Discursul Papei către delegaţia Patriarhiei de Constantinopol

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol
cu ocazia solemnității Ss Ap Petru și Paul
marți, 28 iunie 2016

Iubiți frați în Cristos,

Cu bucurie și afect vă adresez cordialul meu bun-venit cu ocazia sărbătorii sfinților patroni ai acestei Biserici din Roma, apostolii Petru și Paul. Vă mulțumesc pentru prezența voastră și vă cer să transmiteți sentimentele recunoștinței mele vii Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Sfântului Sinod, care a voit să trimită o stimată delegație pentru a împărtăși cu noi toți bucuria sărbătorii.

Anul acesta, ea se celebrează în timp ce Biserica catolică trăiește Jubileul extraordinar al Milostivirii, pe care am voit să-l convoc ca timp potrivit pentru a contempla misterul iubirii infinite a Tatălui revelat în Cristos și pentru a face mai puternică și eficace mărturia noastră față de acest mister (cf. Bula Misericordiae vultus, 2-3). Sfinții Petru și Paul, în evenimentele lor personale, în multe privințe așa de diferite, au trăit amândoi experiența mai întâi a păcatului și apoi a puterii milostivirii divine. Prin această experiență, Petru, care l-a tăgăduit pe Învățătorul său, și Paul, care persecuta Biserica ce se năștea, au devenit vestitori neobosiți și martori curajoși ai mântuirii oferite de Dumnezeu fiecărui om în Isus Cristos. Urmând exemplul apostolilor Petru și Paul și al celorlalți apostoli, Biserica, formată din oameni păcătoși dar răscumpărați prin Botez, a continuat în decursul istoriei să proclame aceeași veste a milostivirii divine.

Celebrând sărbătoarea apostolilor, reînnoim amintirea acelei experiențe de iertare și de har care îi unește pe toți cei care cred în Cristos. Există, începând din primele secole, multe diferențe între Biserica de Roma și Biserica de Constantinopol în domeniul liturgic, în disciplinele ecleziastice și chiar în modul de a formula unicul adevăr revelat. Totuși, la baza tuturor acestor forme concrete pe care Bisericile noastre le-au asumat în timp există mereu aceeași experiență a iubirii infinite a lui Dumnezeu față de micimea și fragilitatea noastră și aceeași vocație de a fi martori ai acestei iubiri față de toți. A recunoaște că experiența milostivirii lui Dumnezeu este legătura care ne leagă implică faptul că trebuie tot mai mult să facem ca milostivirea să devină criteriul raporturilor noastre reciproce. Dacă noi, catolici și ortodocși, vrem să proclamăm împreună întregii lumi minunățiile milostivirii lui Dumnezeu, nu putem păstra între noi sentimente și atitudini de rivalitate, de neîncredere, de supărare. Milostivirea însăși ne eliberează de povara unui trecut marcat de conflicte și ne permite să ne deschidem spre viitorul spre care Duhul Sfânt ne conduce.

O contribuție la depășirea obstacolelor care împiedică să regăsim acea unitate pe care am trăit-o în primul mileniu, și care n-a fost niciodată uniformitate, ci întotdeauna comuniune respectând diversitățile legitime, este oferit de dialogul teologic. Iubite mitropolit Metodiu, aș vrea să vă exprim aprecierea mea pentru munca rodnică făcută de Consiliul teologic ortodox-catolic în America de Nord al cărui co-președinte sunteți dumneavoastră. Instituit în urmă cu peste cincizeci de ani, acest Consiliu propune reflecții semnificative despre chestiuni teologice centrale în relațiile dintre Bisericile noastre, favorizând astfel dezvoltarea de raporturi optime între catolicii și ortodocșii din acel continent. În această privință, mă bucur pentru că în luna septembrie se va reuni din nou Comisia mixtă internațională pentru dialogul teologic între Biserica catolică și Biserica ortodoxă. Misiunea acestei Comisii este foarte prețioasă; să-l rugăm pe Domnul ca munca sa să continue în mod rodnic. Și o amintire deosebită în rugăciune se îndreaptă și spre dumneavoastră, iubite arhiepiscop Job, care ați fost numit co-președinte ortodox al Comisiei, în timp ce exprim recunoștința mea vie față de veneratul frate mitropolit Ioannis de Pergam, care timp de mulți ani a desfășurat cu dăruire și competență această delicată misiune.

Îi aduc mulțumire Domnului pentru că, în aprilie, mi-a dat ocazia pentru a-l întâlni pe iubitul frate Bartolomeu, când, împreună cu arhiepiscopul de Atena și al întregii Grecii, Preafericirea Sa Ieronim al II-lea, am mers în insula Lesbo pentru a-i vizita pe refugiați și migranți. A privi disperarea pe fața bărbaților, femeilor și copiilor nesigur de destinul lor, a asculta neputincioși povestea nenorocirilor lor și a ne opri în rugăciune pe malul acelei mări care a înghițit viața atâtor ființe umane nevinovate a fost o experiență foarte emoționantă, care a confirmat cât mai este de făcut pentru a asigura demnitate și dreptate atâtor frați și surori. O mare mângâiere, în acele momente așa de triste, a fost puternica apropiere umană și spirituală pe care am experimentat-o față de Patriarhul Bartolomeu și arhiepiscopul Ieronim. Conduși de Duhul Sfânt, conștientizăm tot mai mult că noi, catolici și ortodocși, avem o responsabilitate comună față de cel care se află în nevoie, ascultând de unica Evanghelie a lui Isus Cristos Domnul nostru. A asuma împreună această responsabilitate este o datorie care atinge însăși credibilitatea noastră de creștini. De aceea încurajez orice formă de colaborare între catolici și ortodocși în activități concrete în slujba omenirii suferinde.

Eminență, iubiți frați, s-a încheiat de puțin timp la Creta celebrarea conciliului panortodox. Împreună cu foarte mulți frați și surori catolici și creștini din alte Biserici, am însoțit cu rugăciunea pregătirea proximă și desfășurarea conciliului. Cardinalul Koch și monseniorul Farrell, care au participat la evenimentul istoric ca observatori fraterni ai Bisericii catolice și care tocmai s-au întors de la Creta, vor avea ocazie să-mi prezinte despre ceea ce a avut loc și despre rezoluțiile adoptate. Fie ca Duhul Sfânt să facă să răsară din acest eveniment roade îmbelșugate pentru binele Bisericii.

La sfârșitul acestei întâlniri a noastre, reînnoind exprimarea recunoștinței mele vii pentru prezența voastră și asigurându-vă de iubirea și respectul meu fratern față de Patriarhia Ecumenică, încredințăm intențiile noastre de rugăciune mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria, a sfinților Petru și Paul și a sfântului Andrei, fratele lui Petru. Și vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine și pentru slujirea mea.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea pe acest sit: 29.06.2016
Etichete: ,

Comments are closed