Discursul Papei către autorităţile politice, civile şi diplomatice cehe

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
la întâlnirea cu autorităților politice, civile și diplomatice
din Republica Cehă
sâmbătă, 26 septembrie 2009

Excelențe,
Doamnelor și domnilor,

Vă sunt recunoscător pentru oportunitatea care-mi este dată de a întâlni, în acest context extraordinar, autoritățile politice și civile din Republica Cehă și membrii comunității diplomatice. Îi mulțumesc din inimă domnului președinte Klaus pentru cuvintele nobile de salut pe care le-a rostit în numele meu. Exprim de asemenea aprecierea mea față de Orchestra Filarmonică Cehă pentru programul muzical care a deschis întâlnirea noastră și care a exprimat în manieră elocventă atât rădăcinile culturii cehe, cât și contribuția relevantă oferită de această națiune culturii europene.

Vizita mea pastorală în Republica Cehă coincide cu aniversarea a douăzeci de ani de la căderea regimurilor totalitare în Europa Centrală și de Est și de la „Revoluția de Catifea” care a restabilit democrația în această națiune. Euforia care a urmat a fost exprimată în termeni de libertate. La două decenii de distanță de la profundele schimbări politice care au transformat acest continent, procesul de însănătoșire și reconstrucție continuă, acum în cadrul contextului mai amplu al unificării europene și al unei lumi tot mai globalizate. Aspirațiile cetățenilor și așteptările puse în guverne reclamau noi modele în viața publică și de solidaritate între națiuni și popoare, fără de care viitorul de dreptate, de pace și de prosperitate, îndelung așteptat, ar fi rămas fără răspuns. Aceste dorințe continuă să evolueze. Astăzi, în special printre tineri, apare din nou întrebarea cu privire la natura libertății cucerite. Pentru ce scop se trăiește în libertate? Care sunt autenticele sale caracteristici distinctive?

Fiecare generație are misiunea de a se angaja de la capăt în căutarea dificilă a modului de a orândui corect realitățile umane, străduindu-se să înțeleagă folosirea corectă a libertății (cf. Spe salvi, 25). Obligația de a întări „structurile de libertate” este fundamentală, dar nu este niciodată suficientă: aspirațiile umane se ridică dincolo de noi înșine, dincolo de ceea ce orice autoritate politică sau economică poate să ofere, spre acea speranță luminoasă (cf. ibid., 35), care își are originea dincolo de noi înșine și totuși se manifestă în interiorul nostru ca adevăr, frumusețe și bunătate. Libertatea caută un scop și pentru asta cere o convingere. Adevărata libertate presupune căutarea adevărului – a adevăratului bine – și de aceea își are propria împlinire tocmai în a cunoaște și a face ceea ce este corect și drept. Adevărul, cu alte cuvinte, este norma-călăuză pentru libertatea, iar bunătatea este perfecțiunea ei. Aristotel a definit binele ca „realitatea spre care tind toate lucrurile” și a ajuns să sugereze că „deși este vrednic faptul de a dobândi scopul chiar și numai pentru un om, totuși este mai frumos și mai divin a-l dobândi pentru o națiune sau pentru o polis” (Etica Nicomachea, 1; cf. Caritas in veritate, 2). Într-adevăr, marea responsabilitate de a ține trează sensibilitatea față de adevăr și față de bine apasă asupra oricăruia exercită rolul de conducător: în domeniul religios, politic sau cultural, fiecare după modul său propriu. Împreună trebuie să ne angajăm în lupta pentru libertate și în căutarea adevărului: sau cele două lucruri merg împreună, mână în mână, sau împreună pier în mod mizerabil (cf. Fides et ratio, 90).

Pentru creștini adevărul are un nume: Dumnezeu. Și binele are un chip: Isus Cristos. Credința creștină, din timpul sfinților Ciril și Metodiu și al primilor misionari, a avut în realitate un rol decisiv în plăsmuirea moștenirii spirituale și culturale a acestei țări. Trebuie să fie același lucru în prezent și pentru viitor. Bogatul patrimoniu de valori spirituale și culturale, care se exprimă unele prin intermediul altora, nu numai că a dat formă identității acestei națiuni, ci a și înzestrat-o cu perspectiva necesară pentru a exercita un rol de coeziune în inima Europei. Timp de secole acest ținut a fost un punct de întâlnire între popoare, tradiții și culturi diferite. Așa cum bine știm, el a cunoscut capitole dureroase și poartă cicatricele evenimentelor tragice cauzate de neînțelegere, de război și de persecuție. Și totuși este adevărat și că rădăcinile sale creștine au favorizat creșterea unui considerabil spirit de iertare, de reconciliere și de colaborare, care i-a făcut pe oamenii din aceste ținuturi capabili să regăsească libertatea și să inaugureze o nouă eră, o nouă sinteză, o reînnoită speranță. Oare Europa de astăzi nu are nevoie tocmai de acest spirit?

Europa este mai mult decât un continent. Ea este o casă! Și libertatea își are semnificația sa cea mai profundă în faptul de a fi o patrie spirituală. În respectul deplin față de distincția dintre sfera politică și cea religioasă – distincție care garantează libertatea cetățenilor de a exprima propriul crez religios și de a trăi în sintonie cu el – doresc să remarc rolul de neînlocuit al creștinismului pentru formarea conștiinței oricărei generații și pentru promovarea unui consens etic de fond, în slujba oricărei persoane care numește acest continent „casă”!

În acest spirit, dau glas celor care astăzi, în această țară și în Europa, încearcă să aplice propria credință, în mod respectuos, dar determinat, în arena publică, așteptând ca normele sociale și liniile politice să fie inspirate din dorința de a trăi conform adevărului care face liber orice bărbat și femeie (cf. Caritas in veritate, 9).

Fidelitatea față de popoarele pe care dumneavoastră le slujiți și le reprezentați cere fidelitatea față de adevăr care, singur, este garanție a libertății și a dezvoltării umane integrale (cf. ibid., 9). De fapt, curajul de a prezenta în mod clar adevărul este o slujire adusă tuturor membrilor societății: de fapt, ea aruncă lumină asupra drumului progresului uman, îi indică fundamentele etice și morale și garantează că directivele politice se inspiră din comoara înțelepciunii umane. Atenția față de adevărul universal nu ar trebui să fie eclipsată niciodată de interese particulariste, oricât de importante ar putea să fie ele, pentru că asta ar duce numai la noi cazuri de fragmentare socială sau de discriminare, pe care tocmai acele grupuri de interes sau de presiune declară că vor să le depășească. De fapt, căutarea adevărului, departe de a amenința toleranța diferențelor sau pluralismul cultural, face posibil consensul și permite dezbaterii publice să se mențină logică, onestă și responsabilă, asigurând acea unitate pe care noțiuni vagi de integrare pur și simplu nu sunt în stare s-o realizeze.

Sunt încrezător că, în lumina tradiției ecleziale cu privire la dimensiunea materială, intelectuală și spirituală a operelor de caritate, membrii comunității catolice, împreună cu cei din alte Biserici, comunități ecleziale și religii, vor continua să urmărească, în această națiune și în altă parte, obiective de dezvoltare care să aibă o valoare mai umană și umanizatoare (cf. ibid., 9).

Dragi prieteni, prezența noastră în această capitală magnifică, adesea denumită „inima Europei”, ne stimulează să ne întrebăm în ce constă această „inimă”. Este adevărat că nu există un răspuns ușor la această întrebare, totuși un indiciu este constituit cu siguranță de bijuteriile arhitectonice care împodobesc acest oraș. Frumusețea năucitoare a bisericilor sale, a castelului, a piețelor și a podurilor nu pot decât să orienteze spre Dumnezeu mințile noastre. Frumusețea lor exprimă credința; sunt epifanii ale lui Dumnezeu care pe bună dreptate ne permit să luăm în considerare marile minunății la care noi creaturile putem aspira atunci când dăm expresie dimensiunii estetice și de cunoaștere a ființei noastre celei mai profunde. Cât de tragic ar fi dacă s-ar admira aceste exemple de frumusețe, ignorând însă misterul transcendent pe care ele îl indică! Întâlnirea creativă a tradiției clasice și a Evangheliei a dat viață unei viziuni despre om și despre societatea sensibilă față de prezența lui Dumnezeu între noi. Această viziune, în plăsmuirea patrimoniului cultural al acestui continent, a scos clar în evidență faptul că rațiunea nu se termină cu ceea ce vede ochiul, dimpotrivă ea este atrasă de ceea ce se află dincolo, la ceea ce noi tânjim profund: Duhul Creației, am putea spune.

În contextul actualei răscruci a civilizației, așa de des marcat de o sciziune alarmantă a unității de bunătate, adevăr și frumusețe, și de ulterioara dificultate de a găsi un consens cu privire la valorile comune, orice efort uman trebuie să-și găsească inspirație din acea moștenire vie. Europa, fidelă față de rădăcinile ei creștine, are o vocație specială să susțină această viziune transcendentă în inițiativele sale în slujba binelui comun al indivizilor, comunităților și națiunilor. De importanță deosebită este misiunea a-i încuraja pe tinerii europeni printr-o formare care să respecte și să alimenteze capacitatea, dăruită lor de către Dumnezeu, chiar să treacă peste acele limite care uneori se presupune că ar trebui să-i tragă pe sfoară. În sport, în artele creative și în cercetarea academică, tinerii găsesc cu plăcere oportunitatea de a excela. Nu este la fel de adevărat că, dacă sunt confruntați cu idealuri înalte, ei vor aspira și la acea virtute morală și la o viață bazată pe iubire și pe bunătate? Îi încurajez cu însuflețire pe acei părinți și pe responsabilii comunităților care așteaptă de la autorități promovarea valorilor capabile să integreze dimensiunea intelectuală, umană și spirituală într-o formare solidă, demnă de aspirațiile tinerilor noștri.

„Veritas vincit”. Acesta este motoul steagului președintelui Republicii Cehe: până la urmă, cu adevărat adevărul învinge, nu cu forța, ci grație convingerii, mărturiei eroice a bărbaților și femeilor cu principii solide, grație dialogului sincer care știe să privească, dincolo de interesul personal, la necesitățile binelui comun. Setea de adevăr, bunătate, frumusețe, imprimată de către Creator în toți bărbații și femeile, este menită să ducă împreună persoanele în căutarea dreptății, libertății și păcii. Istoria a demonstrat pe larg că adevărul poate să fie trădat și manipulat în slujba unor ideologii false, a asupririi și a nedreptății. Totuși, provocările pe care trebuie să le înfrunte familia umană nu ne cheamă oare să privim dincolo de aceste pericole? Până la urmă, ce este mai inuman și distructiv decât cinismul care ar vrea să nege măreția căutării noastre după adevăr și decât relativismul care corodează înseși valorile care susțin construcția unei lumi unite și fraterne? Noi, dimpotrivă, trebuie să recăpătăm încredere în noblețea și măreția spiritului uman prin capacitatea sa de a obține adevărul și de a lăsa ca acea încredere să ne conducă în munca răbdătoare a politicii și a diplomației.

Doamnelor și domnilor, cu aceste sentimente exprim în rugăciunea urarea ca slujirea voastră să fie inspirată și susținută de lumina acelui adevăr care este reflexia Înțelepciunii veșnice a lui Dumnezeu Creatorul. Asupra voastră și asupra familiilor voastre, invoc din inimă belșugul binecuvântărilor divine.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.09.2009
Publicarea pe acest sit: 26.09.2009
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns