei umane, vieții sale și capacității sale de a iubi. Sunt expresia încrederii constante că, în pofida slăbiciunilor lor, ființele umane sunt în măsură să corespundă vocației preaînalte pentru care au fost create: aceea de a iubi.

Cu aceeași ocazie, Ioan Paul al II-lea continua: „Trebuie transmis lumii acest foc al milostivirii. În milostivirea lui Dumnezeu lumea va găsi pacea”. Aici se altoiește marea misiune a discipolilor Domnului Isus, care sunt însoțitori de călătorie ai atâtor frați, bărbați și femei de bunăvoință. Programul lor, programul samariteanului milostiv, este „o inimă care vede. Această inimă vede unde este nevoie de iubire și acționează în mod corespunzător” (Enciclica Deus caritas est, 31). În aceste zile de reflecție și de dialog v-ați aplecat asupra victimelor lovite de rănile divorțului și avortului. Înainte de toate ați constatat suferințele, uneori traumatice, care lovesc pe așa-numiții „copii ai divorțului”, marcând viața lor până acolo încât îi face drumul mult mai dificil. De fapt, este inevitabil ca atunci când se rupe legământul conjugal să sufere mai ales copiii, care sunt semnul viu al indisolubilității sale. Atenția solidară și pastorală va trebui deci să urmărească să facă în așa fel încât copiii să nu fie victime nevinovate ale conflictelor dintre părinții care divorțează, ca să fie pe cât posibil asigurată continuitatea legăturii cu părinții lor și chiar acel raport cu propriile origini familiare și sociale care este indispensabil pentru o echilibrată creștere psihologică și umană. V-ați îndreptat atenția voastră și la drama avortului procurat, care lasă semne adânci, uneori indelebile în femeia care-l face și în persoanele care o înconjoară, și care produce consecințe devastatoare asupra familiei și a societății, chiar și pentru mentalitatea materialistă de disprețuire a vieții, pe care o favorizează. Câte complicități egoiste stau adesea la rădăcina unei decizii grele pe care atâtea femei au trebuit să le înfrunte singure și pentru care poartă în suflet o rană încă nevindecată! Deși ceea ce s-a săvârșit rămâne o gravă nedreptate și nu este în sine remediabilă, îmi însușesc îndemnul adresat, în enciclica Evangelium vitae, femeilor care au recurs la avort: „Nu vă lăsați cuprinse de descurajare și nu abandonați speranța. Mai degrabă, să știți să înțelegeți ceea ce a avut loc și interpretați-l în adevărul său. Dacă încă n-ați făcut asta, deschideți-vă cu umilință și încredere la căință: Tatăl a toată milostivirea vă așteaptă să vă ofere iertarea sa și pacea sa în sacramentul Reconcilierii. Aceluiași Tată și milostivirii sale puteți încredința cu speranță copilul vostru” (nr. 99).

Exprim apreciere profundă tuturor acelor inițiative sociale și pastorale care sunt îndreptate spre reconcilierea și îngrijirea persoanelor rănite de drama avortului și a divorțului. Ele constituie, împreună cu atâtea alte forme de angajare, elemente esențiale pentru construirea acelei civilizații a iubirii, de care omenirea are nevoie astăzi ca niciodată.

Implorând de la Domnul Dumnezeul milostiv să vă asemene tot mai mult cu Isus, samariteanul milostiv, pentru ca Duhul său să vă învețe să priviți cu ochi noi realitatea fraților care suferă, să vă ajute să gândiți cu noi criterii și să vă facă să acționați cu elan generos în perspectiva unei civilizații autentice a iubirii și a vieții, tuturor împart o specială binecuvântare apostolică.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.04.2008
Publicarea pe acest sit: 05.04.2008
Etichete: ,

Lasă un răspuns