Discursul Papei de la balconul Palatului Cardinalului din Bogotá

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
de la Balconul Palatului Cardinalului,
Bogotá , joi, 7 septembrie 2017

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Vă salut cu mare bucurie și vă mulțumesc pentru căldurosul bun-venit. „În casa în care intrați, spuneți mai întâi: «Pace acestei case!». Și dacă acolo este vreun fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el. Dacă nu, se va întoarce la voi” (Lc 10,5-6).

Astăzi intru în această casă care este Columbia spunându-vă: „Pacea să fie cu voi!” [Răspund: „Și cu duhul tău”] Aceasta era expresia de salut a oricărui evreu precum și a lui Isus. Am dorit să vin până aici ca pelerin de pace și de speranță și doresc să trăiesc aceste momente de întâlnire cu bucurie, mulțumind lui Dumnezeu pentru tot binele pe care l-a făcut în această națiune, în viața fiecărei persoane.

Vin și pentru a învăța; da, să învăț de la voi, de la credința voastră, de la tăria voastră în fața adversităților. Voi știți că episcopul, preotul trebuie să învețe de la poporul lor: pentru aceasta eu vin ca să învăț, să învăț de la voi. Sunt episcop, dar vin să învăț. Ați trăit momente dificile și întunecate, însă Domnul este aproape de voi, în inima fiecărui fiu și fiică a acestei țări. El nu este selectiv, nu exclude pe nimeni, Domnul îi îmbrățișează pe toți; și toți – ascultați! – toți suntem importanți și necesari pentru El. În timpul acestor zile aș vrea să împărtășesc cu voi adevărul cel mai important: că Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată și vă încurajează să continuați să căutați și să doriți pacea, acea pace care este autentică și durabilă. Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată. Să repetăm împreună: „Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată”. Mulțumesc!

Bine. Eu scrisesem aici: „Văd aici mulți tineri”. Dar chiar dacă aș fi legat la ochi știu că această învălmășeală frumoasă o pot face numai tinerii! Bine… voi tinerii – acum mă adresez vouă – ați venit din toate părțile țării: cachacos (originari din Bogotá), costeños (locuitorii de pe coastă), paisas (din regiunea Antioquia, Caldas, Risaralda și Quindío), vallunos (din Valea Cauca) și llaneros (din câmpii). Pentru mine este întotdeauna motiv de bucurie să mă întâlnesc cu tinerii. În această zi vă spun: vă rog, țineți vie bucuria, pentru că este semn al inimii tinere, al inimii care l-a întâlnit pe Domnul. Pentru că, așa cum am spus la început, Dumnezeu ne iubește… cum era? [răspund: „Dumnezeu ne iubește cu inimă de Tată”]. Din nou! [răspund: „Dumnezeu ne iubește cu inimă de Tată”]. Și acesta este principiul bucuriei. Focul iubirii lui Cristos ne umple de această bucurie și este suficientă pentru a incendia lumea întreagă. Așadar ce anume v-ar putea împiedica să schimbați această societate, cum vreți să faceți? Nu vă temeți de viitor! Îndrăzniți să visați lucruri mari! La acest vis vreau să vă invit astăzi. Vă rog, nu faceți lucruri „la pământ”, nu: zburați sus și visați lucruri mari.

Voi tinerilor aveți o sensibilitate specială pentru a recunoaște suferința celorlalți; este interesant: voi vă dați seama imediat. Voluntariatul din lumea întreagă se hrănește cu mii dintre voi care sunteți capabili să puneți la dispoziție timpul vostru, să renunțați la comoditățile voastre, la proiecte centrate pe voi înșivă, pentru a vă lăsați înduioșați de necesitățile celor mai fragili și să vă dedicați lor. Dar se poate întâmpla și să fiți născuți în locuri unde moartea, durerea, diviziunea au pătruns așa de adânc încât să vă lase aproape dezgustați și parcă anesteziați de durere: pentru aceasta vreau să vă spun: lăsați ca suferințele fraților voștri columbieni să vă miște! Și ajutați-ne pe noi bătrânii să nu ne obișnuim cu durerea și cu abandonarea. Avem nevoie de voi, ajutați-ne să nu ne obișnuim cu durerea și cu abandonarea.

Și voi, tineri și tinere, care trăiți în locuri complexe, cu realități diferite și cele mai variate situații familiale, v-ați obișnuit să vedeți că în lume nu totul este alb sau negru; că viața zilnică se rezolve într-o amplă gamă de diferite tonalități de cenușiu, este adevărat. Însă asta vă poate expune riscului: riscului de a cădea într-o atmosferă de relativism, punând deoparte acea potențialitate pe care o au tinerii de a înțelege durerea celor care au suferit. Voi aveți capacitatea nu numai de a judeca, de a semnala erori, pentru că vă dați seama imediat, dar și cealaltă capacitate frumoasă și constructivă: aceea de a înțelege. A înțelege că și în spatele unei erori – pentru că trebuie să ne vorbim clar: eroarea este eroare și nu trebuie mascată – voi sunteți capabili să înțelegeți că și în spatele unei erori există o infinitate de motivații, de atenuante. Câtă nevoie are Columbia de voi pentru a se pune în pielea celor care cu multe generații în urmă n-au putut sau n-au știut să facă asta, sau n-au nimerit modul corect pentru a reuși să înțeleagă!

Vouă, tinerilor, vă este foarte ușor să vă întâlniți. Vă este ușor să vă întâlniți. Și aici am o întrebare: aici v-ați întâlnit toți, de la ce oră sunteți aici?… [răspund] Vedeți că sunteți curajoși? Pentru voi este foarte ușor să vă întâlniți: vă este suficient, pentru a vă întâlni, un eveniment ca acesta, o cafea bună, o băutură sau orice altceva ca pretext pentru a face să se nască întâlnirea. Pentru că orice lucru este un pretext pentru o întâlnire. Tinerii se întâlnesc în muzică, în artă… Chiar și o finală, un meci între Atlético Nacional și América di Cali devine ocazie pentru a fi împreună! Voi aveți această facilitate de a vă întâlni și pentru aceasta puteți să ne învățați, pe noi cei mari, că o cultură a întâlnirii nu înseamnă a gândi, a trăi sau a reacționa toți în același mod, nu, nu este asta. Cultura întâlnirii înseamnă a ști că dincolo de diferențele noastre suntem cu toții parte din ceva mare care ne unește și ne transcende, suntem parte din această țară minunată. Ajutați-ne să intrăm pe deplin, noi cei mari, în această cultură a întâlnirii pe care voi o practicați așa de bine!

În afară de asta, tinerețea voastră vă face capabili și de ceva foarte dificilă în viață: a ierta. A ierta pe cei care ne-au rănit; este important a vedea cum voi nu vă lăsați ademeniți de istorii vechi, cum priviți în mod straniu atunci când noi adulții repetăm fapte de diviziune pur și simplu pentru că suntem alipiți de supărări. Voi ne ajutați în această intenție de a lăsa în urmă ceea ce ne-a ofensat, în a privi înainte fără obstacolul urii, pentru că voi ne faceți să vedem toată realitatea pe care o avem în față, toată Columbia care dorește să crească și să continue să se dezvolte; acea Columbie care are nevoie de toți și pe care noi bătrânii trebuie să v-o încredințăm vouă.

Și exact prin această capacitate de a ierta [voi tinerii] înfruntați provocarea enormă de a ne ajuta să vindecăm inima noastră. Ascultați ceea ce vă cer: a ne ajuta să vindecăm inima noastră. Spunem toți împreună? [repetă]. Este un ajutor pe care vi-l cer: să ne contagiați cu speranța tinerească, speranța care este mereu dispusă să acorde altora o a doua oportunitate. Locurile de disperare și necredință fac să se îmbolnăvească sufletul, locuri în care nu se găsesc căi de ieșire din probleme, mai mult, unde sunt boicotați cei care încearcă să le găsească și dăunează speranței de care are nevoie orice comunitate pentru a merge înainte. Fie ca aspirațiile și proiectele voastre să dea oxigen Columbiei și s-o umple cu utopii salutare. Tinerilor, visați, mișcați-vă, să știți să riscați, priviți viața cu un zâmbet nou, mergeți înainte! Nu vă fie frică!

Numai așa veți găsi curajul de a descoperi țara care se ascunde în spatele munților: aceea care merge dincolo de titlurile din ziare și nu intră în preocupările zilnice pentru că este atât de departe. Acea țară care nu se vede și care face parte din acest corp social care are nevoie de noi: voi tinerii sunteți capabili să descoperiți Columbia profundă. Inimile tinerilor sunt stimulate în fața marilor provocări. Câtă frumusețe naturală de contemplat fără necesitatea de a o exploata! Câți tineri ca voi au nevoie de mâna voastră întinsă, de umărul vostru pentru a întrevedea un viitor mai bun!

Astăzi am voit să trăiesc acest moment cu voi; sunt sigur că în voi este potențialul necesar pentru a construi – a construi! – națiunea pe care am visat-o mereu. Tinerii sunt speranța Columbiei și a Bisericii; în drumul lor și în pașii lor observăm pașii lui Isus, Mesager al păcii, pașii Celui care ne aduce întotdeauna vești bune.

Mă adresez acum vouă tuturor, iubiți frați și surori din această iubită țară: copii, tineri, adulți și bătrâni, voi care doriți să fiți purtători de speranță; ca dificultățile să nu vă oprime, ca violența să nu vă doboare, ca răul să nu vă învingă. Credem că Isus, cu iubirea sa și milostivirea sa care rămân pentru totdeauna, a învins răul, a învins păcatul și moartea. Repetăm? [repetă] E suficient numai să-i ieșim în întâmpinare. Ieșiți în întâmpinarea lui Isus! Vă invit la angajare – nu la rezultatul împlinit – la angajare. La ce anume vă invit? [răspund: „la angajare”] Și ce anume nu trebuie să așteptați? [răspund: „rezultatul împlinit”] Bine, felicitări! Așadar, luați-vă această angajare pentru reînnoirea societății, pentru ca să fie dreaptă, stabilă, rodnică. Din acest loc vă încurajez să vă încredeți în Domnul, care este unicul care ne susține, unicul care ne încurajează pentru a putea contribui la reconciliere și la pace.

Vă îmbrățișez pe toți și pe fiecare, pe toți cei care sunteți aici, pe bolnavi, pe cei mai săraci, pe cei marginalizați, pe cei nevoiași, pe bătrâni, pe cei care sunt acasă… pe toți; toți sunteți în inima mea. Și îl rog pe Dumnezeu ca să vă binecuvânteze. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mii de mulțumiri!

Înainte de a pleca, dacă voi vreți, vă dau binecuvântarea. Să o rugăm toți împreună pe Sfânta Fecioară: „Bucură-te, Marie…”.

[Binecuvântarea]

La revedere!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.09.2017
Publicarea pe acest sit: 08.09.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns