Discursul Papei către Academia de Ştiinţe

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la audiență acordată participanților la
adunarea plenară a Academiei Pontificale de Științe
luni, 28 noiembrie 2016

Stimați doamne și domni,

Vă întâlnesc cu plăcere, cu ocazia sesiunii voastre plenare, și îi mulțumesc președintelui, profesor Werner Arber, pentru cuvintele sale respectuoase. Vă mulțumesc pentru contribuția pe care o oferiți și care cu trecerea timpului revelează tot mai bine valoarea sa fie pentru progresul științei, fie pentru cauza cooperării dintre ființele umane și, îndeosebi, pentru îngrijirea planetei în care Dumnezeu ne-a pus ca să trăim.

Niciodată ca în epoca noastră n-a apărut evidentă misiunea științei la slujirea unui nou echilibru ecologic global. Și în același timp se manifestă o alianță reînnoită între comunitatea științifică și comunitatea creștină, care văd cum converg diferitele lor apropieri de realitate spre această finalitate împărtășită de a proteja casa comună, amenințată de colapsul ecologic și de respectiva creștere a sărăciei și a excluderii sociale. Mă bucur de faptul că voi simțiți profund solidaritatea care vă leagă de omenirea de astăzi și de mâine sub semnul acestei griji față de mama pământ. O angajare cu atât mai demnă de stimă cu cât este pe deplin orientată spre promovarea dezvoltării umane integrale, a păcii, a dreptății, a demnității și a libertății ființei umane. Dovadă sunt, în afară de operele făcute în trecut, temele multiple pe care vă propuneți să le tratați în această sesiune plenară, care merg de la marile noutăți ale cosmologiei la sursele de energie renovabile, la siguranța alimentară, până la un seminar pasionant despre puterea și limitele inteligenței artificiale.

În enciclica Laudato si’ am afirmat că „suntem chemați să devenim instrumentele lui Dumnezeu Tatăl pentru ca planeta noastră să fie aceea pe care El a visat-o când a creat-o și să răspundă la proiectul său de pace, frumusețe și plinătate” (nr. 53). În modernitate, am crescut crezând că suntem proprietarii și stăpânii naturii, autorizați s-o jefuim fără nicio considerație față de potențialitățile sale secrete și de legi evolutive, ca și cum ar fi vorba despre un material inert la dispoziția noastră, producând printre altele o foarte gravă pierdere de biodiversitate. În realitate, nu suntem păzitorii unui muzeu și ai capodoperelor sale pe care trebuie să le ștergem de praf în fiecare dimineață, ci colaboratorii păstrării și dezvoltării ființei și a biodiversității planetei, și a vieții umane prezente în ea. Convertirea ecologică aptă să susțină dezvoltarea sustenabilă cuprinde în manieră inseparabilă fie asumarea deplină a responsabilității noastre umane față de creație și față de resursele sale, fie căutarea dreptății sociale și depășirea unui sistem nedrept care produce mizerie, inegalitate și excludere.

Pe scurt, aș spune că revine înainte de toate oamenilor de știință, care acționează liberi de interese politice, economice sau ideologice, să construiască un model cultural pentru a înfrunta criza schimbărilor climatice și a consecințelor sale sociale, pentru ca enormele potențialități productive să nu fie rezervate numai câtorva. În același mod în care comunitatea științifică, printr-un dialog interdisciplinar în interiorul său, a știut să studieze și să demonstreze criza planetei noastre, tot așa astăzi este chemată să constituie o leadership care să indice soluții în general și în particular despre temele care sunt tratate în adunarea voastră plenară: apa, energiile renovabile și siguranța alimentară. Devine indispensabil să se creeze cu colaborarea voastră un sistem normativ care să includă limite inviolabile și să asigure protejarea ecosistemelor, înainte ca noile forme de putere derivate din paradigma tehno-economică să producă daune ireversibile nu numai mediului, ci și conviețuirii, democrației, dreptății și libertății.

În acest cadru general, demnă de observat este reacția slabă a politicii internaționale – chiar dacă există excepții lăudabile – cu privire la voința concretă de a căuta binele comun și bunurile universale, și la facilitatea cu care nu sunt ascultate sfaturile întemeiate ale științei cu privire la situația planetei. Supunerea politicii față de tehnologie și față de finanțe care caută înainte de toate profitul este demonstrată de „distragerea” sau de întârzierea în aplicarea acordurilor mondiale cu privire la mediu, precum și de războaiele continue de predominare mascate de revendicări nobile, care cauzează daune tot mai grave mediului și bogăției morale și culturale a popoarelor.

Dar în pofida a toate acestea nu ne pierdem speranța și încercăm să profităm de timpul pe care Domnul ni-l dă. Există și atâtea semne încurajatoare ale unei umanități care vrea să reacționeze, să aleagă binele comun, să se regenereze cu responsabilitate și solidaritate. Împreună cu valorile morale, proiectul dezvoltării sustenabile și integrale este în măsură să dea tuturor oamenilor de știință, îndeosebi celor care cred, un puternic elan de cercetare.

Vă urez spor la muncă. Invoc asupra activităților Academiei, asupra fiecăruia dintre voi și asupra familiilor voastre belșugul binecuvântărilor cerești. Și vă cer, vă rog, să nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.11.2016
Publicarea pe acest sit: 28.11.2016
Etichete: ,

Comments are closed