Discursul Papei către noul ambasador român

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la primirea noului ambasador al României,
Vatican, 21 octombrie 2010

Domnule Ambasador,

Sunt bucuros să vă primesc în această dimineață, în momentul în care dumneavoastră prezentați Scrisorile care vă acreditează în calitate de Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii România la Sfântul Scaun. Vă mulțumesc pentru cuvintele amabile pe care mi le-ați adresat. La rândul meu, v-aș fi recunoscător să binevoiți a-i exprima Excelenței Sale Domnul Traian Băsescu, Președintele României, salutările mele cordiale pentru persoana sa și urările mele de bunăstare și pace pentru poporul român. Salut, de asemenea, prin intermediul dumneavoastră, guvernul și toate autoritățile din țara dumneavoastră. Doresc de asemenea să salut cu fraternitate pe Preafericirea Sa Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

În urmă cu douăzeci de ani, România a decis să scrie o nouă pagină a istoriei sale. Însă anii mulți trăiți sub jugul unei ideologii totalitare lasă răni adânci în mentalități, în viața politico-economică și în indivizi. După timpurile de euforie a libertății, națiunea dumneavoastră s-a angajat cu determinare într-un proces de reconstrucție și de vindecare. Intrarea sa în Uniunea Europeană a marcat de asemenea o etapă importantă în căutarea unei democratizări autentice. Pentru a continua această reînnoire în profunzime, trebuie înfruntate noile provocări care sunt numeroase, cu scopul de a evita ca societatea dumneavoastră să fie concentrată numai pe căutarea bunăstării și pe seducția câștigului, consecințe de înțeles ale unei perioade de peste 40 de ani de privațiuni. Desigur, se cuvine înainte de toate să prevaleze integritatea, onestitatea și dreptatea. Aceste virtuți trebuie să inspire și să conducă toate componentele societății pentru o bună gestionare. Conducându-i pe cetățeni, ele vor contribui în măsură efectivă la regenerarea țesutului politic, economic și social în complexitatea crescândă a lumii contemporane.

România este constituită dintr-un mozaic de popoare. O asemenea varietate poate să fie văzută ca un obstacol în calea unității naționale, dar poate să fie văzută și ca o îmbogățire a identității sale, de vreme ce ea este una dintre caracteristicile acestei identități. Așadar, se cuvine să se facă în așa fel încât fiecare individ să aibă locul său legitim în societate, trecând dincolo de această varietate și respectând-o. Gestionarea moștenirii lăsată de comunism este dificilă din cauza dezintegrării societății și a individului, pe care acesta a favorizat-o. De fapt, valorile autentice au fost ascunse în folosul unor teorii false care au fost idolatrizate din motive de stat. Așadar, astăzi e vorba de angajare în munca de a ordona în manieră justă problemele umane folosindu-se bine libertatea. Și adevărata libertate presupune căutarea adevărului, a binelui, și se împlinește tocmai cunoscând și făcând ceea ce este oportun și drept. În acest proces de reconstrucție a legăturii sociale, familia are primul loc. Trebuie să fie făcute toate eforturile pentru ca ea să-și îndeplinească funcția de bază în societate. Împreună cu familia, este important să se favorizeze existența unui sistem educativ care să încurajeze tinerele generații și să le dea o formare la care au dreptul, capabilă să respecte și să alimenteze capacitățile lor de a transcende limitele în care uneori s-ar vrea să fie izolate. În prezența marilor idealuri, tinerii aspiră la virtutea morală și la o viață deschisă spre alții prin compasiune și bunătate. Familia și educația sunt punctul de plecare pentru a combate sărăcia și a contribui la respectarea fiecărei persoane, la respectarea minorităților, la respectarea familiei și a vieții însăși. Ele sunt terenul în care se înrădăcinează valorile etice fundamentale și unde poate să se dezvolte viața religioasă.

Domnule Ambasador, România are o lungă și bogată tradiție religioasă, care, și ea, a fost rănită timp de decenii întunecate și unele din aceste răni sunt încă vii. Ele cer deci să fie îngrijite prin mijloace care să fie acceptabile pentru fiecare comunitate. Într-adevăr, trebuie să fie reparate nedreptățile moștenite din trecut, fără teamă de a se face dreptate. Pentru aceasta, ar fi bine de încurajat o inițiativă care să se situeze la un dublu nivel: la nivel de stat, adică favorizând un dialog autentic între stat și diferiții responsabili religioși și, pe de altă parte, încurajând relațiile armonioase între diferitele comunități religioase din țara dumneavoastră.

Salut eforturile realizate de guvernele care s-au succedat pentru a stabili relații între Biserica Catolică și România. Între altele, citez, cu satisfacție, reluarea raporturilor diplomatice reciproce de la care am sărbătorit douăzeci de ani. De asemenea, observ noua Lege a Cultelor pe care ați evocat-o în discursul dumneavoastră. Există de asemenea un organ de întâlnire, Comisia Mixtă, înființată în anul 1998, ale cărei lucrări ar merita să fie reactivate.

În ceea ce o privește, Biserica Catolică dorește să continue să aducă națiunii dumneavoastră o contribuție specifică atât în continuarea edificării societății românești cât și în dialogul dorit cu ansamblul comunităților creștine necatolice. În acest sens, ea vede în dialogul ecumenic un drum privilegiat pentru a-i întâlni pe frații săi în credință și pentru a construi împreună cu ei Împărăția lui Dumnezeu, respectând specificul fiecăruia. Mărturia de fraternitate între catolici și ortodocși, într-un spirit de caritate și de dreptate, trebuie să prevaleze asupra dificultăților și să deschidă inimile la reconciliere. În acest sens, roadele vizitei istorice efectuate, în urmă cu unsprezece ani, de Papa Ioan Paul al II-lea, prima într-o națiune majoritar ortodoxă, sunt numeroase. Ele trebuie să întărească angajarea de a dialoga în caritate și adevăr și de a promova inițiative comune. Un asemenea dialog constructiv nu va întârzia să fie un ferment de unitate și de înțelegere nu numai pentru țara dumneavoastră ci și pentru întreaga Europă. În această împrejurare fericită, aș vrea să-i salut cu căldură și pe Episcopii și pe credincioșii din Biserica Catolică din România.

În momentul în care începe misiunea dumneavoastră, vă adresez, domnule Ambasador, cele mai bune urări ale mele pentru nobila lucrare care vă așteaptă, asigurându-vă că veți găsi mereu pe lângă colaboratorii mei o primire atentă și o înțelegere cordială. Asupra dumneavoastră, Excelență, asupra familiei dumneavoastră și asupra colaboratorilor dumneavoastră, asupra întregului popor român și asupra conducătorilor săi, invoc din inimă belșugul binecuvântărilor lui Dumnezeu.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.10.2010
Publicarea pe acest sit: 21.10.2010
Etichete: ,

Lasă un răspuns