Discursul Papei adresat tinerilor din Dieceza de Roma

Discursul Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea
adresat tinerilor din Dieceza de Roma și din regiunea Lazio
Piața San Pietro, 1 aprilie 2004

1. „Vrem să-l vedem pe Isus” (In 12,21). Aceasta este cererea pe care unii „greci”, ajunși la Ierusalim pentru Paște, i-o adresează lui Filip. Învățătorul, fiind anunțat despre această dorință, înțelege că a sosit ceasul „său”! „Ceasul” crucii, al ascultării de Tatăl în urmarea sorții bobului de grâu care, căzut în pământ, putrezește și moare pentru a da rod!

Pentru Isus a sosit și „ceasul gloriei”! „Ceasul” pătimirii, morții, învierii și ridicării la cer. „Ceasul” în care își va da viața pentru a o recăpăta apoi și a o oferi tuturor. „Ceasul” în care, pe cruce, va învinge păcatul și moartea spre binele întregii omeniri. Acel „ceas” și noi suntem chemați să-l trăim pentru a fi împreună cu El „preamăriți” de Tatăl.

Iubiți tineri din Roma și din Lazio, sunt bucuros să mă întâlnesc cu voi. Îl salut pe Cardinalul Vicar – și pe ceilalți episcopi aici prezenți – care mi-a vorbit în numele vostru al tuturor oferind propria mărturie. Îi salut pe diferiții artiști care participă la această întâlnire și vouă tuturor, iubiți prieteni prezenți în Piață sau care ne urmăriți prin intermediul televiziunii.

2. Acum douăzeci de ani, la încheierea Anului Sfânt al Mântuirii, le-am încredințat tinerilor Crucea, lemnul pe care Cristos a fost ridicat de la pământ și pe care a trăit „ceasul” pentru care a venit în lume! De atunci această cruce, peregrinând de la o Zi a Tineretului la alta, străbate lumea purtată de tineri și vestește iubirea milostivă a lui Dumnezeu care merge în întâmpinarea fiecăreia dintre creaturile sale pentru a-i reda demnitatea pierdută din cauza păcatului.

Datorită vouă, iubiți prieteni, milioane de tineri, privind spre acea cruce, și-au schimbat viața angajându-se să trăiască asemenea unor adevărați creștini.

3. Iubiți tineri: rămâneți uniți cu Crucea! Priviți spre gloria care vă așteaptă și pe voi. Câte răni simt inimile voastre, răni cauzate adesea de lumea adulților! Încredințându-vă din nou în mod spiritual Crucea, vă invit să credeți că avem încredere în voi, că Cristos are încredere în voi și că numai în El există mântuirea pe care o căutați!

Cât de multă nevoie este astăzi de a regândi modalitatea prin care să ne apropiem de tineri pentru a le vesti Evanghelia. Cu siguranță, trebuie să discutăm din nou pentru a evangheliza lumea tinerilor, dar cu certitudinea că și astăzi Cristos dorește să se facă văzut, că și astăzi vrea să le arate tuturor Chipul său!

4. Iubiți tineri, nu vă fie teamă să întreprindeți căi noi de dăruire deplină Domnului și de misiune; sugerați voi înșivă cum să fie dusă astăzi Crucea în lume!

În acest sens, doresc să vă felicit pentru pregătirea, în Dieceza de Roma, a unei Misiuni a tinerilor pentru tineri, în centrul istoric, de la 1 la 10 octombrie, cu titlul semnificativ: „Isus în centru!„. Felicit, de asemenea, Consiliul Pontifical pentru Laici, care în aceste zile a dorit să organizeze un Forun internațional al tinerilor. Vă salut, dragi participați la Forum, și vă încurajez să vă angajați cu generozitate în realizarea proiectului unei tot mai eficiente prezențe creștine în lumea universitară.

Hrăniți de Euharistie, uniți cu Biserica, acceptând propriile cruci, faceți să explodeze în lume bogăția credinței voastre și proclamați tuturor milostivirea divină!

5. Pe acest drum, să nu vă fie teamă să vă încredințați lui Cristos. Cu siguranță, voi iubiți lumea, și bine faceți, pentru că lumea a fost făcută pentru om. Cu toate acestea, într-un anumit moment al vieții, este necesar să facem o alegere radicală. Fără a renega nimic din ceea ce este expresia frumuseții lui Dumnezeu și a talentelor primite de la El, trebuie să știm să ne declarăm de partea lui Cristos, pentru a mărturisi în fața tuturor iubirea lui Dumnezeu.

În acest sens, îmi face plăcere să amintesc cât m-a fascinat din punct de vedere spiritual în istoria vocației mele figura Sfântului Frate Albert, Adam Chmielowski – acesta era numele lui -, care nu era preot. Fratele Albert era un pictor de un deosebit talent și de o mare cultură. Ei bine, într-un anumit moment din viața sa a părăsit arta, pentru că a înțeles că Dumnezeu îl chema pentru îndatoriri cu mult mai importante. A venit la Cracovia pentru a se face sărac printre săraci, dăruindu-se pe sine pentru a-i sluji pe cei părăsiți. În el am aflat un sprijin spiritual deosebit și un exemplu în îndepărtarea mea de literatură și de teatru, pentru a face alegerea radicală a vocației la preoție. Ca urmare, una dintre cele mai mari bucurii ale mele a fost aceea de a-l ridica la cinstea altarelor, precum și aceea de a-i dedica, mai înainte, o operă teatrală: „Fratele Dumnezeului nostru„.

Vedeți, a-l urma pe Cristos nu înseamnă a renunța la darurile pe care El ni le dăruiește cu generozitate, ci a alege o cale de a ne dărui Lui în mod radical! Dacă El ne cheamă la o astfel de cale, acest „da” devine necesar! Așadar, nu vă temeți să vă încredințați Lui. Isus știe cum trebuie să purtați astăzi crucea lui în lume, pentru a veni în întâmpinarea așteptărilor altor multe inimi tinere.

6. Cât de schimbați sunt tinerii de astăzi față de cei de acum douăzeci de ani! Cât de mult s-a schimbat contextul cultural și social în care trăim! Dar Cristos nu, El nu s-a schimbat! El este Mântuitorul omului ieri, astăzi și întotdeauna! Puneți, așadar, talentele voastre în slujba noii evanghelizări, pentru a crea din nou un țesut al vieții creștine!

Papa este cu voi! Credeți în Isus, contemplați Chipul său de Domn răstignit și înviat! Acel Chip pe care mulți vor să îl vadă, dar care adesea este umbrit de slaba noastră pasiune pentru evanghelie și de păcatul nostru! O, Isuse iubit, o, Isuse căutat, descoperă-ne Chipul tău de lumină și de iertare! Privește-ne, reînnoiește-ne, trimite-ne! Prea mulți tineri Te așteaptă și, dacă nu Te vor vedea, nu vor fi în măsură să își trăiască vocația, nu vor fi capabili să își trăiască viața pentru Tine și împreună cu Tine, pentru a reînnoi lumea sub privirea ta, îndreptată spre Tatăl și în același timp spre sărmana noastră umanitate.

7. Iubiți prieteni, continuați, cu o creativitate mereu nouă, inspirată în rugăciune de Duhul Sfânt, să purtați Crucea pe care v-am încredințat-o acum douăzeci de ani. Tinerii de odinioară s-au schimbat, așa cum m-am schimbat și eu, dar inima voastră, ca și a mea, este mereu însetată de adevăr, de fericire, de veșnicie, și așadar este mereu tânără!

Eu, în această seară, îmi pun din nou încrederea în voi, care sunteți speranța Bisericii și a societății! Nu vă temeți! Purtați pretutindeni și în orice ocazie potrivită și nepotrivită (cf. 2 Tim 4,2) puterea Crucii, pentru ca toți, și mulțumită vouă, să îl poată vedea în continuare și să creadă în Mântuitorul omului! Amin.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 01.04.2004
Publicarea pe acest sit: 02.04.2004
Etichete: ,

Lasă un răspuns