Discursul Papei către tinerii croaţi

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat tinerilor croați în Piața Ban Josip Jelacic
Zagreb, 4 iunie 2011

Iubiți tineri!

Vă salut pe toți cu mare afecțiune! Sunt deosebit de bucuros să fiu cu voi, în această piață istorică ce reprezintă inima orașului Zagreb. Un loc de întâlnire și de comunicare, unde deseori domină zgomotul și mișcarea vieții de zi cu zi. Acum, prezența voastră o transformă aproape într-un „templu”, a cărui boltă este cerul însuși, care în această seară pare să se aplece asupra noastră. În liniște dorim să primim Cuvântul lui Dumnezeu care a fost proclamat, pentru ca să lumineze mințile noastre și să încălzească inimile noastre.

Îi mulțumesc călduros Mons. Srakic, președintele Conferinței Episcopale, pentru cuvintele cu care a deschis întâlnirea noastră; și în mod particular îi salut și le mulțumesc celor doi tineri care ne-au oferit mărturiile lor frumoase. Experiența trăită de Daniel o amintește pe cea a Sfântului Augustin: este experiența căutării iubirii „în afară”, pentru a descoperi apoi că este mai aproape de mine decât eu însumi, mă „atinge” în profunzime și mă purifică… Mateja în schimb ne-a vorbit despre frumusețea comunității, care deschide inima, mintea și caracterul… Le mulțumesc la amândoi!

Sfântul Pavel – în lectura care a fost proclamată – ne-a invitat: „Bucurați-vă mereu în Domnul!” (Filipeni 4,4). Este un cuvânt care face să vibreze sufletul, dacă ne gândim că Apostolul neamurilor scrie această Scrisoare creștinilor din Filipi în timp ce se găsea în închisoare, așteptând să fie judecat. El este încătușat, dar vestirea și mărturia Evangheliei nu pot să fie întemnițate. Experiența Sfântului Pavel revelează cum putem, în drumul nostru, să păstrăm bucuria și în momentele cele mai întunecate. La ce bucurie se referă el? Cu toții știm că în inima fiecăruia locuiește o puternică dorință de fericire. Fiecare acțiune, fiecare alegere, fiecare intenție poartă ascunsă în sine această exigență intimă și naturală. Dar cel mai des ne dăm seama că ne-am pus încrederea în realități care nu satisfac această dorință, dimpotrivă, dezvăluie întreaga lor precaritate. În aceste momente experimentăm nevoia de ceva care să meargă „dincolo”, care să ne dea sensul trăirii zilnice.

Iubiți prieteni, tinerețea voastră este un timp pe care Domnul vi-l dăruiește pentru a descoperi semnificația existenței! Este timpul marilor orizonturi, al sentimentelor trăite cu mare intensitate, dar și al temerilor pentru alegerile angajante și de durată, al dificultăților în studiu și în muncă, al întrebărilor în jurul misterului durerii și al suferinței. Mai mult, acest timp minunat al vieții voastre poartă în sine o dorință profundă, care nu anulează tot restul, ci îl înalță pentru a-i da plinătate. În Evanghelia după Ioan, Isus, adresându-se primilor Săi ucenici, îi întreabă: „Ce căutați?” (Ioan 1,38).

Iubiți tineri, aceste cuvinte, această întrebare traversează timpul și spațiul, interpelează pe fiecare bărbat și pe fiecare femeie care se deschide vieții și caută drumul cel drept… Și iată lucrul surprinzător: vocea lui Hristos vă repetă și vouă: „Ce căutați ?” Isus vă vorbește astăzi: prin intermediul Evangheliei și al Spiritului Sfânt, El este contemporanul vostru. El este cel care vă caută, înainte ca voi să îl căutați! Respectând pe deplin libertatea voastră, El se apropie de fiecare dintre voi și se prezintă ca răspunsul autentic și decisiv la acea dorință care locuiește în ființa voastră, dorința după o viață care să merite din plin să fie trăită. Lăsați-l să vă ia de mână! Lăsați-l să devină tot mai mult prieten și tovarăș pe drumul vostru! Acordați-i încredere, nu vă va dezamăgi niciodată! Isus vă face să cunoașteți de aproape iubirea lui Dumnezeu Tatăl, vă face să înțelegeți că fericirea voastră se împlinește în prietenia cu El, în comuniunea cu El, pentru că am fost creați și mântuiți din iubire, și numai în iubire, cea care dorește și caută binele celuilalt, experimentăm cu adevărat semnificația vieții și suntem mulțumiți să o trăim, chiar și în oboseli, în încercări, în dezamăgiri, chiar mergând împotriva curentului.

Iubiți tineri, înrădăcinați în Hristos, puteți să trăiți pe deplin ceea ce sunteți. Așa cum știți, această temă am ales-o pentru Mesajul meu pentru viitoarea Zi Mondială a Tineretului, care ne va vedea reuniți în august la Madrid și către care ne orientăm. Am plecat de la o expresie incisivă a Sfântului Pavel: „Înrădăcinați și zidiți în Hristos, întăriți în credință” (Coloseni 2,7). Crescând în prietenia cu Domnul, prin intermediul Cuvântului Său, al Euharistiei și al apartenenței la Biserică, cu ajutorul preoților voștri, puteți să mărturisiți tuturor bucuria de a-l fi întâlnit pe Cel care vă însoțește întotdeauna și vă cheamă să trăiți în încredere și în speranță. Domnul Isus nu este un Învățător care îi înșeală pe ucenicii săi: El spune în mod clar că drumul cu El cere angajament și sacrificiu personal, dar merită!

Iubiți prieteni tineri, nu vă lăsați dezorientați de promisiunile atractive de succes obținut ușor, de stiluri de viață care privilegiază aparența în defavoarea interiorității. Nu cedați ispitei de a vă pune încrederea absolută în a avea, în lucrurile materiale, refuzând să vedeți adevărul care este întotdeauna mai mare, care vă conduce precum o stea pe cerul unde dorește să vă ducă Hristos. Lăsați-vă conduși în înălțimile lui Dumnezeu! În perioada tinereții voastre, vă susține mărturia atâtor ucenici ai Domnului care au trăit în vremurile lor purtând în inimă noutatea Evangheliei. Gândiți-vă la Francisc și Clara din Assisi, la Rosa din Viterbo, la Tereza a Pruncului Isus, la Dominic Savio.

Câți tineri sfinți și sfinte în marea comunitate a Bisericii! Aici, în Croația, însă, ne vom gândi la Fericitul Ivan Merz. Un tânăr strălucitor, integrat pe deplin în viața socială, care după moartea tinerei Greta, prima sa iubire, pornește pe drumul universitar. În timpul primului război mondial se găsește în fața distrugerii și a morții, dar toate acestea îl modelează și îl schimbă, făcându-l să depășească momente de criză și de luptă spirituală. Credința lui Ivan se întărește până acolo încât se dedică studiului Liturghiei și începe un apostolat intens chiar printre tineri. El descoperă frumusețea credinței catolice și înțelege că vocația vieții sale este a trăi și a-i ajuta pe alții să trăiască prietenia cu Hristos. De câte gesturi de caritate, de bunătate care uimește și emoționează este plin drumul său! Moare la 10 mai 1928, la numai treizeci și doi de ani, după câteva luni de boală, oferind viața sa pentru Biserică și pentru tineri.

Această existență tânără, dăruită din iubire, poartă parfumul lui Hristos, și este pentru toți o invitație la a nu ne teme să ne încredințăm pe noi înșine Domnului, așa cum vedem, în mod particular, în Fecioara Maria, Mama Bisericii, iubită și venerată aici cu titlul de „Majka Boja od Kamenitih vrata” [Maica lui Dumnezeu a Porții de Piatră]. În această seară, doresc să îi încredințez ei pe fiecare dintre voi, ca să vă însoțească cu protecția sa și mai ales să vă ajute să îl întâlniți pe Domnul și în El să găsiți semnificația deplină a existenței voastre. Maria nu s-a temut să se dăruiască pe sine pe de-a-ntregul proiectului lui Dumnezeu; în ea noi vedem spre ce țel suntem chemați: deplina comuniune cu Domnul.

Întreaga voastră viață este un drum către Unitatea și Treimea Iubirii care este Dumnezeu; putem să trăim cu certitudinea că nu vom fi niciodată abandonați. Iubiți tineri croați, vă îmbrățișez pe toți ca pe niște fii! Vă port în inimă și vă dau binecuvântarea mea. „Bucurați-vă mereu în Domnul!” Bucuria Sa, bucuria adevăratei iubiri, să fie forța voastră. Amin. Lăudat să fie Isus și Maria!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 04.06.2011
Publicarea pe acest sit: 06.06.2011
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns