Discursul Papei către reprezentanții Caritas Internationalis

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat membrilor consiliului de reprezentare
al „Caritas Internationalis”
joi, 17 noiembrie 2016

Iubiți frați și surori,

Vă salut cordial pe voi toți, membri ai Consiliului de Reprezentare și ai personalului de la Caritas Internationalis. Sunt bucuros să vă primesc la sfârșitul reuniunii voastre instituționale și să întâlnesc, prin intermediul vostru, întreaga familie al Caritas-urilor naționale și pe cei care în țările voastre se angajează în slujirea carității Bisericii. Îi mulțumesc cardinalului Antonio Tagle, președintele vostru, pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire.

Biserica „există pentru a evangheliza”, însă evanghelizarea cere să se adapteze la diferitele situații, ținând cont de viața familială și de cea socială, precum și de viața internațională cu atenție specială față de pace, de dreptate, de dezvoltare (cf. Evangelii nuntiandi, 29). La deschiderea Sinodului despre noua evanghelizare, papa Benedict al XVI-lea amintea că cei doi pilaștri ai evanghelizării sunt „confessio et caritas”; și eu însumi am dedicat un capitol din exortația apostolică Evangelii gaudium dimensiunii sociale a evanghelizării, reafirmând opțiunea preferențială a Bisericii față de cei săraci. Pentru aceasta suntem chemați să acționăm împotriva excluderii sociale a celor mai slabi și să lucrăm pentru integrarea lor. De fapt, societățile noastre sunt adesea dominate de cultura „rebutului”; au nevoie să depășească indiferența și concentrarea asupra lor însele pentru a învăța arta solidarității. Pentru că „noi, cei tari – spune sfântul Paul -, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne complacem în noi înșine” (Rom 15,1).

Asta ne face să înțelegem cât este de fundamentală misiunea diferitelor Caritas naționale și rolul lor specific în Biserică. De fapt, ele nu sunt niște agenții sociale, ci organisme ecleziale care împărtășesc misiunea Bisericii. Așa cum este scris în statutele voastre, voi sunteți chemați să „asistați pe papa și pe episcopi și slujirea carității” (art. 1.4). Urgențele sociale de astăzi cer ca să se pună în teren ceea ce sfântul Ioan Paul al II-lea a definit o „nouă fantezie a carității” (Novo millennio ineunte, 50): ea devine concretă nu numai în eficacitatea ajutoarelor prestate, ci mai ales în capacitatea de a deveni aproapele, însoțind cu atitudine de împărtășire fraternă pe cei mai năpăstuiți. E vorba de a face să strălucească dreptatea și caritatea în lume la lumina Evangheliei și a învățăturii Bisericii, implicându-i pe săracii înșiși pentru ca să devină adevărații protagoniști ai însăși dezvoltării lor.

Vă mulțumesc mult, în numele întregii Biserici, pentru ceea ce faceți pentru cei din urmă. Vă încurajez să continuați în această misiune, care face să se simtă Biserica adevărată însoțitoare de călătorie, aproape de inima și de speranțele bărbaților și femeilor din această lume. Continuați să duceți mesajul Evangheliei bucuriei în toată lumea, mai ales la cel care este lăsat în urmă, dar la cel care are puterea de a schimba lucrurile, pentru că este posibil să se schimbe. Sărăcia, foamea, bolile, asuprirea nu sunt o fatalitate și nu pot să reprezinte situații permanente. Încrezându-ne în forța Evangheliei, noi putem într-adevăr contribui la schimbarea lucrurilor sau cel puțin la îmbunătățirea lor. Putem să reafirmăm demnitatea celor care așteaptă un semn al iubirii noastre și să protejăm și să construim împreună „casa noastră comună”.

Vă invit să aveți mereu curaj profetic, să refuzați tot ceea ce-l umilește pe om și orice formă de exploatare care îl degradează. Continuați să faceți acele mici și mari semne de ospitalitate și de solidaritate care au capacitatea de a lumina viața copiilor și bătrânilor, a migranților și refugiaților în căutare de pace. Sunt foarte bucuros să aflu cum Caritas Internationalis va duce înainte o campanie tocmai despre tema migrațiilor. Sper că această inițiativă frumoasă să deschidă inimile multor la primirea refugiaților și migranților, pentru ca să se poată simți cu adevărat „acasă” în comunitățile noastre. Să fie grija voastră să susțineți, cu angajare reînnoită, procesele de dezvoltare și drumurile de pace în țările din care acești frați și surori ai noștri fug sau pleacă în căutarea unui viitor mai bun.

Fiți artizani ai păcii și reconcilierii între popoare, între comunități, între credincioși. Puneți în teren toate energiile voastre, angajarea voastră, pentru a lucra în sinergie cu celelalte comunități de credință care, ca și voi, pun demnitatea persoanei în centrul atenției lor. Luptați împotriva sărăciei și, în același timp, învățați de la cei săraci. Lăsați-vă inspirați și conduși de viața lor simplă și esențială, de valorile lor, de simțul lor de solidaritate și împărtășire, de capacitatea lor de a se ridica din nou în dificultăți, și mai ales de experiența lor trăită a lui Cristos suferind, El care este singurul Domn și Mântuitor. De aceea, învățați și din viața lor de rugăciune și din încrederea lor în Dumnezeu.

Doresc ca voi, cu sprijinul și atenția pastorală a episcopilor, să puteți fi tot mai mult martori ai unei generoase slujiri de caritate, ajutând comunitatea credincioșilor să fie loc de vestire a Evangheliei, de celebrare a Euharistiei și de slujire a săracilor în bucurie.

Invoc mijlocirea Mariei, Mama noastră cerească și, în timp ce vă cer să vă rugați pentru mine, cu plăcere implor binecuvântarea Domnului asupra voastră și asupra celor care vă susțin în lucrarea voastră.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 15.11.2019
Publicarea pe acest sit: 18.11.2016
Etichete: ,

Comments are closed