Discursul Papei către membrii Consiliului Conducătorilor Executivi pentru Coordonarea Naţiunilor Unite

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiență acordată membrilor
Consiliului Conducătorilor Executivi
pentru Coordonarea Națiunilor Unite
vineri, 9 mai 2014

Domnule secretar general,
Doamnelor și domnilor,

Am plăcerea să vă spun bun-venit, domnul secretar general și înalți conducători ai organismelor, fondurilor și programelor ONU și ale organizațiilor specializate, reuniți la Roma pentru întâlnirea semestrială de coordonare strategică a „Consiliului Conducătorilor Executivi ai sistemului Națiunilor Unite”.

Este semnificativ că această întâlnire se realizează la puține zile după solemna canonizare a predecesorilor mei, sfinții papi Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea. Ei ne inspiră cu pasiunea lor față de dezvoltarea integrală a persoanei umane și față de înțelegerea dintre popoare, evidențiată și prin multele vizite ale lui Ioan Paul al II-lea la organizațiile din Roma și călătoriile sale la New York, Geneva, Viena, Nairobi, Pairs și Aja.

Mulțumesc, domnule secretar general, pentru cuvintele dumneavoastră cordiale de prezentare. Mulțumesc vouă tuturor, care sunteți principalii responsabili ai sistemului internațional, pentru marile eforturi realizate în favoarea păcii mondiale și a respectării demnității umane, a ocrotirii persoanei, în special a celor mai săraci sau a celor mai slabi, și a dezvoltării economice și sociale armonioase.

Rezultatele Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului, în special în domeniul educației și al diminuării sărăciei extreme, reprezintă și o confirmare a valabilității muncii de coordonare a acestui Consiliu al Conducătorilor Executivi. Totuși, nu trebuie să se piardă din vedere – în același timp – că popoarele merită și speră roade și mai bune.

Tocmai funcția de conducere de a nu se conforma niciodată la rezultatele obținute, ci să se angajeze de fiecare dată mai mult, pentru că tot ceea ce a fost obținut se asigură numai încercând să se obțină ceea ce încă mai lipsește. În cazul organizării politice și economice mondiale, ceea ce lipsește este mult, dat fiind faptul că o parte importantă a omenirii continuă să fie exclusă de la beneficiile progresului și, de fapt, izolată ca ființe umane de categoria a doua. Viitoarele Obiective ale dezvoltării sustenabile ar trebui formulate, deci, cu generozitate și curaj, pentru ca să ajungă efectiv să aibă incidență asupra cauzelor structurale ale sărăciei și foamei, să obțină ulterioare rezultate substanțiale în favoarea ocrotirii ambientului, să garanteze o muncă decentă pentru toți și să dea o ocrotire adecvată familiei, element esențial al oricărei dezvoltări economice și sociale sustenabile. Este vorba, îndeosebi, de a sfida toate formele de nedreptate, opunându-se „economiei excluderii”, „culturii rebutului” și „culturii morții”, care, din păcate, ar putea ajunge să devină o mentalitate acceptată în mod pasiv.

Pentru acest motiv, vouă, care reprezentați cele mai înalte instanțe ale cooperării mondiale, aș vrea să vă amintesc un episod de acum circa 2000 de ani, relatat în Evanghelia sfântului Luca [1]: întâlnirea lui Isus Cristos cu bogatul vameș Zaheu, care a luat o decizie radicală de împărtășire și de dreptate când conștiința sa a fost trezită de privirea lui Isus. Acesta este spiritul care ar trebui să fie la originea și la sfârșitul fiecărei acțiuni politice și economice. Privirea, adesea fără glas, a acelei părți din omenirea respinsă, lăsată în urmă, trebuie să miște conștiința operatorilor politici și economici și să ducă la alegeri generoase și curajoase, care să aibă rezultate imediat, ca acea decizie a lui Zaheu. Acest spirit de solidaritate și de împărtășire conduce oare toate gândurile noastre și toate acțiunile noastre? Mă întreb.

Astăzi, îndeosebi, conștiința despre demnitatea fiecărui frate, a cărui viață este sacră și inviolabilă de la concepere până la sfârșitul natural, trebuie să ne facă să împărtășim, cu totală gratuitate, bunurile pe care providența le-a pus în mâinile noastre, fie că sunt bogății materiale fie că sunt opere ale inteligenței și spiritului, și să redăm cu generozitate și belșug ceea ce pe nedrept poate că am refuzat altora.

Episodul lui Isus Cristos și Zaheu ne învață că promovarea unei deschideri generoase, eficace și concrete față de necesitățile celorlalți trebuie să fie mereu mai presus de sistemele și de teoriile economice și sociale. Isus nu-i cere lui Zaheu să-și schimbe locul de muncă, nici să denunțe propria activitate comercială; îl induce doar să pună totul, în mod liber dar imediat și fără discuție, în slujba oamenilor. Toate aceste îmi permit să afirm, urmându-i pe predecesorii mei [2], că progresul economic și social drept se poate obține numai conjugând capacitățile științifice și tehnice cu o angajare de solidaritate constantă, însoțită de o gratuitate generoasă și dezinteresată la toate nivelele. De aceea la această dezvoltare dreaptă vor contribui fie acțiunea internațională, angajată să obțină o dezvoltare umană integrală în favoarea tuturor locuitorilor planetei, fie redistribuirea legitimă a beneficiilor economice din partea statului, fie colaborarea indispensabilă a activității economice private și a societății civile.

Astfel, în timp ce vă încurajez să continuați în această muncă de coordonare a activităților Organismelor internaționale, care este un serviciu adus tuturor oamenilor, vă invit să promovați împreună o adevărată mobilizare etică mondială care, dincolo de orice diferență de crez sau de opinie politică, să răspândească și să aplice un ideal comun de fraternitate și de solidaritate, în special față de cei mai săraci și de cei excluși.

Invocând călăuzirea divină asupra muncii consiliului vostru, cer și o binecuvântare specială a lui Dumnezeu pentru dumneavoastră domnule secretar general, pentru toți președinții, directorii și secretarii generali reuniți aici și pentru tot personalul de la Națiunile Unite din de la celelalte Agenții și Organizații internaționale împreună cu respectivele lor familii. Multe mulțumiri.

Note
1 Lc 19,1-10.
2 Cf. Benedict al XVI-lea, Caritas in veritate, 6,24-20 etc.; Sfântul Ioan Paul al II-lea, Sollicittudo rei socialis, 42-43 și Centesimus annus, 43.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 09.05.2014
Publicarea pe acest sit: 10.05.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns