Discursul Papei către Rota Romană

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat Tribunalului Rota Romana
cu ocazia inaugurării anului judecătoresc
29 ianuarie 2018

Dragi prelați auditori,

Vă salut cordial, începând de la decan, căruia îi mulțumesc pentru cuvintele sale. Împreună cu voi îi salut pe oficiali, pe avocați și pe toți colaboratorii de la Tribunalul Apostolic Rota Romana. Vă urez tot binele pentru anul judecătoresc pe care-l inaugurăm astăzi.

Astăzi aș vrea să reflectez cu voi despre un aspect calificator al slujirii voastre judecătorești, adică despre centralitatea conștiinței, care este în același timp cea a fiecăruia dintre voi și cea a persoanelor de ale căror cazuri vă ocupați. De fapt, activitatea voastră se exprimă și ca slujire a păcii conștiințelor și cere să fie exercitată în toată conștiința, cum bine exprimă formula cu care sentințele voastre sunt date ad consulendum conscientiae sau ut consulatur conscientiae.

În vederea declarării de nulitate sau validitate a legăturii matrimoniale, voi vă puneți, într-un anumit sens, ca experți ai conștiinței credincioșilor creștini. În acest rol, sunteți chemați să invocați neîncetat asistența divină pentru a îndeplini cu umilință și măsură misiunea gravă încredințată vouă de Biserică, manifestând astfel conexiunea dintre certitudinea morală, la care judecătorul să ajungă ex actis et probatis, și domeniul conștiinței sale, cunoscut numai de Duhul Sfânt și asistat de El. De fapt, grație luminii Duhului vă este dat să intrați în domeniul sacru al conștiinței credincioșilor. Este semnificativ că vechea rugăciune Adsumus, care era proclamată la începutul fiecărei sesiuni a Conciliului al II-lea din Vatican, se recită cu atâta frecvență în tribunalul vostru.

Domeniul conștiinței a fost foarte îndrăgit de părinții de la ultimele două Sinoade ale Episcopilor și a răsunat în mod semnificativ în exortația apostolică post-sinodală Amoris laetitia. Asta a derivat din conștiința pe care succesorul lui Petru și părinții sinodali au chibzuit-o profund cu privire la necesitatea imperioasă de ascultare, din partea păstorilor Bisericii, a instanțelor și a așteptărilor acelor credincioși care au făcut propria conștiință mută și absentă timp de ani lungi și, după aceea, au fost ajutați de Dumnezeu și de viață să regăsească un pic de lumină, adresându-se Bisericii pentru a avea pacea conștiinței lor.

Conștiința asumă un rol decisiv în alegerile angajante pe care logodnicii trebuie să le înfrunte pentru a primi și a construi unirea conjugală și apoi familia după planul lui Dumnezeu. Biserica, mamă foarte duioasă, ut consolatur conscientiae a credincioșilor care au nevoie de adevăr, a observat necesitatea de a-i invita pe cei care lucrează în pastorația matrimonială și familială la o conștiință reînnoită în a-i ajuta pe logodnici să construiască și să păzească sanctuarul intim al conștiinței lor creștine. În această privință, îmi place să remarc că în cele două documente în formă de motu proprio, date pentru reforma procesului matrimonial, am îndemnat să se instituie investigația pastorală diecezană așa încât să facă nu numai procesul mai zvelt, ci și mai corect, în cuvenita cunoaștere a cauzelor și motivelor care sunt la originea falimentului matrimonial. Pe de altă parte, exortația apostolică Amoris laetitia au fost indicate parcursuri pastorale pentru a-i ajuta pe logodnici să intre fără frici în discernământ și în alegerea consecventă a viitoarei stări de viață conjugală și familială, descriind în primele cinci capitole bogăția extraordinară a legământului conjugal desenat de Dumnezeu în Scripturi și trăit de Biserică în cursul istoriei.

Este deosebit de necesară o continuă experiență de credință, speranță și caritate, pentru ca tinerii să decidă din nou, cu conștiință sigură și senină, că unirea conjugală deschisă la darul copiilor este bucurie mare pentru Dumnezeu, pentru Biserică, pentru omenire. Drumul sinodal de reflecție asupra căsătoriei și familiei și succesiva exortație apostolică Amoris laetitia au avut un parcurs și un scop obligatorii: cum să se salveze tinerii din zgomotul și gălăgia asurzitoare a efemerului, care îi face să renunțe la asumarea de angajamente stabile și pozitive pentru binele individual și colectiv. O condiționare care reduce la tăcere glasul libertății lor, al acelei chilii intime – conștiința întocmai – pe care numai Dumnezeu o luminează și o deschide la viață, dacă i se permite să intre.

Cât de prețioasă și urgentă este acțiunea pastorală a întregii Biserici pentru recuperarea, salvgardarea, păstrarea unei conștiințe creștine, luminate de valorile evanghelice! Va fi o acțiune lungă și grea, care cere episcopilor și preoților să acționeze perseverent pentru a lumina, a apăra și a susține conștiința creștină a oamenilor noștri. Glasul sinodal al părinților episcopi și succesiva exortație apostolică Amoris laetitia au asigurat astfel un punct primordial: raportul necesar dintre regula fidei, adică fidelitatea Bisericii față de magisteriul de neatins despre căsătorie, așa ca și despre Euharistie, și atenția urgentă a Bisericii însăși față de procesele psihologice și religioase ale tuturor persoanelor chemate la alegerea matrimonială și familială. Primind dorințele părinților sinodali, am avut deja ocazia să recomand angajarea unui catecumenat matrimonial, înțeles ca itinerar indispensabil al tinerilor și al cuplurilor destinat să-i facă să retrăiască conștiința lor creștină, susținută de harul celor două sacramente, botezul și căsătoria.

Așa cum am reafirmat alte dăți, catecumenatul este în sine unic, deoarece e baptismal, adică înrădăcinat în botez, și în același timp în viață are nevoie de caracter permanent, fiind permanent harulsacramentului matrimonial, care tocmai pentru că este har este rod al misterului, a cărui bogăție nu poate decât să fie păzită și asistată în conștiința soților ca individ și ca pereche. Este vorba în realitate de figuri speciale ale acelei neîncetate cura animarum care este motivația de a fi a Bisericii și a noastră a păstorilor în primul rând.

Totuși, îngrijirea conștiințelor nu poate să fie angajare exclusivă a păstorilor, ci, cu responsabilități și modalități diferite, este misiune a tuturor, slujitori și credincioși botezați. Fericitul Paul al VI-lea îndemna la „fidelitate absolută pentru a salvgarda «regula fidei»” (Insegnamenti XV [1977], 663), care luminează conștiința și nu poate să fie întunecată sau dezechilibrată. Pentru a face asta – spune tot Paul al VI-lea – „trebuie evitate extremismele opuse, fie din partea celui care apelează la tradiție pentru a justifica propria neascultare față de magisteriul suprem și față de Conciliul ecumenic, fie din partea celor care dezrădăcinează din humusuleclezial corupând învățătura genuină a Bisericii; ambele atitudini sunt semn de subiectivism necuvenit și probabil inconștient, când nu este din păcate semn de încăpățânare, de îndărătnicie, de dezechilibru; poziții care rănesc la inimă Biserica, Mamă și Învățătoare” (Insegnamenti XIV [1976], 500).

Credința este lumină ce luminează nu numai prezentul ci și viitorul: căsătoria și familia sunt viitorul Bisericii și al societății. De aceea este necesar să se favorizeze o stare de catecumenat permanent, pentru ca și conștiința celor botezați să fie deschisă la lumina Duhului. Intenția sacramentală nu este niciodată rod al unui automatism, ci întotdeauna al unei conștiințe luminate de credință, ca rezultat al unei combinații între uman și divin. În acest sens, unirea matrimonială se poate numi adevărată numai dacă intenția umană a soților este orientată spre ceea ce vor Cristos și Biserica. Pentru a-i face tot mai conștienți de asta pe viitorii soți este nevoie de aportul, în afară de cel al episcopilor și al preoților, și al altor persoane angajate în pastorație, călugări și credincioși laici coresponsabili în misiunea Bisericii.

Dragi judecători de la Rota Romana, conexiunea strânsă între domeniul conștiinței și cel al proceselor matrimoniale de care vă ocupați zilnic, cere să se evite ca exercitarea justiției să fie redusă la o simplă activitate birocratică. Dacă tribunalele ecleziastice ar cădea în această ispită, ar trăda conștiința creștină. Iată pentru ce, în procedura din processus brevior am stabilit nu numai ca să fie făcut mai evident rolul de supraveghere a episcopului diecezan, ci și ca el însuși, judecător înnăscut în Biserica încredințată lui, să judece în primă instanță posibilele cazuri de nulitate matrimonială. Trebuie să împiedicăm ca, în ceea ce privește căsătoria lor, conștiința credincioșilor aflați în dificultate să se închidă în fața unui drum de har. La acest scop se ajunge cu o însoțire pastorală, cu discernământul conștiințelor (cf. Exortația apostolică Amoris laetitia, 242) și cu opera tribunalelor noastre. Această operă trebuie să se desfășoare în înțelepciune și în căutarea adevărului: numai astfel declarația de nulitate produce o eliberare a conștiințelor.

Reînnoiesc fiecăruia recunoștința mea pentru binele pe care-l faceți poporului lui Dumnezeu, slujind justiția. Invoc asistența divină asupra muncii voastre și din inimă vă împart binecuvântarea apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.01.2016
Publicarea pe acest sit: 29.01.2018
Etichete: ,

Lasă un răspuns