Discursul Papei adresat preşedinţilor Comisiilor Episcopale pentru Familie şi Viaţă din Europa

Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
adresat participanților la cea de-a IV-a Adunare
a Președinților Comisiilor Episcopale pentru Familie și Viață din Europa
Vatican, 13 iunie 2003

Excelențele voastre,
Venerați Frați întru episcopat,
Iubiți participanți la această întâlnire!

1. Vă primesc cu plăcere astăzi, cu ocazia celei de a IV-a Adunări a Președinților Comisiilor Episcopale pentru Familie și Viață din Europa. Această întâlnire are loc într-un moment deosebit de important, când se dezbat teme de o mare însemnătate pentru viitorul familiei popoarelor europene.

Vă salut cordial pe toți. Îl salut în mod special pe Cardinalul Alfonso López Trujillo, Președinte al Consiliului Pontifical pentru Familie, și îi mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele vostru. Extind gândul meu de recunoștință la Secretarul și la colaboratorii Dicasterului, care cu o grijă constantă lucrează în favoarea familiei. Vă salut pe fiecare dintre voi prezenți aici și pe cei care, în națiunile din care proveniți, colaborează cu voi în acest domeniu pastoral de interes primar pentru Biserică și pentru întreaga omenire.

Tema pe care ați ales-o – „Provocări și posibilități la începutul celui de-al treilea mileniu” – este deosebit de semnificativă și scoate bine în evidență hotărârea care vă însuflețește în realizarea unui bilanț asupra situației familiei în Europa, care traversează momente dificile.

Familia dispune însă și de bogate posibilități, fiind o instituție adânc înrădăcinată în natura omului. Pe lângă aceasta, ea experimentează energiile pe care Spiritul le revarsă asupra ei, și care nu îi vor lipsi niciodată în îndeplinirea misiunii sale sacre de a transmite viața și de a apăra iubirea familială de-a lungul generațiilor.

2. Într-adevăr, astăzi identitatea proprie familiei este supusă la amenințări dezumanizante. Pierderea dimensiunii „umane” în viața familială conduce la a pune în discuție rădăcina antropologică a familiei ca și comuniune de persoane. Apar atunci, aproape peste tot în lume, alternative false care nu recunosc familia ca un bun prețios și necesar pentru țesutul social. În acest fel, prin lipsa responsabilității și a angajamentului în ce privește familia, există riscul de a plăti, din păcate, un preț social ridicat, și vor avea de suferit îndeosebi generațiile viitoare, victime ale unei mentalități nocive și confuze, ca și ale unor stiluri de viață nedemne de om.

3. În Europa zilelor noastre, instituția familiei suferă de o fragilitate îngrijorătoare, care devine mai mare atunci când nu există pregătire pentru asumarea propriilor responsabilități în cadrul acesteia, într-o atitudine de deplină dăruire reciprocă și de adevărată iubire.

În același timp, trebuie să recunoaștem că multe familii creștine oferă o mângâietoare mărturie eclesială și socială: ele trăiesc această dăruire reciprocă în iubirea conjugală și familială într-un mod minunat, depășind dificultățile și adversitățile. Tocmai din această dăruire totală izvorăște fericirea cuplului, când el rămâne fidel iubirii conjugale până la moarte și se deschide cu încredere către darul vieții.

4. În societățile actuale din Europa rezultă tendințe care, nu numai că nu contribuie la apărarea acestei instituții umane fundamentale, care este tocmai familia, ci i se împotrivesc, făcând mai fragilă coeziunea interioară. Răspândesc mentalități favorabile divorțului, contracepției și avortului, negând de fapt sentimentul autentic de iubire și atentând în definitiv la viața umană, nerecunoscând dreptul deplin la viață al ființei umane.

Atacurile împotriva familiei și a vieții umane sunt, desigur, numeroase, dar mulțumită lui Dumnezeu există numeroase familii care rămân fidele vocației lor umane și creștine, în ciuda dificultăților. Ele reacționează la atacurile la care sunt supuse din partea unei anumite culturi contemporane hedoniste și materialiste, și se organizează pentru a oferi împreună un răspuns plin de speranță. Pastorația familiei este astăzi o îndatorire prioritară, și se înregistrează semne de revenire și ale unei noi treziri în apărarea familiei. Mă refer aici la unele intervenții legislative, precum și la ocazii potrivite pentru a frâna avansarea iernii demografice, resimțite mai ales în Europa. Crește numărul mișcărilor în favoarea familiei și a vieții; se consolidează și se constituie o nouă conștiință socială. Da, infinite sunt resursele familiei!

5. Doresc să reînnoiesc invitația adresată responsabililor popoarelor și legislatorilor să își asume în mod deplin angajamentele lor de a apăra familia și să favorizeze cultura vieții. În acest an are loc a zecea aniversare de la publicarea de către Sfântul Scaun a Cartei Drepturilor Familiei. Ea prezintă „drepturile fundamentale inerente acelei societăți naturale și universale care este familia”. Este vorba despre drepturi „exprimate în conștiința ființei umane și în valorile comune ale întregii omeniri”, care „izvorăsc, de fapt, din acea lege care este înscrisă de către Creator în inima fiecărei ființe umane” (cf. Introducere). Sper ca acest important document să continue să fie un sprijin valid și un îndrumător pentru aceia care, în diferite funcții, au îndatoriri și responsabilități sociale și politice.

Maria, Regina familiei, să inspire și să susțină eforturile voastre în Comisiile pentru Familie și Viață din cadrul Conferințelor voastre Episcopale, pentru ca familiile creștine din Europa să fie tot mai mult „Biserici domestice” și sanctuare ale vieții. Sub aceste auspicii, întăriți de rugăciune, invoc ajutorul divin constant pentru activitățile voastre, în timp ce vă binecuvântez pe toți cu bucurie.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Oana și Radu Capan
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 15.06.2003
Publicarea pe acest sit: 17.06.2003
Etichete: ,

Lasă un răspuns