Discursul Papei către comunitatea musulmană

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu unele comunități musulmane,
Köln, sâmbătă, 20 august 05

Dragi prieteni musulmani,

Pentru mine este motiv de mare bucurie să pot să vă transmit cordialul meu salut. Mă aflu aici pentru a mă întâlni cu tineri veniți din diferite părți ale Europei și ale lumii. Tinerii sunt viitorul omenirii și speranța neamurilor. Iubitul meu predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, spunea întru-un discurs către tinerii musulmani reuniți pe stadionul din Casablanca, Maroc: „Tinerii pot să construiască un viitor mai bun dacă își pun înainte de toate credința în Dumnezeu și dacă se angajează să construiască această nouă lume după planul lui Dumnezeu, cu înțelepciune și încredere” (Insegnamenti , VIII/2, 1985, pg. 500). Cu aceste gânduri vin la voi, dragi prieteni musulmani, pentru a vă împărtăși speranțele mele și unele dintre preocupările mele în aceste momente deosebit de dificile ale timpurilor noastre.

Sunt sigur că una dintre preocupări ne este comună, provocată fiind de constatarea răspândirii fenomenului terorismului. În diferite părți ale lumii continuă să aibă loc acțiuni teroriste, care seamănă moarte și distrugere, provocând multora dintre frații și surorile noastre durere și disperare. Cei care instigă și plănuiesc aceste atacuri demonstrează intenția de a otrăvi relațiile noastre, folosindu-se de toate mijloacele, chiar și de religie, pentru a se opune oricărui efort de conviețuire pașnică. Terorismul, sub orice formă ar fi, este o decizie perversă și crudă, ce arată dispreț față de sacralitatea vieții și calcă în picioare fundamentele oricărei societăți civile. Dacă reușim împreună să extirpăm din inimi sentimentul de ranchiună, să ne opunem la orice formă de intoleranță și la orice formă de violență, vom stăvili valul de fanatism crud ce pune în pericol viețile atâtor oameni, împiedicând progresul păcii în lume. Sarcina este dificilă, dar nu imposibilă. Credincioșii știu de fapt că, în ciuda fragilității noastre, ne putem baza pe puterea rugăciunii.

Dragi prieteni, sunt profund convins că trebuie să afirmăm, fără să cedăm la presiunile negative dimprejur, valorile respectului reciproc, ale solidarității și păcii. Viața fiecărei persoane umane este sacră pentru creștini dar și pentru musulmani. Avem un larg spațiu de acțiune în care să ne simțim uniți în serviciul valorilor morale fundamentale. Demnitatea persoanei și apărarea drepturilor pe care demnitatea le conferă trebuie să constituie scopul oricărui proiect social și al fiecărui efort depus pentru punerea lui în practică. Acest mesaj ne este încredințat în mod inconfundabil de vocea tăcută dar clară a conștiinței. Este un mesaj care trebuie ascultat și făcut să fie ascultat și de alții: dacă nu ar mai găsi ecou în inimile oamenilor, lumea ar fi expusă la întunericul unui nou barbarism. Doar recunoașterea centralității persoanei poate să dea o bază comună de înțelegere, care să ne permită să depășim conflictele culturale și să neutralizeze puterea distructivă a ideologiilor.

În timpul întâlnirii pe care am avut-o în luna aprilie cu delegații Bisericilor și comunităților ecleziale și cu reprezentanții diferitelor tradiții religioase, am spus: „Biserica dorește să continue construirea de punți ale prieteniei cu adepții tuturor religiilor, pentru a căuta adevăratul bine al fiecărei persoane și al societății în ansamblul ei” (L’Osservatore Romano, 25 aprilie 2005, pg. 4). Experiența trecutului ne învață că respectul reciproc și buna înțelegere nu au caracterizat mereu relațiile dintre creștini și musulmani. Câte pagini de istorie nu înregistrează bătălii și chiar războaie provocate invocând, de o parte sau de alta, numele lui Dumnezeu, ca și cum lupta cu inamicul sau uciderea lui ar putea să îi facă plăcere Lui. Amintirea acestor triste evenimente trebuie să ne umple de rușine, bine știind care atrocități au fost comise în numele religiei. Lecțiile trecutului trebuie să ne ajute să evităm repetarea acelorași erori. Dorim să căutăm căile reconcilierii și să învățăm să trăim respectându-ne unii altora identitatea. Apărarea libertății religioase, în acest sens, este un imperativ permanent, iar respectul pentru minorități este un semn clar al adevăratei civilizații.

În acest sens, este întotdeauna oportun să amintim ceea ce Părinții Conciliului Vatican II au spus despre relațiile cu musulmanii. „Biserica privește de asemenea cu stimă pe musulmani, care îl adoră pe Dumnezeul cel unic, viu și existent în Sine, îndurător și atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, care a vorbit oamenilor. Ei caută să se supună din tot sufletul hotărârilor Lui tainice, așa cum s-a supus lui Dumnezeu Avraam, la care credința islamică se referă bucuros. […] Chiar dacă, în decursul veacurilor, s-au iscat multe neînțelegeri și dușmănii între creștini și musulmani, Conciliul îi îndeamnă pe toți ca, uitând trecutul, să se străduiască sincer pentru înțelegerea reciprocă și să apere și să promoveze împreună dreptatea socială, valorile morale, pacea și libertatea, spre binele tuturor oamenilor” (Declarația Nostra aetate, nr. 3).

Voi, stimați prieteni, reprezentați unele comunități musulmane existente în această țară în care m-am născut, am studiat și am trăit o bună parte din viața mea. Tocmai de aceea am dorit să vă întâlnesc. Voi îi călăuziți pe credincioșii musulmani și îi educați la credința islamică. Educația este vehiculul prin care se transmit idei și convingeri. Cuvintele au o influență covârșitoare în educarea minții. Voi aveți, de aceea, o mare responsabilitate în formarea noilor generații. Împreună, creștini și musulmani, trebuie să înfruntăm numeroasele provocări pe care ni le ridică în față aceste timpuri. Nu există spațiu pentru apatie și pentru dezertare, cu atât mai puțin pentru parțialitate și sectarism. Nu putem ceda fricii sau pesimismului. Trebuie mai degrabă să cultivăm optimismul și speranța. Dialogul interreligios și intercultural între creștini și musulmani nu poate să fie redus la ceva ocazional. Este de fapt o necesitate vitală, de care depinde în mare măsură viitorul nostru. Tinerii, provenind din diferite părți ale lumii, se află aici, la Köln, ca mărturisitori vii ai solidarității, fraternității și iubirii. Ei sunt primele roade ale noilor zori ai omenirii. Vă doresc din toată inima, dragi prieteni musulmani, ca Dumnezeul cel milostiv să vă protejeze, să vă binecuvânteze și să vă luminez mereu. Dumnezeul păcii să ne înalțe inimile, să ne nutrească speranța și să ne călăuzească pașii pe cărările lumii.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 20.08.2005
Publicarea pe acest sit: 20.08.2005
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns