Discursul Papei către membrii Comisiei Biblice Pontificale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
către membrii Comisiei Biblice Pontificale
primiți în audiență la 13 aprilie 2013

Eminență,
Venerat Frate,
Dragi membri ai Comisiei Biblice Pontificale,

Sunt bucuros să vă primesc la sfârșitul Adunării voastre plenare anuale. Îi mulțumesc președintelui, arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller, pentru mesajul de salut și expunerea concisă a temei care a fost obiect al reflecției atente în decursul lucrărilor voastre. V-ați adunat din nou pentru a aprofunda o temă foarte importantă: inspirația și adevărul Bibliei. Este vorba de o temă care-l interesează nu numai pe fiecare credincios, ci Biserica întreagă, pentru că viața și misiunea Bisericii se întemeiază pe Cuvântul lui Dumnezeu, care este suflet al teologiei și, în același timp, inspirator al întregii existențe creștine.

Așa cum știm, Sfintele Scripturi sunt mărturia în formă scrisă a Cuvântului divin, memorialul canonic care atestă evenimentul Revelației. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu precede și excede Biblia. Pentru aceasta, credința noastră nu are în centrul numai o carte, ci o istorie de mântuire și mai ales o Persoană, Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Tocmai pentru că orizontul Cuvântului divin îmbrățișează Scriptura și se extinde dincolo de ea, pentru a o înțelege în mod adecvat este necesară prezența constantă a Duhului Sfânt care „conduce la tot adevărul” (In 16,13). Este necesar să ne situăm în curentul marii Tradiții care, sub asistența Duhului Sfânt și sub conducerea Magisteriului, a recunoscut scrierile canonice drepte Cuvânt adresat de Dumnezeu poporului său și nu a încetat niciodată să le mediteze și să-i descopere bogățiile inepuizabile. Conciliul al II-lea din Vatican a reafirmat cu mare claritate în Constituția dogmatică Dei Verbum: „Tot ceea ce se leagă de modul de a interpreta Scriptura se află supus în ultimă instanță judecății Bisericii, care împlinește dumnezeiasca poruncă și slujire de a păstra și interpreta cuvântul lui Dumnezeu” (nr. 12).

Așa cum ne amintește tot menționata Constituție conciliară, există o unitate indisolubilă între Sfânta Scriptură și Tradiție, pentru că ambele provin din același izvor: „Sfânta Tradiție și Sfânta Scriptură sunt strâns legate și comunică între ele. Căci amândouă, curgând din același izvor divin, devin, într-un fel, o unitate și tinde spre același scop. Într-adevăr, Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisă sub inspirația Duhului dumnezeiesc, iar Sfânta Tradiție transmite integral urmașilor apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredințat apostolilor de Cristos Domnul și de Duhul Sfânt, pentru ca acești urmași, călăuziți de lumina Duhului adevărului, să-l păstreze cu fidelitate, să-l explice și să-l răspândească prin propovăduire; prin urmare, Biserica nu-și dobândește certitudinea cu privire la toate lucrurile revelate numai din Sfânta Scriptură. De aceea, atât Scriptura cât și Tradiția trebuie primite și venerate cu egală iubire și considerație” (Ibid., 9).

De aceea rezultă că exegetul trebuie să fie atent să perceapă Cuvântul lui Dumnezeu prezent în textele biblice situându-le în cadrul credinței însăși a Bisericii. Interpretarea Sfintelor Scripturi nu poate să fie numai un efort științific individual, ci trebuie să fie mereu confruntată, inserată și autentificată de tradiția vie a Bisericii. Această normă este decisivă pentru a preciza raportul corect și reciproc dintre exegeză și Magisteriul Bisericii. Textele inspirate de Dumnezeu au fost încredințate comunității credincioșilor, Bisericii lui Cristos, pentru a alimenta credința și a călăuzi viața de caritate. Respectarea acestei naturi profunde a Scripturilor condiționează însăși validitatea și eficacitatea hermeneuticii biblice. Asta comportă insuficiența oricărei interpretări subiective sau pur și simplu limitate la o analiză incapabilă să primească în sine acel sens global care în decursul secolelor a constituit Tradiția întregului popor al lui Dumnezeu, care „in credendo falli nequit” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția dogmatică Lumen gentium, 12).

Iubiți frați, doresc să închei intervenția mea adresându-vă tuturor mulțumirile mele și încurajându-vă în munca voastră prețioasă. Domnul Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și Învățătorul divin care a deschis mintea și inima discipolilor ca să înțeleagă Scripturile (cf. Lc 24,45), să călăuzească și să susțină mereu activitatea voastră. Fecioara Maria, model de docilitate și supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, să vă învețe să primiți pe deplin bogăția inepuizabilă a Sfintei Scripturi nu numai prin cercetarea intelectuală, ci în rugăciune și în toată viața voastră de credincioși, mai ales în acest An al Credinței, pentru ca munca voastră să contribuie ca să strălucească lumina Sfintei Scripturi în inima credincioșilor. Și urându-vă o continuare rodnică a activităților voastre, invoc asupra voastră lumina Duhului Sfânt și vă împart vouă tuturor Binecuvântarea mea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.04.2013
Publicarea pe acest sit: 13.04.2013
Etichete: ,

Lasă un răspuns