Discursul Papei către participanţii la Congresul despre presa catolică

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la audiența acordată participanților la Congresul
despre Presa Catolică
Vatican, 7 octombrie 2010

Joi, 7 octombrie 2010, în sala Clementină din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea i-a primit în audiență pe participanții la Congresul despre Presa Catolică promovat de Consiliul Pontifical al Comunicațiilor Sociale. Publicăm în continuare discursul rostit de Sfântul Părinte.

Domnilor cardinali,

Venerați frați,

Stimați domni și doamne!

Vă primesc cu bucurie la sfârșitul celor patru zile de muncă intensă promovate de Consiliul Pontifical al Comunicațiilor Sociale și dedicate presei catolice. Vă salut cordial pe voi toți – provenind din 85 de țări – care lucrați la cotidiane, la săptămânale sau alte periodice și în siturile internet. Îl salut pe președintele dicasterului, arhiepiscopul Claudio Maria Celli, căruia îi mulțumesc că s-a făcut interpret al sentimentelor tuturor, precum și pe secretari, pe subsecretar, pe toți oficialii și personalul. Sunt bucuros să vă pot adresa un cuvânt de încurajare să continuați, cu motivații reînnoite, în angajarea voastră importantă și calificată.

Lumea mass-media este străbătută de o profundă transformare și în interiorul său. Dezvoltarea noilor tehnologii și, îndeosebi, răspândita multimedialitate, pare să pună în discuție rolul mijloacelor mai tradiționale și consolidate. În mod oportun congresul vostru se oprește ca să trateze despre rolul special al presei catolice. De fapt, o reflecție atentă asupra acestui domeniu face să rezulte două aspecte deosebite: pe de o parte caracterul specific al mijlocului, presa, adică cuvântul scris și actualitatea și eficacitatea sa, într-o societate care a văzut înmulțindu-se antenele, parabolicele și sateliții, devenite aproape emblemele unui nou mod de a comunica în era globalizării. Pe de altă parte, conotația „catolică”, cu responsabilitatea care rezultă de a fi fideli în mod explicit și substanțial, prin angajarea zilnică de a parcurge calea maestră a adevărului.

Căutarea adevărului trebuie să fie urmărită de jurnaliștii catolici cu minte și inimă pasionate, dar și cu profesionalitatea de operatori competenți și înzestrați cu mijloace adecvate și eficiente. Acest lucru este și mai important în actualul moment istoric, care cere însăși figurii jurnalistului, ca mediator al fluxurilor de informație, să facă o schimbare profundă. De exemplu, astăzi în comunicare are o greutate tot mai mare lumea imaginii cu dezvoltarea de tehnologii mereu noi; dar dacă pe de o parte toate acestea comportă aspecte pozitive neîndoielnice, pe de altă parte imaginea poate deveni și independentă de real, poate da viață unei lumi virtuale, cu diferite consecințe, dintre care prima este riscul indiferenței față de adevăr. De fapt, noile tehnologii, împreună cu progresele pe care le aduc, pot face interschimbabile adevăratul și falsul, pot să inducă la confundarea realului cu virtualul. În afară de asta, reluarea unui eveniment, fericit sau trist, poate să fie consumată ca spectacol și nu ca ocazie de reflecție. Căutarea căilor pentru o autentică promovare a omului trece atunci pe planul al doilea, pentru că evenimentul este prezentat în principal pentru a trezi emoții. Aceste aspecte sună ca un semnal de alarmă: invită să se ia în considerare pericolul ca virtualul să îndepărteze de realitate și să nu stimuleze la căutarea adevăratului, a adevărului.

În acest context, presa catolică este chemată, în mod nou, să exprime până la capăt potențialitățile sale și să dea cont zi de zi de misiunea sa la care nu poate renunța. Biserica dispune de un element care facilitează, din moment ce credința creștină are în comun cu comunicarea o structură fundamentală: faptul că mijlocul și mesajul coincid; de fapt, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, este, în același timp mesaj de mântuire și mijloc prin care mântuirea se realizează. Și acesta nu este un simplu concept, ci o realitate accesibilă tuturor, chiar și celor care, deși trăiesc ca protagoniști în complexitatea lumii, sunt capabili să păstreze onestitatea intelectuală proprie celor „mici” din Evanghelie. În afară de asta, Biserica, trup mistic al lui Cristos, prezentă în același timp peste tot, alimentează capacitatea de raporturi mai fraterne și mai umane, fiind ca un loc de comuniune între cei care cred și în același timp ca semn și instrument al chemării tuturor la comuniune. Forța sa este Cristos, și în numele său ea „îl urmărește” pe om pe drumurile lumii pentru a-l salva de „mysterium iniquitatis”, care acționează în el pe ascuns. Presa evocă în manieră mai directă, față de orice alt mijloc de comunicare, valoarea cuvântului scris. Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns la oameni și a fost ne-a fost transmis și nouă printr-o carte, Biblia. Cuvântul rămâne instrumentul fundamental și, într-un anumit sens, constitutiv al comunicației: el este folosit astăzi sub diferite forme, și chiar în așa-numita „civilizație a imaginii” păstrează în întregime valoarea sa.

Pornind de la aceste scurte considerații, apare clar că provocarea comunicativă este, pentru Biserică și pentru cei care împărtășesc misiunea ei, foarte angajantă. Creștinii nu pot ignora criza de credință care a venit în societate, sau pur și simplu să se încreadă că patrimoniul de valori transmis de-a lungul secolelor trecute poate continua să inspire și să plăsmuiască viitorul familiei umane. Ideea de a trăi „ca și cum Dumnezeu n-ar exista” s-a dovedit vătămătoare: lumea are nevoie mai degrabă să trăiască „ca și cum Dumnezeu ar exista”, chiar dacă nu există forța de a crede, altminteri ea produce numai un „umanism inuman”.

Preaiubiți frați și surori, cel care lucrează în mijloacele de comunicație, dacă nu vrea să fie numai „o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor” (1Cor 13,1) – cum ar spune sfântul Paul – trebuie să aibă puternică în el opțiunea de fond care-l abilitează să trateze lucrurile din lume punându-l mereu pe Dumnezeu în vârful scării valorilor. Timpurile pe care le trăim, deși au o însemnată încărcătură de pozitivitate, deoarece firele istoriei sunt în mâinile lui Dumnezeu și planul său veșnic se dezvăluie tot mai mult, rămân marcate și de atâtea umbre. Misiunea voastră, dragi lucrători din presa catolică, este aceea de a-l ajuta pe omul contemporan să se orienteze spre Cristos, unic Mântuitor, și de ține aprinsă în lume făclia speranței, pentru a trăi demn ziua de astăzi și a construi în mod adecvat viitorul. Pentru aceasta vă îndemn să reînnoiți constant alegerea voastră personală pentru Cristos, luând din acele resurse spirituale pe care mentalitatea lumească le subevaluează, în timp ce sunt prețioase, ba chiar indispensabile. Dragi prieteni, vă încurajez să continuați în angajarea voastră care nu e ușoară și vă însoțesc cu rugăciunea, pentru ca Duhul Sfânt s-o facă mereu rodnică. Binecuvântarea mea, plină de afecțiune și de recunoștință, pe care o împart cu plăcere, vrea să vă îmbrățișeze pe voi cei prezenți aici și pe cei care lucrează în presa catolică în toată lumea.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 07.10.2010
Publicarea pe acest sit: 08.10.2010
Etichete: ,

Lasă un răspuns