Discursul Papei către delegaţia Patriarhiei de Constantinopol

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat delegației
Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol
cu ocazia solemnității Ss Ap Petru și Paul
vineri, 28 iunie 2013

Iubite frate,
Iubiți frați în Cristos,

Sunt deosebit de bucuros să vă primesc cu un călduros bun-venit în Biserica din Roma, care este în sărbătoare pentru sfinții săi patroni Petru și Paul. Prezența voastră în această circumstanță este semnul legăturii profunde care ne unește, în credință, în speranță și în caritate, Biserica din Constantinopol și Biserica din Roma. Fericita cutumă a unui schimb de delegații între Bisericile noastre pentru respectivele sărbători patronale, începută în anul 1969, este pentru mine motiv de mare bucurie: întâlnirea fraternă este parte esențială a drumului spre unitate. Aș vrea să exprim recunoștința mea profundă Sanctității sale Bartolomeu I și Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, care au voit și anul acesta să trimită înalți reprezentanți. Despre Sanctitatea sa Bartolomeu I îmi amintesc cu afect fratern și cu privire la gestul de atenție deosebită față de mine, când a voit să mă onoreze cu prezența sa la celebrarea de început a slujirii mele de episcop de Roma. Sunt profund recunoscător și Eminenței voastre, pentru participarea dumneavoastră la acel eveniment și mă bucură să vă revăd în această împrejurare.

Căutarea unității dintre creștini este o urgență – ați spus dumneavoastră „it is not a luxury but an imperative” [nu este un lux, ci un imperativ] – o urgență de la care, astăzi mai mult ca oricând, nu ne putem sustrage. În lumea noastră înfometată și însetată de adevăr, de iubire, de speranță, de pace și de unitate, este important pentru însăși mărturia noastră să putem în sfârșit vesti într-un singur glas vestea cea bună a evangheliei și să celebrăm împreună tainele divine în noua viață a lui Cristos! Noi știm bine că unitatea este în primul rând un dar al lui Dumnezeu pentru care trebuie să ne rugăm neîncetat, dar nouă tuturor ne revine datoria de a pregăti condițiile, de a cultiva terenul inimii, pentru ca acest har extraordinar să fie primit.

O contribuție fundamentală în căutarea comuniunii depline dintre catolici și ortodocși este oferită de Comisia mixtă internațională pentru dialogul teologic, co-prezidată de Eminența voastră, mitropolit Ioannis, și de veneratul frate cardinalul Kurt Koch. Vă mulțumesc cu sinceritate pentru angajarea voastră prețioasă și neobosită. Această Comisie a produs deja multe texte comune și acum studiază tema delicată a relației teologice și ecleziologice dintre primat și sinodalitate în viața Bisericii. Este semnificativ că astăzi se reușește să se reflecteze împreună, în adevăr și în caritate, asupra acestor tematici începând de la ceea ce ne unește, totuși fără a ascunde ceea ce încă ne desparte. Nu e vorba de un simplu exercițiu teoretic, ci de a cunoaște profund tradițiile reciproce pentru a le înțelege și, uneori, și pentru a învăța de la ele. Mă refer, de exemplu, la reflecția Bisericii Catolice asupra sensului colegialității episcopale și la tradiția sinodalității, așa de tipică pentru Bisericile ortodoxe. Sunt încrezător că efortul de reflecție comună, așa de complex și laborios, va da roade la timpul său. Este mângâietor pentru mine să știu că ortodocși și catolici împărtășesc aceeași concepție despre dialog care nu caută minimalismul teologic asupra căruia să se ajungă la un compromis, ci se bazează mai degrabă pe aprofundarea unicului adevăr pe care Cristos l-a dăruit Bisericii sale și pe care nu încetăm niciodată să-l înțelegem mai bine mișcați de Duhul Sfânt. Pentru aceasta, nu trebuie să ne fie frică de întâlnire și de adevăratul dialog. El nu ne îndepărtează de adevăr; mai degrabă, printr-un schimb de daruri, ne conduce, sub călăuzirea Duhului adevărului, la tot adevărul (cf. In 16,13).

Venerați frați, vă mulțumesc încă o dată pentru că sunteți aici cu noi cu ocazia sărbătorii sfinților Petru și Paul. Să invocăm încrezători mijlocirea lor și pe aceea a sfântului apostol Andrei, fratele lui Petru, pentru credincioșii noștri și pentru necesitățile din întreaga lume, mai ales ale săracilor, ale celor suferinzi și ale celor care sunt pe nedrept persecutați din cauza credinței lor. În sfârșit, vă cer să vă rugați pentru mine și să îndemnați să se roage pentru mine, am atâta nevoie de asta, pentru ca Domnul să mă asiste în slujirea mea de episcop de Roma și succesor al lui Petru.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.06.2013
Publicarea pe acest sit: 01.07.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns