Discursul Papei către delegaţia Patriarhiei de Constantinopol

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol
cu ocazia solemnității Ss Ap Petru și Paul
marți, 27 iunie 2017

Eminență,
Iubiți frați în Cristos,

Mulțumesc că ați venit aici, cu ocazia sărbătorii sfinților Petru și Paul, patroni principali ai acestei Biserici de Roma; fiți bineveniți. Îi mulțumesc mult Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Sfântului Sinod, pentru că v-a trimis pe voi, iubiți frați, ca reprezentanți ai lor, să împărtășiți cu noi bucuria acestei sărbători.

Petru și Paul, discipoli și apostoli ai lui Isus Cristos, l-au slujit pe Domnul cu stiluri diferite și în mod diferit. Totuși, deși în diversitatea lor, amândoi au dat mărturie despre iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl, pe care fiecare, în modul său, a experimentat-o profund, ajungând să-și ofere ca jertfă propria viață. Pentru aceasta, încă din cele mai vechi timpuri, Biserica din Orient și din Occident reunește într-o singură celebrare amintirea martiriului lui Petru și al lui Paul. De fapt, este corect să celebrăm împreună ofranda lor din iubire față de Domnul, care este în același timp amintire a unității în diversitate. Așa cum știți bine, iconografia îi reprezintă pe cei doi apostoli într-o îmbrățișare, profeție a comuniunii ecleziale unice în care diferențele legitime trebuie să conviețuiască.

Schimbul de delegații între Biserica de Roma și Biserica de Constantinopol, cu ocazia respectivelor sărbători patronale, mărește în noi dorința de a restabili pe deplin comuniunea între catolici și ortodocși, pe care deja o pregustăm în întâlnirea fraternă, în rugăciunea împărtășită și în slujirea comună a Evangheliei. Experiența din primul mileniu, în care creștinii din Orient și din Occident participau la aceeași masă euharistică, pe de o parte păstrând împreună aceleași adevăruri de credință și pe de altă parte cultivând diferite tradiții teologice, spirituale și canonice compatibile cu învățătura apostolilor și a conciliilor ecumenice, este punct de referință necesar și izvor de inspirație pentru căutarea restabilirii comuniunii depline în actualele condiții, comuniune care să nu fie uniformitate omologată.

Prezența voastră îmi oferă oportunitatea fericită de a aminti că în acest an este a cincizecea aniversare a vizitei fericitului Paul al VI-lea la Fanar în iulie 1967, și a vizitei patriarhului Athenagoras, de venerată amintire, la Roma în octombrie același an. Exemplul acestor păstori curajoși și clarvăzători, determinați numai de iubirea față de Cristos și față de Biserica sa, ne încurajează să continuăm pe drumul nostru spre unitatea deplină. În urmă cu cincizeci de ani cele două vizite au fost vizite care au provocat imensă bucurie și entuziasm în credincioșii din Bisericile din Roma și din Constantinopol și au contribuit la formarea deciziei de a trimite delegații pentru respectivele sărbători patronale, lucru pe care îl continuăm să-l facem și astăzi.

Sunt foarte recunoscător Domnului pentru că și mie El continuă să-mi dea ocazia să mă întâlnesc cu iubitul meu frate Bartolomeu. În mod deosebit, păstrez o amintire recunoscătoare și benefică a întâlnirii noastre recente la Cairo, unde am putut constata încă o dată consonanța profundă de viziune cu privire la unele provocări care ating viața Bisericii și lumea contemporană.

În septembrie la Leros, în Grecia, se va reuni Comitetul de Coordonare a Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, co-prezidată de Eminența Voastră și de cardinalul Kurt Koch, ca urmare a invitației generoase a mitropolitului Paisios. Am încredere că această reuniune, într-un climat spiritual de ascultare a voinței Domnului și în conștiința vie a drumului pe care mulți credincioși catolici și ortodocși în diferitele părți ale lumii îl parcurg împreună, va fi bogat în rezultate bune pentru viitorul dialogului teologic.

Eminență, iubiți frați, unitatea tuturor discipolilor săi a fost cererea din inimă pe care Isus Cristos a prezentat-o Tatălui cu puțin înainte de pătimirea și moartea sa (cf. In 17,21). Împlinirea acestei rugăciuni este încredințată lui Dumnezeu, dar trece și prin docilitatea și ascultarea noastră față de voința sa. Să ne rugăm unii pentru alții pentru ca Domnul să ne dea să fim instrumente de comuniune și de pace, încrezându-ne în mijlocirea sfinților Petru și Paul și a sfântului Andrei. Și eu vă cer, cu rugăminte, să continuați să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.06.2017
Publicarea pe acest sit: 27.06.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns