Discursul Papei către Academia pentru Viaţă

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Adunarea generală
a Academiei Pontificale pentru Viață
joi, 5 martie 2015

Iubiți frați și surori,

Vă salut cordial cu ocazia Adunării voastre generală, chemată să reflecteze asupra temei „Asistența față de bătrân și îngrijirile paliative”, și îi mulțumesc președintelui pentru cuvintele sale respectuoase. Îmi place să-l salut în mod special pe cardinalul Sgreccia care este un pionier… Mulțumesc!

Îngrijirile paliative sunt exprimare a atitudinii propriu-zis umane de a se îngriji unii de alții, în special de cel care suferă. Ele dau mărturie că persoana umană rămâne mereu prețioasă, chiar dacă este marcată de bătrânețe și de boală. De fapt, persoana, în orice împrejurare, este un bine pentru ea însăși și pentru alții și este iubită de Dumnezeu. Pentru aceasta, atunci când viața sa devine foarte fragilă și se apropie de încheierea existenței pământești, simțim responsabilitatea de a o asista și de a o însoți în modul cel mai bun.

Porunca biblică ce ne cere să-i cinstim pe părinți, în sens larg ne amintește cinstea pe care o datorăm tuturor persoanelor bătrâne. La această poruncă Dumnezeu asociază o dublă promisiune: „pentru ca să ți se lungească zilele tale” (Ex 20,12) și – cealaltă – „să fii fericit” (Dt 5,17). Fidelitatea față de porunca a patra asigură nu numai darul pământului, dar mai ales posibilitatea de a se putea bucura de el. De fapt, înțelepciune care ne face să recunoaștem valoarea persoanei bătrâne și ne determină s-o cinstim este aceeași înțelepciune care ne permite să apreciem numeroasele daruri pe care le primim zilnic din mâna providențială a Tatălui și să fim fericiți de asta. Preceptul ne revelează relația pedagogică fundamentală dintre părinți și copii, dintre bătrâni și tineri, cu referință la păstrarea și transmiterea învățăturii religioase și sapiențiale generațiilor viitoare. A cinsti această învățătură și pe cei care o transmit este izvor de viață și de binecuvântare.

Dimpotrivă, Biblia rezervă un avertisment sever pentru cei care îi neglijează sau îi maltratează pe părinți (cf. Ex 21,17; Lev 20,9). Aceeași judecată este valabilă astăzi când părinții, deveniți bătrâni sau mai puțin utili, rămân marginalizați până la abandonare; și avem atâtea exemple!

Cuvântul lui Dumnezeu este mereu viu și vedem bine cum porunca este de actualitate stringentă pentru societatea contemporană, unde logica utilității se impune asupra logicii solidarității și a gratuității, chiar și în interiorul familiilor. Așadar, să ascultăm cu inimă docilă cuvântul lui Dumnezeu care ne vine din porunci care, să ne amintim bine, nu sunt legături care închid, ci sunt cuvinte de viață.

„A cinsti” astăzi ar putea să fie tradus și ca obligația de a avea respect extrem și de a îngriji pe cel care, datorită condiției sale fizice sau sociale, ar putea să fie lăsat să moară sau „să fie omorât”. Toată medicina are un rol special în cadrul societății ca martoră a cinstei care se datorează persoanei bătrâne și oricărei ființe umane. Evidența și eficiența nu pot să fie singurele criterii care să conducă acțiunea medicilor, nici nu sunt regulile sistemelor sanitare și profitul economic. Un stat nu poate crede că va câștiga cu medicina. Dimpotrivă, nu există obligație mai importantă pentru o societate decât aceea de a păzi persoana umană.

Munca voastră din aceste zile explorează noi zone de aplicare a îngrijirilor paliative. Până acum ele au fost o prețioasă însoțire pentru bolnavii oncologici, dar astăzi sunt multe și variate bolile, adesea legate de bătrânețe, caracterizate de a slăbire cronică progresivă și care pot să se folosească de acest tip de asistență. Bătrânii au nevoie în primul rând de îngrijirile rudelor – al căror afect nu poate să fie înlocuit nici măcar de structurile cele mai eficiente sau de lucrătorii sanitari cei mai competenți și caritabili. Când nu sunt autosuficienți sau au o boală avansată sau terminală, bătrânii se pot bucura de o asistență cu adevărat umană și să primească răspunsuri adecvate la exigențele lor grație îngrijirilor paliative oferite pentru a integra și a sprijini îngrijirile date de rude. Îngrijirile paliative au obiectivul de a alina suferințele în faza finală a bolii și de a asigura în același timp pacientului o însoțire umană adecvată (cf. Scrisoarea enciclică Evangelium vitae, 65). Este vorba despre un sprijin important mai ales pentru bătrâni, care, din cauza vârstei, primesc mereu mai puțină atenție de la medicina curativă și rămân adesea abandonați. Abandonarea este „boala” cea mai gravă a bătrânului, și chiar nedreptatea cea mai mare pe care pot s-o îndure: cei care ne-au ajutat să creștem nu trebuie să fie abandonați atunci când au nevoie de ajutorul nostru, de iubirea noastră și de duioșia noastră.

De aceea apreciez angajarea voastră științifică și culturală pentru a asigura că îngrijirile paliative să poată ajunge la toți cei care au nevoie de ele. Îi încurajez pe profesioniști și pe studenți să se specializeze în acest tip de asistență care nu are mai puțină valoare datorită faptului că „nu salvează viața”. Îngrijirile paliative realizează ceva la fel de important: valorizează persoana. Îi îndemn pe toți cei care, în diferite moduri, sunt angajați în domeniul îngrijirilor paliative să practice această angajare păstrând integru spiritul de slujire și amintind că orice cunoștință medicală este cu adevărat știință, în semnificația sa cea mai nobilă, numai dacă este un ajutor în vederea binelui omului, un bine care nu se dobândește niciodată „împotriva” vieții sale și a demnității sale.

Aceasta capacitate de slujire adusă vieții și demnității persoanei bolnave, și atunci când este bătrână, este cea care măsoară adevăratul progres al medicinii și al societății întregi. Repet apelul sfântului Ioan Paul al II-lea: „Respectă, apără, iubește și slujește viața, orice viață umană! Numai pe acest drum vei găsi dreptate, dezvoltare, libertate adevărată, pace și fericire!” (ibid., 5).

Vă urez să continuați studiul și cercetarea, pentru ca opera de promovare și de apărare a vieții să fie tot mai eficace și rodnică. Să vă asiste Fecioara Mamă, Maica vieții și să vă însoțească Binecuvântarea mea. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.03.2015
Publicarea pe acest sit: 06.03.2015
Etichete: ,

Lasă un răspuns