Discursul Papei către tinerii libanezi

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat tinerilor libanezi
piața din fața Patriarhiei Maronite
Bkerke, sâmbătă, 15 septembrie 2012

Preafericirea Voastră,
Frați Episcopi,
Domnule președinte,
Dragi prieteni,

„Har vouă și pace din belșug, prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!” (2Petru 1,2). Cuvintele din a doua Epistolă a Sf. Petru pe care tocmai le-am ascultat exprimă o dorință pe care am simțit-o îndelung. Vă mulțumesc pentru primirea călduroasă! Vă mulțumesc în mod special pentru prezența atât de numeroasă din această seară! Sunt recunoscător Preafericirii Sale Patriarhul Boutros Rai pentru cuvintele de bun venit, Arhiepiscopului Georges Bou-Jaoude de Tripoli, președintele Consiliului pentru Apostolatul Laicilor din Liban, Arhiepiscopului Elie Haddad de Saida al greco-catolicilor melchiți, vice-președinte al aceluiași Consiliu, și celor doi tineri care m-au salutat în numele tuturor celor prezenți. „Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27), ne spune Isus Cristos.

Dragi prieteni, voi trăiți în această parte a lumii care a fost martora nașterii lui Isus și a dezvoltării creștinismului. Este o mare onoare! De asemenea, este o chemare la fidelitate, la iubire pentru această regiune și, mai presus de toate, la a fi martori și mesageri ai bucuriei lui Cristos. Credința primită de la Apostoli conduce la libertatea și bucuria totală, așa după cum au arătat-o numeroșii Sfinți și Fericiți ai acestei țări. Mesajul lor luminează Biserica Universală. El poate să lumineze și viețile voastre. Mulți dintre Apostoli și dintre Sfinți au trăit în vremuri tulburi și credința a fost izvorul curajului și mărturiei lor. Găsiți în exemplul și în mijlocirea lor inspirația și sprijinul de care aveți nevoie!

Sunt conștient de dificultățile cu care vă confruntați zi de zi, datorate instabilității și lipsei siguranței, de dificultățile voastre în a vă găsi un loc de muncă și sentimentul de singurătate și de izolare. Într-o lume în constantă schimbare, voi vă confruntați cu multe provocări grave. Nici chiar șomajul și nesiguranța nu trebuie să vă conducă însă la a gusta din amarul emigrării, care implică o dezrădăcinare și o separare de dragul unui viitor nesigur. Voi trebuie să fiți protagoniștii viitorului propriei voastre țări și să vă ocupați locul propriu în societate și în Biserică.

Voi ocupați un loc special în inima mea și în întreaga Biserică, deoarece Biserica este mereu tânără! Biserica are încredere în voi. Se bazează pe voi! Fiți tineri în Biserică! Fiți tineri cu Biserica! Biserica are nevoie de entuziasmul și de creativitatea voastră! Tinerețea este un timp al aspirațiilor spre idealuri înalte, când studiem și ne pregătim pentru munca viitoare. Toate acestea sunt importante și necesită timp. Căutați frumusețea și străduiți-vă pentru bine! Dați mărturie de măreția și de demnitatea trupului vostru, care „este pentru Domnul” (1Corinteni 6,13b). Fiți vigilenți, cinstiți și curați cu inima! Cu cuvintele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea vă spun și eu: „Nu vă fie frică! Deschideți porțile minților și inimilor voastre pentru Cristos!” O întâlnire cu Isus „dă vieții un nou orizont și o direcție decisivă” (Deus Caritas Est, nr. 1). În Cristos veți găsi forța și curajul de a progresa pe drumul vieții și de a depăși dificultățile și suferințele. În El veți găsi izvorul bucuriei. Cristos vă spune: „Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27). Aceasta este adevărata revoluție adusă de Cristos: aceea a iubirii.

Frustrările momentului prezent nu trebuie să vă facă să vă refugiați în lumi paralele, precum acelea oferite de diversele droguri, sau în lumea sumbră a pornografiei. Cât privește rețelele sociale, ele sunt interesante dar pot cu ușurință să conducă la dependență și la o confuzie între real și virtual. Căutați relații adevărate, prietenii ziditoare. Găsiți căi de a da sens și profunzime vieților voastre; luptați cu superficialitatea și cu consumerismul absurd! Și mai aveți de înfruntat o tentație: aceea a banilor, idolul tiranic care orbește până acolo încât sufocă persoana din interior. Exemplele care sunt promovate în jurul vostru nu sunt mereu cele mai bune. Mulți oameni au uitat de avertismentul lui Cristos că nu pot sluji și lui Dumnezeu și mamonei (cf. Luca 16,13). Căutați învățători buni, îndrumător spirituali, care să poată să vă călăuzească pe drumul spre maturitate, lăsând în spate tot ce este iluzoriu, de prost gust și înșelător.

Duceți tuturor iubirea lui Cristos! Cum? Îndreptându-vă fără rezerve spre Dumnezeu Tatăl, măsura a tot ce este drept, adevărat și bun. Meditați cuvântul lui Dumnezeu! Descoperiți cât de relevantă și de reală poate fi Evanghelia. Rugați-vă! Rugăciunea și Sacramentele sunt căi sigure și eficiente de a fi creștin și de a trăi „înrădăcinați și zidiți în Cristos, întăriți în credință” (Coloseni 2,7). Anul Credinței, care va începe în curând, va fi un timp de redescoperire a comorii credinței pe care ați primit-o la Botez. Puteți crește în cunoașterea și în înțelegerea acestei comori studiind catehismul, pentru ca credința voastră să fie atât vie cât și trăită. Veți fi apoi mărturisitori în fața altora ai iubirii lui Cristos. În El, toți oamenii sunt frații și surorile noastre. Fraternitatea universală pe care a inaugurat-o pe Cruce luminează în mod strălucitor și provocator revoluția iubirii. „Iubiți-vă unii pe alții după cum v-am iubit Eu” (Ioan 13,35). Aceasta este moștenirea lui Isus și semnul creștinului. Aceasta este adevărata revoluție a iubirii!

Cristos vă cere, așadar, să faceți cum a făcut El: să fiți deschiși total față de ceilalți, chiar și dacă ei aparțin unui alt grup cultural, religios sau național. Oferiți-le spațiu, respectați-i, fiți buni cu ei, făcându-i tot mai bogați în umanitate și întăriți în pacea Domnului. Știu că mulți dintre voi luați parte la diferite activități organizate de parohii, școli, mișcări și asociații. Este un mod potrivit de a vă implica cu și pentru alții. Experimentând împreună momente de prietenie și de bucurie veți putea să rezistați asaltului divizării, care trebuie mereu respins! Fraternitatea este o pregustare a cerului! Vocația discipolilor lui Cristos este de a fi „aluatul” în frământătură, după cum spune Sfântul Paul: „Puțin aluat face să dospească întreaga frământătură” (Galateni 5,9). Fiți vestitori ai Evangheliei vieții și ai valorilor autentice ale vieții. Împotriviți-vă cu curaj la tot ce se opune vieții: avortul, violența, respingerea și disprețuirea semenilor, nedreptatea și războiul. În acest fel veți răspândi pacea în jurul vostru. Nu sunt „făcătorii de pace” cei pe care în cele din urmă îi admirăm cel mai mult? Nu este pacea aceea pe care, în adâncul nostru, o dorim pentru noi și pentru ceilalți? „Pacea Mea v-o dau vouă” (Ioan 14,27), spune Isus. El depășește răul nu cu mai mult rău, ci luând asupra Sa răul și distrugându-l complet pe Cruce, printr-o iubire trăită până la sfârșit. A descoperi cu adevărat iertarea și milostivirea lui Dumnezeu ne permite întotdeauna să începem o viață nouă. Nu este ușor să ierți. Iertarea lui Dumnezeu dă însă puterea convertirii și bucuria de a putea să ierți la rândul tău. Iertarea și reconcilierea sunt drumurile păcii; ele deschid spre viitor.

Dragi prieteni, unii dintre voi se întreabă cu siguranță, mai mult sau mai puțin conștient: ce așteaptă Dumnezeu de la mine? Care este planul Său pentru mine? Nu aș dori oare să proclam lumii măreția iubirii Sale în preoție, în viața consacrată sau în căsătorie? Oare nu mă cheamă Cristos să îl urmez mai îndeaproape? Gândiți-vă la aceste întrebări cu încredere. Găsiți timp să reflectați asupra lor și cereți lumină de Sus. Răspundeți invitației Sale oferindu-vă zilnic Domnului, pentru că El vă cheamă să fiți prietenii Săi. Străduiți-vă să îl urmați pe Cristos din toată inima și cu generozitate, pentru că El din iubire ne-a răscumpărat și și-a dat viața pentru fiecare dintre noi. Veți ajunge să cunoașteți o bucurie și o împlinire inimaginabile! Să răspundem chemării pe care Cristos o are pentru fiecare dintre noi: acesta este secretul adevăratei păci.

Ieri am semnat exortația apostolică „Ecclesia in Medio Oriente”. Această scrisoare vă este adresată și vouă, dragi tineri, așa după cum este adresată întregului Popor al lui Dumnezeu. Citiți-o cu atenție și meditați asupra ei, pentru ca să o puneți în practică. Pentru a vă ajuta, vă amintesc cuvintele Sf. Paul către Corinteni: „Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. Căci este evident că voi sunteți scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (2Corinteni 3,2-3). Dragi prieteni, și voi puteți fi o scrisoare vie a lui Cristos. Această scrisoare nu va fi scrisă cu peniță și hârtie, ci cu mărturia vieților voastre și a credinței voastre. În acest fel, cu curaj și entuziasm, îi veți ajuta pe cei din jurul vostru să înțeleagă că Dumnezeu dorește fericirea pentru toți, fără diferențe, și că creștinii sunt slujitorii Săi și martorii Săi fideli.

Dragi tineri din Liban, voi sunteți speranța și viitorul țării voastre. Voi sunteți Libanul, o țară primitoare, deschisă, cu o remarcabilă putere de adaptare. În acest moment, nu putem uita de milioanele de persoane care formează diaspora libaneză și care mențin legături strânse cu țara lor de origine. Dragi tineri ai Libanului, fiți primitori și deschiși, așa după cum vă cere Cristos și cum vă învață țara voastră.

Doresc acum să îi salut pe tinerii musulmani care sunt cu noi în această seară. Vă mulțumesc pentru prezența voastră, care este atât de importantă. Împreună cu tinerii creștini, voi sunteți viitorul acestei frumoase țări și viitorul Orientului Mijlociu în general. Căutați să îl zidiți împreună! Și când veți fi mai mari continuați să trăiți în unitate și în armonie cu creștinii. Pentru că frumusețea Libanului se găsește în această frumoasă simbioză. Este vital ca Orientul Mijlociu, în ansamblul lui, privind la voi, să înțeleagă că musulmanii și creștinii, islamismul și creștinismul, pot să trăiască umăr lângă umăr fără ură, respectând credința fiecăruia, pentru a construi împreună o societate liberă și umană.

Am înțeles, de asemenea, că între noi se află câțiva tineri din Siria. Doresc să vă spun cât de mult admir curajul vostru. Spuneți familiilor și prietenilor voștri la întoarcerea acasă că Papa nu v-a uitat. Spuneți celor de lângă voi că Papa este întristat de suferințele și de durerile voastre. El nu uită de Siria în rugăciunile și preocupările sale, nu uită de cei care suferă în Orientul Mijlociu. Este timpul ca musulmanii și creștinii să se unească pentru a pune capăt violenței și războiului.

La final să ne îndreptăm spre Maria, Maica Domnului, Fecioara Libanului. De pe înălțimile Muntelui Harissa, ea vă apără și vă însoțește cu o iubire maternă. Ea veghează asupra întregului popor al Libanului și asupra numeroșilor pelerini care vin din toate direcțiile pentru a-i încredința bucuriile și durerile lor! În această seară să le încredințăm încă o dată Fecioarei Maria și Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea, care a venit aici înaintea mea, propriile noastre vieți și viețile tuturor tinerilor din Liban și din țările din regiune, în particular ale celor care suferă din cauza violenței și a izolării, ale celor care au nevoie de întărire și de mângâiere. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toți! Iar acum, împreună, să ne înălțăm rugăciunea spre Maria: Bucură-te, Marie…

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 15.09.2012
Publicarea pe acest sit: 16.09.2012
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns