Discursul Papei către Episcopii camerunezi

Discursul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu Episcopii camerunezi
Yaounde, miercuri, 18 martie 2009

Iubite Cardinal,
Dragi frați întru episcopat,

Această întâlnire cu Păstorii Bisericii Catolice din Camerun este pentru mine un prilej de mare bucurie. Îi mulțumesc președintelui Conferinței voastre Episcopale, Arhiepiscopul Simon-Victor Tonye Bakot de Yaounde, pentru cuvintele amabile pe care mi le-a adresat în numele vostru. Este a treia oară când țara voastră primește un Succesor al lui Petru. După cum știți, principalul motiv al venirii mele aici este acela de a întâlni oamenii acestui preaiubit continent african și de a prezenta președinților Conferințelor Episcopale instrumentum laboris (instrumentul de lucru) pentru a doua Adunare Specială pentru Africa a Sinodului Episcopilor. În această dimineață, prin voi, aș dori să îi salut cu afecțiune pe toți credincioșii încredințați grijii voastre pastorale. Fie ca harul și pacea Domnului nostru Isus Cristos să fie cu fiecare dintre voi, cu toate familiile frumoasei și măreței voastre țări, cu preoții, călugării și călugărițele, cu cateheții și cu toți cei angajați alături de voi în proclamarea Evangheliei!

În acest an, dedicat Sf. Paul, este mai mult decât oportun să amintim nevoia urgentă de a vesti tuturor Evanghelia. Acest mandat, pe care Biserica l-a primit de la Cristos, rămâne o prioritate, dat fiind că există nenumărați oameni care așteaptă încă să audă mesajul de speranță și de iubire care le va permite să obțină „libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8,21). Împreună cu voi, dragi Episcopi, se află comunitățile diecezane întregi care sunt trimise să fie mărturisitoare ale Evangheliei. Conciliul Vatican II sublinia faptul că „activitatea misionară decurge din însăși natura Bisericii” (Ad Gentes, nr. 6). Pentru a călăuzi și inspira poporul lui Dumnezeu în această sarcină, Păstorii înșiși, mai întâi și mai presus de orice, trebuie să fie predicatori ai credinței, conducându-i pe noii discipoli la Cristos. Proclamarea Evangheliei este sarcina particulară a Episcopului, care poate spune, cu Sf. Paul: „Dacă vestesc Evanghelia nu am nici un motiv de laudă pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc Evanghelia!” (1Corinteni 9,16). Pentru a întări și purifica credința, credincioșii trebuie să audă cuvintele Episcopului lor, catehetul prin excelență.

Pentru a vă îndeplini această misiune de evanghelizare și pentru a răspunde la numeroasele provocări ale lumii de astăzi, pe lângă desfășurarea de întâlniri oficiale, care sunt în sine necesare, Păstorii Bisericii trebuie să fie uniți de o profundă comuniune între ei. Calitatea activității desfășurate de Conferința voastră Episcopală, reflectând bine viața Bisericii și a societății cameruneze, vă permite să căutați în mod colectiv răspunsuri la numeroasele provocări la care trebuie să facă față Biserica și, prin scrisorile voastre pastorale, să dați îndrumări care să îi asiste pe credincioși în viața lor eclezială și socială. O conștiință vie a dimensiunii colegiale a ministerului vostru vă va impulsiona să aduceți între voi o varietate de expresii ale fraternității sacramentale, de la acceptarea și stima reciprocă la diferite manifestări ale carității și cooperării practice (cf. Pastores Gregis, nr. 59). Colaborarea efectivă între Dieceze, în particular cu scopul unei mai bune distribuiri a preoților în țara voastră, nu poate să nu promoveze relațiile de solidaritate fraternă cu Diecezele mai sărace, pentru ca proclamarea Evangheliei să nu sufere din cauza lipsei slujitorilor. Această solidaritate apostolică ar trebui să se extindă și la nevoile altor Episcopi, în special a celor de pe continentul vostru. Astfel va apărea clar faptul că comunitățile voastre creștine, urmând exemplul celor care au adus la voi mesajul Evangheliei, sunt asemenea unei Biserici misionare.

Dragi frați, Episcopul și preoții săi sunt chemați să mențină relații de strânsă comuniune, având la temelie preoția lui Cristos pe care o împărtășesc, chiar dacă în grade diferite. Calitatea legăturii care vă unește cu preoții, colaboratorii voștri principali și de neînlocuit, este de o deosebită importanță. Dacă ei văd în Episcopul lor un tată și un frate care îi iubește, îi ascultă și le oferă mângâiere în încercări, care dedică o atenție specială nevoilor lor umane și materiale, preoții se simt încurajați să își desfășoare slujirea cu inima neîmpărțită, demn și rodnic. Cuvintele și exemplul Episcopului lor au un rol cheie în a-i inspira să dea vieții spirituale și sacramentale un loc central în slujirea lor, stimulându-i să descopere și să trăiască mai profund rolul particular al păstorului în primul rând ca om de rugăciune. Viața spirituală și sacramentală este o comoară extraordinară, dată nouă pentru noi înșine și pentru binele celor încredințați nouă. Vă îndemn deci să fiți în mod special atenți la fidelitatea preoților și a persoanelor consacrate față de angajamentele făcute la hirotonire sau la intrarea în călugărie, pentru ca să persevereze în vocația lor, pentru mai marea sfințenie a Bisericii și pentru slava lui Dumnezeu. Autenticitatea mărturiei lor cere să nu existe nici o dihotomie între ceea ce îi învață pe alții și ceea ce trăiesc în fiecare zi.

În Diecezele voastre, mulți tinerii se prezintă ca și candidați la preoție. Pentru aceasta nu putem decât să îi mulțumim Domnului. Este esențial să aibă loc o discernere foarte serioasă. În acest sens vă încurajez ca, în ciuda dificultăților de organizare ce pot uneori apărea la nivel pastoral, să acordați prioritate alegerii și pregătirii formatorilor și îndrumătorilor spirituali. Ei trebuie să îi cunoască personal și în mod profund pe candidații la preoție, și trebuie să fie capabili să le ofere o solidă formare umană, spirituală și pastorală, pentru a-i face bărbați maturi și echilibrați, bine pregătiți pentru viața preoțească. Sprijinul vostru fratern constant îi va ajuta pe formatori să își îndeplinească sarcina în iubire față de Biserică și de misiunea ei.

Încă din primele zile ale credinței creștine în Camerun, persoanele consacrate și-au adus o contribuție esențială la viața Bisericii. Mă alături vouă în a-i aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru aceasta și mă bucur de dezvoltarea pe care viața consacrată o cunoaște între fiii și fiicele țării voastre, ca expresie a carismelor africane specifice din comunitățile ce își au originea aici. De fapt, profesarea sfaturilor evanghelice acționează ca „un semn care poate și trebuie în mod eficace să îi atragă pe toți membrii Bisericii la îndeplinirea cu râvnă a îndatoririlor chemării de creștin” (Lumen Gentium, nr. 44).

În ministerul vostru de proclamare a Evangheliei, sunteți de asemenea asistați de alți lucrători pastorali, în special de cateheți. Ei au jucat și continuă să joace un rol cheie în evanghelizarea țării voastre. Le mulțumesc pentru generozitatea și fidelitatea în slujirea Bisericii. Prin munca lor are loc o autentică inculturare a credinței. Formarea lor umană, spirituală și doctrinară este deci indispensabilă. Sprijinul material, moral și spiritual pe care îl primesc de la păstorii lor, pentru ca să poată să își îndeplinească misiunea în condiții bune de trai și activitate, servește și ca exprimare a recunoașterii din partea Bisericii a importanței angajamentului lor în proclamarea credinței și în încurajarea creșterii ei.

Printre numeroasele provocări la care trebuie să răspundeți în virtutea responsabilității voastre de Păstori, situația familiei este una ce solicită o atenție specială. Dificultățile născute din impactul modernității și secularizării asupra societății tradiționale trebuie să vă inspire la apărarea cu vigurozitate a valorilor esențiale ale familiei africane și la a-i acorda o prioritate înaltă în munca de evanghelizare. Dezvoltând pastorația familiei, voi căutați să promovați o mai bună înțelegere a naturii, demnității și rolului căsătoriei, care presupune o uniune indisolubilă și stabilă.

Liturghia ocupă un loc important în exprimarea credinței comunităților voastre. În general, aceste celebrări ecleziale sunt caracterizate de sărbătoare și veselie, manifestând fervoarea credincioșilor bucuroși să fie împreună, în Biserică, dând laudă lui Dumnezeu. Este esențial ca veselia exprimată în acest fel să nu obstrucționeze ci de fapt să faciliteze dialogul și comuniunea cu Dumnezeu, obținută printr-o adevărată interiorizare a structurilor și cuvintelor Liturghiei, pentru ca acestea să exprime ceea ce are loc în inimile credincioșilor, adevărata uniune cu toți ceilalți participanți. Demnitatea celebrărilor, în special atunci când au loc în prezența unor mulțimi mari, este un semn elocvent al acesteia.

Răspândirea sectelor și a mișcărilor ezoterice, precum și creșterea influenței formelor superstițioase de religie, dar și relativismul, constituie o invitație urgentă la a da un nou impuls formării copiilor și tinerilor, în special în contextele universitare și în cercurile intelectuale. În acest sens, aș dori să vă încurajez și să îmi exprim recunoștința pentru activitatea Institutului Catolic din Yaounde și a tuturor instituțiilor Bisericii ce au ca misiune să facă accesibile și ușor de înțeles pentru toți cuvântul lui Dumnezeu și învățătura Bisericii.

Sunt bucuros să știu că laicii din țara voastră sunt tot mai activi în viața Bisericii și a societății. Numeroasele asociații laice ce înfloresc în Diecezele voastre sunt un semn al lucrării Duhului Sfânt în inima poporului lui Dumnezeu, și contribuie la o înnoită proclamare a Evangheliei. Sunt încântat să subliniez și să încurajez implicarea activă a asociațiilor de femei în unele domenii ale misiunii Bisericii, ceea ce arată o autentică recunoaștere a demnității femeii și a vocației ei speciale în comuniunea eclezială și în societate. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ardoarea cu care laicii din țara voastră contribuie la viitorul Bisericii și la proclamarea Evangheliei. Prin Sacramentele inițierii creștine și prin darurile Duhului Sfânt, ei sunt împuterniciți să proclame Evanghelia și să îi slujească pe ceilalți, la nivel individual și societatea ca întreg. Vă încurajez de aceea să continuați să le oferiți o solidă formare creștină pentru ca ei să „își exercite pe deplin rolul de inspirare a spațiului temporal – politic, cultural, economic și social – cu principiile creștine, sarcină specifică vocației laice” (Ecclesia in Africa, nr. 75).

În contextul globalizării cu care suntem cu toții familiari, Biserica își exprimă un interes particular pentru cei mai nevoiași. Misiunea Episcopului îl face pe acesta să fie apărătorul drepturilor săracilor, să determine și să încurajeze exercitarea carității, care este o manifestare a iubirii lui Dumnezeu pentru „cei mici”. În acest fel, credincioșii sunt conduși la înțelegerea faptului că Biserica este cu adevărat familia lui Dumnezeu, unită de iubirea fraternă; aceasta nu lasă loc pentru etnocentrism sau pentru dizidență, și contribuie la reconciliere și la cooperare între grupurile etnice pentru binele tuturor. Mai mult, prin doctrina ei socială, Biserica caută să trezească speranța în inimile celor lăsați la marginea drumului. Este de aceea datoria creștinilor, în special a laicilor cu responsabilitate socială, economică și politică, să urmeze învățătura socială a Bisericii, pentru a contribui la construirea unei lumi mai juste, în care fiecare să poată să trăiască cu demnitate.

Iubite Cardinal, dragi frați Episcopi, la încheierea întâlnirii noastre aș dori să spun încă o dată ce bucurie este pentru mine să fiu aici, în țara voastră, și să întâlnesc poporul camerunez. Vă mulțumesc pentru primirea voastră caldă, un semn al generozității ospitalității africane. Fie ca Fecioara Maria, Maica Africii, să vegheze asupra tuturor comunităților diecezane. Îi încredințez ei întreg poporul camerunez și din inimă vă împart binecuvântarea apostolică, extinzând-o și asupra preoților, persoanelor consacrate, cateheților și tuturor credincioșilor din Diecezele voastre.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 18.03.2009
Publicarea pe acest sit: 18.03.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns