Discursul Papei către tinerii maltezi

Predica Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresată tinerilor în Portul Valleta,
duminică, 18 aprilie 2010

Dragi tineri din Malta și Gozo,
sunt foarte fericit să fiu cu noi!

Ce bucurie pentru mine să fiu cu voi astăzi pe pământul vostru. În acest semnificativ aniversar îi mulțumim lui Dumnezeu că l-a trimis pe Apostolul Pavel în aceste insule, care au fost printre primele care au primit Vestea cea Bună a Domnului Nostru Isus Hristos.

Îl salut cordial pe Arhiepiscopul Cremona și pe Episcopul Grech căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale de curtoazie, și pe toți Episcopii, preoții și religioșii care sunt aici. În mod particular vă salut pe voi, tineri din Malta și Gozo, și vă mulțumesc pentru că mi-ați vorbit de problemele care vă interesează cel mai mult. Apreciez dorința voastră de a căuta și a găsi adevărul și de a cunoaște ce trebuie să faceți pentru a ajunge la deplinătatea vieții.

Sfântul Pavel, pe când era tânăr, a avut o experiență care l-a schimbat pentru totdeauna. Așa cum știți, într-o vreme era dușman al Bisericii și a făcut tot ce a putut ca să o distrugă. În timp ce călătorea către Damasc, cu intenția de a elimina orice creștin pe care l-ar fi găsit, i-a apărut Domnul într-o viziune. O lumină orbitoare a strălucit în jurul lui și el a auzit o voce care i-a spus: „de ce mă prigonești? … Eu sunt Isus, pe care tu îl prigonești” (Fapte 9,4-5). Pavel a fost complet copleșit de această întâlnire cu Domnul și întreaga sa viață a fost transformată. A devenit un ucenic până la a fi un mare apostol și misionar. Aici la Malta aveți un motiv special de a aduce mulțumire pentru oboselile misionare ale lui Pavel, care a vestit Evanghelia în Mediterana.

Fiecare întâlnire personală cu Isus este o experiență copleșitoare de iubire. Mai întâi, așa cum Pavel însuși admite, a „prigonit peste măsură Biserica lui Dumnezeu și a căutat să o distrugă” (cf. Gal. 1,13). Dar ura și mânia exprimate în acele cuvinte au fost complet măturate de puterea iubirii lui Hristos. Pentru tot restul vieții sale, Pavel a avut dorința arzătoare să ducă vestea acestei iubiri până la marginile pământului.

Poate vreunul dintre voi îmi va spune că Sfântul Pavel a fost deseori sever în scrierile sale. Cum pot să afirm că el a răspândit un mesaj de iubire? Răspunsul meu este acesta. Dumnezeu îl iubește pe fiecare dintre noi cu o profunzime pe care nici măcar nu putem să ne-o imaginăm. El ne cunoaște în mod intim, cunoaște toate capacitățile noastre și toate greșelile. Deoarece ne iubește atât de mult, El dorește să ne purifice de greșelile noastre și să întărească virtuțile noastre astfel ca să putem avea o viață din belșug. Când ne recheamă pentru că ceva în viețile noastre îi displace, nu ne refuză, dar ne cere să ne schimbăm și să devenim mai perfecți. Aceasta este ceea ce i-a cerut Sfântului Pavel pe calea Damascului. Dumnezeu nu îl refuză pe niciunul. Nici Biserica nu îl refuză pe vreunul. Totuși, în marea sa iubire, Dumnezeu ne provoacă pe fiecare dintre noi să ne schimbăm și să devenim mai perfecți.

Sfântul Ioan ne spune că această iubire perfectă alungă frica (cf. 1 Io. 4,18). Și de aceea vă spun tuturor „Nu vă fie frică!”. De câte ori ascultăm aceste cuvinte în Scripturi! Au fost adresate de către înger Mariei la Bunavestire, de Isus lui Petru, când l-a chemat să fie un ucenic, și de către un înger lui Pavel în ziua de dinaintea naufragiului. Celor dintre voi care doresc să-l urmeze pe Hristos, ca și cupluri căsătorite, părinți, preoți, călugări și credincioși laici care duc mesajul Evangheliei lumii, le spun: nu vă fie frică! Cu siguranță veți întâlni împotrivire față de mesajul Evanghelic. Cultura de astăzi, ca și orice cultură, promovează idei și valori care uneori sunt în contrast cu cele trăite și predicate de către Domnul nostru Isus Hristos. Deseori sunt prezentate cu o mare putere de convingere, întărite de media și de presiunea socială de către grupuri ostile credinței creștine. Este ușor, când ești tânăr și impresionabil, să fii influențat de cei de aceeași vârstă și să accepți idei și valori care știm că nu sunt ceea ce Domnul vrea cu adevărat de la noi. Iată de ce vă spun vouă: nu vă fie frică, ci bucurați-vă de iubirea Sa pentru voi; aveți încredere în El, răspundeți la invitația Sa de a fi ucenici, găsiți hrană și ajutor spiritual în sacramentele Bisericii.

Aici în Malta trăiți într-o societate care este marcată de credință și de valori creștine. Ar trebui să fiți mândri că Țara voastră apără copilul nenăscut, așa cum promovează stabilitatea vieții de familie spunând „nu” avortului și divorțului. Vă îndemn să păstrați această mărturie curajoasă pentru sfințenie și pentru centralitatea căsătoriei și a vieții familiale pentru o societate sănătoasă. În Malta și în Gozo familiile știu cum să valorizeze și să se îngrijească de membrii lor în vârstă și infirmi, și să primească copiii ca pe niște daruri ale lui Dumnezeu. Alte națiuni pot să învețe din exemplul vostru creștin. În contextul societății europene, valorile evanghelice încă o dată devin o contra-cultură, așa cum erau în timpul Sfântului Pavel.

În acest An Preoțesc, vă cer să fiți deschiși la posibilitatea ca Domnul să poată să cheme pe unii dintre voi să se dăruiască în mod total slujirii poporului Său în preoție și în viața consacrată. Țara voastră a dat mulți și excelenți preoți și călugări bisericii. Fiți inspirați de exemplul lor și recunoașteți profunda bucurie care provine din dedicarea propriei vieți vestirii mesajului de iubire al lui Dumnezeu pentru toți, fără excepție.

Am vorbit deja despre necesitatea de a avea grijă de cei mai tineri, de bătrâni și de infirmi. Dar creștinul este chemat să ducă mesajul vindecător al Evangheliei tuturor. Dumnezeu iubește fiecare persoană în parte din această lume, mai mult El iubește fiecare persoană din orice epocă din istoria lumii. În moartea și învierea lui Isus, făcută prezentă de fiecare dată când celebrăm Sfânta Liturghie, El oferă viața din belșug tuturor acestor persoane. Ca și creștini suntem chemați să arătăm iubirea lui Dumnezeu care îi cuprinde pe toți. Trebuie de aceea să îl ajutăm pe sărac, pe cel slab, pe cel emarginat; trebuie să avem o grijă deosebită pentru cei care sunt în dificultate, care suferă de depresie sau de anxietate; trebuie să avem grijă de cei cu handicap și să facem tot ceea ce putem pentru a promova demnitatea lor și calitatea vieții; ar trebui să fim atenți la nevoile imigranților și a celor care solicită azil în țara noastră; ar trebui să întindem mâna cu prietenie celor care cred sau nu cred. Aceasta este nobila vocație de iubire și de slujire pe care noi toți am primit-o. Lăsați ca aceasta să vă împingă să vă dedicați viețile voastre în a-l urma pe Hristos. Nu vă fie frică să fiți prieteni intimi ai lui Hristos.

Dragi tineri, în timp ce eu plec, doresc să știți cât vă sunt de aproape și că vă am în rugăciune, pe voi, pe rudele voastre și pe prietenii voștri. Transmiteți salutul meu tuturor tinerilor din Malta și din Gozo.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.04.2010
Publicarea pe acest sit: 19.04.2010
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns