Discursul Papei către tineri în Plaza de Cibeles din Madrid

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat tinerilor din Plaza de Cibeles din Madrid
joi, 18 august 2011

Dragi prieteni,

Mulțumesc pentru cuvintele afectuoase pe care mi le-au adresat tinerii reprezentanți ai celor cinci continente. Salut cu iubire pe toți cei care s-au adunat aici, tineri din Oceania, Africa, America, Asia și Europa; salut și pe cei care nu au putut să vină. Vă țin mereu prezenți și mă rog pentru voi. Dumnezeu mi-a dat harul de a vă putea vedea și auzi mai îndeaproape și să stăm împreună în ascultarea Cuvântului său.

În lectura care a fost proclamată am ascultat un text din Evanghelie în care se vorbește de primirea cuvintelor lui Isus și punerea lor în practică. Există cuvinte care folosesc numai pentru a întreține și trec ca vântul; altele instruiesc mintea în unele aspecte; în schimb, cuvintele lui Isus trebuie să ajungă la inimă, să se înrădăcineze în ea și să forjeze toată viața. Fără aceasta, rămân goale și devin efemere. Ele nu ne apropie de El. Și, în felul acesta, Cristos continuă să fie departe, ca un glas între multe altele care ne înconjoară și cu care ne-am obișnuit deja. În afară de aceasta, Învățătorul care vorbește nu învață ceea ce a învățat de la alții, ci ceea ce El însuși este, unicul care cunoaște cu adevărat drumul omului spre Dumnezeu, pentru că El însuși l-a deschis pentru noi, l-a creat pentru ca să putem ajunge la viața autentică, aceea care merită mereu să fie trăită, în orice împrejurare, și pe care nici măcar moartea nu poate să o distrugă. Evanghelia continuă explicând aceste lucruri cu imaginea sugestivă a celui care construiește pe stânca stabilă, rezistentă la atacurile adversităților, contrar celui care zidește pe nisip, probabil într-un loc paradiziac, am putea spune astăzi, dar care se dărâmă la prima suflare a vânturilor și se transformă în ruină.

Dragi tineri, ascultați cu adevărat cuvintele Domnului pentru ca să fie în voi „duh și viață” (In 6,63), rădăcini care alimentează ființa voastră, criterii de conduită care ne asimilează persoanei lui Cristos: a fi săraci cu duhul, înfometați de dreptate, milostivi, curați cu inima, iubitori ai păcii. Faceți asta în fiecare zi cu statornicie, așa cum se face cu adevăratul Prieten care nu ne fură și cu care vrem să împărtășim drumul vieții. Știți bine că atunci când nu se merge alături de Cristos, care ne conduce, noi ne rătăcim pe alte cărări, ca aceea a impulsurilor noastre oarbe și egoiste, aceea a propunerilor care lingușesc, dar care sunt interesate, înșelătoare și volubile, lasă golul și frustrarea înlăuntrul nostru.

Profitați de aceste zile pentru a-l cunoaște mai bine pe Cristos și să aveți certitudinea că, înrădăcinați în El, entuziasmul vostru și veselia voastră, dorințele voastre de a merge mai departe, de a ajunge la ceea ce este mai înalt, până la Dumnezeu, au mereu un viitor sigur, pentru că viața în plinătate locuiește deja în ființa voastră. Faceți-o să crească cu harul divin, în mod generos și fără mediocritate, luând serios în considerare ținta sfințeniei. Și, în fața slăbiciunilor noastre, care uneori ne oprimă, să ne bazăm și pe milostivirea Domnului, care este mereu dispus să ne dea din nou mâna și care ne oferă iertarea prin Sacramentul Pocăinței.

Zidind pe stânca tare, nu numai că viața voastră va fi solidă și stabilă, dar va contribui și la proiectarea luminii lui Cristos asupra celor de o vârstă cu voi și asupra întregii omeniri, arătând o alternativă valabilă pentru mulți care s-au lăsat duși de viață, pentru că temeliile propriei existențe erau inconsistente. Multora care se mulțumesc să urmeze curentele la modă, se refugiază în interesul imediat, uitând dreptatea adevărată sau se refugiază în propriile opinii în loc să caute adevărul fără adjective.

Da, există mulți care, crezându-se niște dumnezei, consideră că nu au nevoie de rădăcini, nici de temelii care să nu fie ei înșiși. Ar dori să decidă numai de la sine ceea ce este adevăr sau nu, ceea ce este bine sau rău, drept și nedrept; să decidă cine este vrednic să trăiască sau poate să fie sacrificat pe altarul altor perspective; să facă în orice clipă un pas la întâmplare, fără o rută prefixată, lăsându-se conduși de impulsul de moment. Aceste tentații sunt mereu la pândă. Este important să nu ne lăsăm prinși de ele pentru că, în realitate, conduc la ceva evanescent, cum ar fi o existență fără orizonturi, o libertate fără Dumnezeu. Noi, în schimb, știm bine că am fost creați liberi, după imaginea lui Dumnezeu, exact pentru că suntem protagoniști ai căutării adevărului și binelui, responsabili de acțiunile noastre și nu simpli executanți orbi, colaboratori creativi în misiunea de a cultiva și a înfrumuseța opera creației. Dumnezeu dorește un interlocutor responsabil, cineva care să poată dialoga cu El și să-l iubească. Prin intermediul lui Cristos putem obține asta cu adevărat și, înrădăcinați în El, dăm aripi libertății noastre. Oare nu acesta este marele motiv al bucuriei noastre? Oare nu este acest un teren solid pentru a zidi civilizația iubirii și a vieții, capabilă să umanizeze orice om?

Dragi prieteni: fiți prudenți și înțelepți, zidiți viața voastră pe baza fermă care este Cristos. Această înțelepciune și prudență va conduce pașii voștri, nimic nu vă va face să vă temeți și în inima voastră va domni pacea. Atunci veți fi fericiți, iar veselia voastră îi va contagia pe ceilalți. Se vor întreba care este secretul vieții voastre și vor descoperi că stânca tare care susține întregul edificiu și pe care se sprijină toată existența voastră este însăși persoana lui Cristos, prietenul vostru, fratele și Domnul, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care dă consistență întregului univers. El a murit pentru noi și a înviat pentru ca să avem viață și acum, de la tronul Tatălui, continuă să fie viu și aproape de toți oamenii, veghind încontinuu cu iubire asupra fiecăruia dintre noi.

Încredințez roadele acestei Zile Mondiale a Tineretului Preasfintei Fecioare Maria care a știut să spună „da” voinței lui Dumnezeu și ne învață ca nimeni altul fidelitatea față de Fiul ei divin pe care l-a urmat până la moartea sa pe cruce. Vom medita toate acestea mai atent în diferitele stațiuni de la Via Crucis. Să ne rugăm ca, asemenea Ei, „da”-ul nostru de astăzi spus lui Cristos să fie și un „da” necondiționat spus prieteniei sale, la sfârșitul acestei zile și pe tot timpul vieții noastre. Mulțumesc.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 18.08.2011
Publicarea pe acest sit: 19.08.2011
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns