Discursul Papei către participanţii la cursul despre forul intern

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la cursul despre forul intern
organizat de Penitențiaria Apostolică
25 martie 2011

Dragi prieteni,

Sunt foarte bucuros să adresez fiecăruia dintre voi cel mai cordial bun venit. Îl salut pe cardinalul Fortunato Baldelli, penitențiar major, și îi mulțumesc pentru cuvintele respectuoasă pe care mi le-a adresat. Îl salut pe regentul penitențiariei, Mons. Gianfranco Girotti, întregul personal, pe colaboratori și pe toți participanții la cursul despre Forul Intern, care a devenit de acum o întâlnire tradițională și o importantă ocazie pentru a aprofunda temele referitoare la sacramentul Pocăinței.

Doresc să mă opresc împreună cu voi asupra unui aspect uneori insuficient luat în considerare, dar de mare relevanță spirituală și pastorală: valoarea pedagogică a Spovezii sacramentale. Dacă este adevărat că este necesar mereu să se salvgardeze obiectivitatea efectelor Sacramentului și celebrarea lui corectă conform normelor din Ritualul Pocăinței, nu este lipsit de importanță să reflectăm asupra a cât de mult poate educa el credința, fie a slujitorului, fie a penitentului. Disponibilitatea fidelă și generoasă a preoților la ascultarea spovezilor, după exemplul marilor sfinți din istorie, de la sfântul Ioan Maria Vianney la sfântul Ioan Bosco, de la Josemaría Escrivá la sfântul Pius de Pietrelcina, de la sfântul Iosif Cafasso la sfântul Leopold Mandic, ne indică nouă tuturor că poate fi confesionalul un real „loc” de sfințire.

În ce mod educă sacramentul Pocăinței? În ce sens celebrarea lui are o valoare pedagogică, înainte de toate pentru slujitori? Am putea porni de la recunoașterea că misiunea sacerdotală constituie un punct de observație unic și privilegiat, de la care, zilnic, ne este dat să contemplăm strălucirea milostivirii divine. De câte ori în celebrarea sacramentului Pocăinței preotul asistă la adevărate miracole de convertire, care, reînnoind „întâlnirea cu un eveniment, o Persoană” (Scrisoarea enciclică Deus caritas est, 1), întăresc însăși credința lui. În fond, a spovedi înseamnă a asista la tot atâtea „professiones fidei” câți sunt penitenții și a contempla acțiunea lui Dumnezeu cel milostiv în istorie, a atinge cu mâna evenimentele mântuitoare ale crucii și învierii lui Cristos, în orice timp și pentru orice om. Nu rar suntem puși în fața unor adevărate drame existențiale și spirituale, care nu găsesc răspuns în cuvintele oamenilor, dar sunt îmbrățișate și asumate de Iubirea divină, care iartă și transformă: „Chiar dacă ar fi păcatele voastre ca purpura, se vor fac albe ca zăpada” (Is 1,18). A cunoaște și, într-un anumit fel, a vizita abisul inimii umane, chiar și în aspectele întunecate, dacă pe de o parte pune la încercarea omenitatea și credința preotului însuși, pe de altă parte alimentează în el certitudinea că ultimul cuvânt cu privire la răul omului și al istoriei este al lui Dumnezeu, este al milostivirii sale, capabilă să facă noi toate lucrurile (cf. Ap 21,5). Apoi cât de mult poate învăța preotul de la penitenți exemplari prin viața lor spirituală, prin seriozitatea cu care își fac cercetarea cugetului, prin transparența în recunoașterea propriului păcate și prin docilitatea față de învățătura Bisericii și față de indicațiile confesorului. Din administrarea Sacramentului Pocăinței putem primi profunde lecții de umilință și de credință! Este o chemare foarte puternică pentru fiecare preot la conștiința propriei identități. Niciodată, numai în virtutea omenității noastre, nu vom putea asculta spovezile fraților! Dacă ei se apropie de noi, este numai pentru că suntem preoți, configurați lui Cristos Marele și Veșnicul Preot, și făcuți capabili să acționăm în numele lui și în persoana lui, să-l facem realmente prezent pe Dumnezeu care iartă, reînnoiește și transformă. Celebrarea sacramentului Pocăinței are o valoare pedagogică pentru preot, în ce privește credința sa, adevărul și sărăcia persoanei sale, și alimentează în el conștiința identității sacerdotale.

Care este valoarea pedagogică a sacramentului Pocăinței pentru penitenți? Trebuie să spunem mai întâi că ea depinde, înainte de toate, de acțiunea harului și de efectele obiective ale Sacramentului în sufletul credinciosului. Desigur Reconcilierea sacramentală este unul din momentele în care libertatea personală și conștiința despre sine sunt chemate să se exprime în mod deosebit de evident. Probabil și din această cauză, într-o perioadă de relativism și de respectivă conștiință atenuată despre propria ființă, este slăbită și practica sacramentală. Cercetarea cugetului are o importantă valoare pedagogică: ea educă să privim cu sinceritate la propria existență, să o confruntăm cu adevărul Evangheliei și să o evaluăm cu parametri nu numai umani, ci luați din Revelația divină. Confruntarea cu Poruncile, cu Fericirile și, mai ales, cu Preceptul iubirii, constituie prima mare „școală penitențială”.

În timpul nostru caracterizat de zgomot, de distragere și de singurătate, colocviul penitentului cu confesorul poate să reprezinte una din puținele, dacă nu unica ocazie pentru a fi ascultați cu adevărat și în profunzime. Dragi preoți, nu neglijați să dați spațiu corespunzător exercitării slujirii Pocăinței în confesional: a fi primiți și ascultați constituie și un semn uman al primirii și al bunătății lui Dumnezeu față de fiii săi. Apoi, mărturisirea completă a păcatelor îl educă pe penitent la umilință, la recunoașterea propriei fragilități și, în același timp, la conștiința necesității iertării lui Dumnezeu și la încrederea că harul divin poate să transforme viața. În același fel, ascultarea avertismentelor și sfaturilor confesorului este importantă pentru judecata cu privire la fapte, pentru drumul spiritual și pentru vindecarea interioară a penitentului. Să nu uităm câte convertiri și câte existențe realmente sfinte au început într-un confesional! În sfârșit, primirea pocăinței și ascultarea cuvintelor „Eu te dezleg de păcatele tale” reprezintă o adevărată școală de iubire și de speranță, care conduce la deplina încredere în Dumnezeu Iubire revelat în Isus Cristos, la responsabilitatea și la angajarea convertirii continue.

Dragi preoți, a experimenta noi cei dintâi milostivirea divină și a fi instrumentele ei umile să ne educe la o celebrare tot mai fidelă a sacramentului Pocăinței și la o profundă recunoștință față de Dumnezeu, care „ne-a încredințat slujirea reconcilierii” (2Cor 5,18). Sfintei Fecioare Maria, Mater misericordiae și Refugium peccatorum, încredințez roadele cursului vostru despre Forul Intern și slujirea tuturor confesorilor, în timp ce vă binecuvântez cu mare afecțiune.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 25.03.2011
Publicarea pe acest sit: 26.03.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns