Discursul Papei adresat plenarei Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări

Discursul Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea
adresat participanților la plenara Consiliului Pontifical
pentru Promovarea Noii Evanghelizări
Vatican, 30 mai 2011

Domnilor Cardinali,
Venerați frați întru Episcopat și în Preoție,
Dragi Frați și surori,

Când anul trecut la 28 iunie, la Vecernia Solemnității Sfinților Apostoli Petru și Pavel am anunțat că vreau să institui un dicaster pentru promovarea noii evanghelizări, am dat drumul la un început operativ reflecției pe care am condus-o de mult timp asupra necesității de a oferi un răspuns particular momentului de criză a vieții creștine, care se verifică în atâtea țări, mai ales de veche tradiție creștină. Astăzi, cu această întâlnire, pot să constat cu plăcere că noul Consiliu Pontifical a devenit o realitate. Îi mulțumesc Mons. Salvatore Fisichella pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, introducându-mă în lucrările primei voastre plenare. Un salut cordial vouă tuturor cu încurajarea pentru contribuția pe care o veți aduce la lucrările noului dicaster, mai ales în vederea celei de a XIII-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, care, în octombrie 2012, va aborda tocmai tema Noua evanghelizare și transmiterea credinței creștine.

Termenul „Noua evanghelizare” vorbește despre necesitatea unei modalități reînnoite de proclamare, mai ales pentru cei care trăiesc într-un context, precum cel actual, în care evoluțiile secularizării au lăsat urme grele și în țările de tradiție creștină. Evanghelia este proclamarea mereu nouă a mântuirii înfăptuite de Hristos pentru a face omenirea părtașă la misterul lui Dumnezeu și a vieții sale de iubire și a o deschide spre un viitor de speranță încrezătoare și puternică. A sublinia că în acest moment al istoriei Biserica este chemată să înfăptuiască o nouă evanghelizare, înseamnă a intensifica acțiunea misionară pentru a corespunde în mod deplin mandatului Domnului. Conciliul Vatican al II-lea amintea că „grupurile în mijlocul cărora se află Biserica se schimbă adeseori în mod radical din diferite cauze, apărând astfel condiții total noi” (decretul Ad gentes, 6). Având o privire clarvăzătoare, Părinții conciliari au văzut la orizont schimbarea culturală care astăzi este atât de ușor verificabilă. Tocmai această situație schimbată, care a creat o condiție neașteptată pentru credincioși, cere o atenție particulară în vestirea Evangheliei, pentru a da un motiv pentru propria credință în situații diferite de cele din trecut. Criza care se experimentează aduce cu sine trăsăturile excluderii lui Dumnezeu din viața persoanelor, a unei indiferențe generalizate față de însăși credința creștină, până la tentativa de a o marginaliza din viața publică. În deceniile trecute era încă posibil să fie găsit un sens creștin care unifica simțirea comună a întregi generații, crescute la umbra credinței care a plăsmuit cultura. Astăzi, din păcate, se asistă la tragedia fragmentării care nu mai permite să aibă o trimitere unificatoare; mai mult, se verifică deseori fenomenul persoanelor care doresc să aparțină Bisericii, dar sunt puternic modelate de o viziune a vieții în contrast cu credința.

A-l vesti pe Isus Hristos unicul Mântuitor al lumii, astăzi apare ca o sarcină mai complexă decât în trecut; dar sarcina noastră rămâne identică precum în zorii istoriei noastre. Misiunea nu s-a schimbat, așa cum nu trebuie să se schimbe entuziasmul și curajul care i-au împins pe Apostoli și pe primii ucenici. Spiritul Sfânt care i-a împins să deschidă porțile cenaclului, constituindu-i ca și evanghelizatori (cf. Fapte 2,14), este același Spirit care mișcă astăzi Biserica la o vestire reînnoită de speranță oamenilor vremurilor noastre. Sfântul Augustin afirmă că nu trebuie să ne gândim că harul evanghelizării s-a extins până la Apostoli și cu ei acel izvor de har s-a terminat, ci că „acel izvor se manifestă atunci când curge, nu când încetează să se verse. Și a fost în acest fel că harul prin intermediul Apostolilor a ajuns și la alții, care au fost trimiși să vestească Evanghelia… mai mult, a continuat să cheme până în aceste ultime zile întregul trup al Fiului său Unul-născut, adică Biserica sa răspândită pe întregul pământ” (Sermo 239,1). Harul misiunii are întotdeauna nevoie de noi evanghelizatori capabili să îl primească, pentru ca vestea mântuitoare a Cuvântului lui Dumnezeu să nu lipsească niciodată, în condițiile schimbătoare ale istoriei.

Există o continuitate dinamică între proclamarea primilor ucenici și cea a noastră. În decursul secolelor Biserica nu a încetat niciodată să proclame misterul salvific al morții și învierii lui Isus Hristos, dar aceeași vestire are nevoie astăzi de o vigoare reînnoită pentru a convinge omul contemporan, deseori distras și insensibil. Noua evanghelizare, de aceea, va trebui să se angajeze să găsească căile pentru a face mai eficace vestirea mântuirii, fără de care existența personală rămâne în contradicția sa și lipsită de esențial. Și în cel care rămâne legat de rădăcinile creștine, dar trăiește raportul dificil cu modernitatea, este important să se înțeleagă că ființa creștină nu este o specie de haină care se îmbracă în privat sau în ocazii particulare, ci este ceva viu și totalizant, capabil să își asume tot ceea ce este bun în modernitate. Îmi doresc ca în lucrările din aceste zile să puteți schița un proiect în măsură să ajute întreaga Biserică și diferitele Biserici particulare, în angajamentul noii evanghelizări; un proiect unde urgența pentru o proclamare reînnoită să preia formarea, în particular a noilor generații, și să fie unit cu propunerea unor semne concrete în măsură să facă evident răspunsul pe care Biserica înțelege să o ofere în acest moment particular. Dacă, pe de o parte, întreaga comunitate este chemată să revigoreze spiritul misionar pentru a da vestirea nouă pe care oamenii vremii noastre o așteaptă, nu se poate uita că stilul de viață al credincioșilor trebuie să fie cu adevărat credibil, cu atât mai convingător cu cât mai dramatică este condiția celor către care se adresează. De aceea vrem să facem ale noastre cuvintele Slujitorului lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, când, referitor la evanghelizare, afirma: „Prin urmare, în primul rând prin comportamentul ei, prin viața sa Biserica evanghelizează înainte de toate lumea, cu alte cuvinte, prin mărturia ei trăită de fidelitate față de Domnul Isus, martor de sărăcie și de distanțare, de libertate în fața puterilor acestei lumi, într-un cuvânt, de sfințenie” (Exortația ap. Evangelii nuntiandi, 41).

Dragi prieteni, invocând intercesiunea Mariei, Steaua evanghelizării, ca să îi însoțească pe purtătorii Evangheliei și să deschidă inimile celor care ascultă, vă asigur de rugăciunea mea pentru slujirea voastră eclezială și vă dau vouă tuturor Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Cristian A. Sabău
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 30.05.2011
Publicarea pe acest sit: 02.06.2011
Etichete: ,

Lasă un răspuns