Discursul Papei către participanții la Întâlnirea Internațională despre Muzica Sacră

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
către participanții la Întâlnirea Internațională despre Muzica Sacră
sâmbătă, 4 martie 2017

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă întâlnesc pe voi toți, veniți la Roma din diferite țări pentru a participa la Întâlnirea despre „Muzica și Biserica: cult și cultură la 50 de ani de la Musicam sacram„, organizat de Consiliul Pontifical al Culturii și de Congregația pentru Educația Catolică, în colaborare cu Institutul de Muzică Sacră și Institutul Pontifical Liturgic al Ateneului „Sfântul Anselm”. Vă salut pe toți cordial, începând de la cardinalul Gianfranco Ravasi, căruia îi mulțumesc pentru introducere. Doresc ca experiența de întâlnire și de dialog trăită în aceste zile, în reflecția comună asupra muzicii sacre și îndeosebi asupra aspectelor sale culturale și artistice, să fie rodnică pentru comunitățile ecleziale.

La jumătate de secol după instrucțiunea Musicam sacram, întâlnirea a voit să aprofundeze, într-o optică interdisciplinară și ecumenică, raportul actual dintre muzica sacră și cultura contemporană, dintre repertoriul muzical adoptat și folosit de comunitatea creștină și tendințele muzicale prevalente. De mare importanță a fost și reflecția despre formarea estetică și muzicală fie a clerului și a călugărilor fie a laicilor angajați în viața pastorală, și mai direct în scholae cantorum.

Primul document dat de Conciliul al II-lea din Vatican a fost tocmai constituția despre liturgie Sacrosanctum Concilium. Părinții conciliari simțeau mult dificultatea credincioșilor de a participa la o liturgie din care nu mai înțelegeau limbajul, cuvintele și semnele. Pentru a concretiza liniile fundamentale trasate de constituție, au fost date Instrucțiuni, între care, întocmai, cea despre muzica sacră. De atunci, deși n-au fost produse noi documente ale magisteriului despre această temă, au existat diferite și semnificative intervenții pontificale care au orientat reflecția și angajarea pastorală.

Este încă de mare actualitate premisa din menționata Instrucțiune: „Acțiunea liturgică îmbracă o formă mai nobilă atunci când este celebrată în cântare, cu slujitorii din fiecare treaptă care-și desfășoară propria funcție, și cu participarea poporului. De fapt, în această formă celebrarea dobândește o exprimare mai bucuroasă, misterul Liturgiei sacre și natura sa ierarhică și comunitară sunt manifestată mai clar, unitatea inimilor este făcută mai profundă de unitatea glasurilor, sufletele se înalță mai ușor la cele cerești prin intermediul strălucirii celor sacre, și toată celebrarea prefigurează mai clar liturgia care se desfășoară în Ierusalimul ceresc” (nr. 5).

De mai multe ori documentul, urmând indicațiile conciliare, evidențiază importanța participării întregii adunări a credincioșilor, definită „activă, conștientă, deplină”, și subliniază foarte clar și că „adevărata solemnitate a unei acțiuni liturgice nu depinde atât de forma mai bogată a cântului și de aparatul mai fastuos al ceremoniilor, cât mai degrabă de modul demn și religios al celebrării” (nr. 11). De aceea, este vorba, înainte de toate, de a participa intens la Misterul lui Dumnezeu, la „teofania” care se împlinește la fiecare celebrare euharistică, în care Domnul devine prezent în mijlocul poporului său, chemat să participe realmente la mântuirea realizată de Cristos mort și înviat. Așadar, participarea activă și conștientă constă în a ști să se intre profund în acest mister, în a ști să fie contemplat, adorat și primit, în a-i percepe sensul, grație îndeosebi tăcerii religioase și „muzicalității limbajului cu care Domnul ne vorbește” (Omilia la „Sfânta Marta”, 12 decembrie 2013). În această perspectivă se mișcă reflecția despre reînnoirea muzicii sacre și despre aportul său prețios.

În această privință, reiese o dublă misiune pe care Biserica este chemată s-o urmărească, în special prin cei care acționează, în diferite moduri, în acest sector. Pe de o parte, este vorba de a salvgarda și a valoriza patrimoniul bogat și multiform moștenit de la trecut, folosindu-l cu echilibru în prezent și evitând riscul unei viziuni nostalgice sau „arheologice”. Pe de altă parte, este necesar să se facă în așa fel încât muzica sacră și cântul liturgic să fie pe deplin „înculturate” în limbajele artistice și muzicale ale actualității; adică să știe să întrupeze și să traducă Cuvântul lui Dumnezeu în cântece, sunete, armonii care să facă să vibreze inima contemporanilor noștri, creând și un climat emotiv oportun, care să dispună la credință și să trezească primirea și participarea deplină la misterul care se celebrează. Desigur, întâlnirea cu modernitatea și introducerea în liturgie a limbilor vorbite a solicitat atâtea probleme: de limbaje, de forme și de genuri muzicale. Uneori a prevalat o anumită mediocritate, superficialitate și banalitate, în dauna frumuseții și intensității celebrărilor liturgice. Pentru aceasta diferiții protagoniști din acest domeniu, muzicieni și compozitori, dirijori și coriști din scholae cantorum, animatori ai liturgiei, pot să dea o contribuție prețioasă la reînnoirea, mai ales calitativă, a muzicii sacre și a cântului liturgic. Pentru a favoriza acest parcurs, trebuie promovată o formare muzicală adecvată, și în cei care se pregătesc să devină preoți, în dialog cu curentele muzicale din timpul nostru, cu instanțele din diferitele zone culturale, și în atitudine ecumenică.

Iubiți frați și surori, vă mulțumesc iarăși pentru angajarea voastră în domeniul muzicii sacre. Să vă însoțească Fecioara Maria, care în Magnificat a cântat sfințenia milostivă a lui Dumnezeu. Vă încurajez să nu pierdeți din vedere acest obiectiv important: a ajuta adunarea liturgică și poporul lui Dumnezeu să perceapă și să participe, cu toate simțurile, fizice și spirituale, la misterul lui Dumnezeu. Muzica sacră și cântul liturgic au misiunea de a ne dărui simțul gloriei lui Dumnezeu, al frumuseții sale, al sfințeniei sale care ne învăluie ca un „nor luminos”.

Vă cer cu rugăminte să vă rugați pentru mine și vă împart din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 04.03.2017
Publicarea pe acest sit: 04.03.2017
Etichete: ,

Comments are closed