Discursul Papei adresat plenarei Consiliului Pontifical pentru Familie

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat la audiența acordată participanților la
Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie
Vatican, 1 decembrie 2011

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și întru Preoție,
Iubiți frați și surori!

Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia Adunării Plenare a Consiliului Pontifical pentru Familie, la data unei duble aniversări de treizeci de ani: a Exortației apostolice Familiaris consortio, publicat la 22 noiembrie 1981 de fericitul Ioan Paul al II-lea, și a Dicasterului însuși, instituit de el la 9 mai 1981 cu Motu Proprio Familia a Deo instituta, ca semn al importanței care trebuie atribuită pastorației familiare în lume și, în același timp, instrument eficace pentru a ajuta la promovarea ei la orice nivel (cf. Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 73). Îl salut cordial pe cardinalul Ennio Antonelli, mulțumindu-i pentru cuvintele pe care le-a spus la introducerea întâlnirii noastre, precum și pe Monseniorul Secretar, pe ceilalți colaboratori și pe voi toți veniți aici.

Noua evanghelizare depinde în mare parte de Biserica familiară (cf. ibid., 65). În timpul nostru, ca și în epocile trecute, eclipsa de Dumnezeu, răspândirea de ideologii contrare familiei și degradarea eticii sexuale apar legate între ele. Și așa cum sunt în relație eclipsa de Dumnezeu și criza familiei, tot așa noua evanghelizare este inseparabilă de familia creștină. De fapt, familia este calea Bisericii pentru că este „spațiu uman” al întâlnirii cu Cristos. Soții, „nu numai că primesc iubirea lui Cristos, devenind comunitate mântuită, ci sunt chemați și să transmită fraților aceeași iubire a lui Cristos devenind comunitate care mântuiește” (ibid., 49). Familia întemeiată pe sacramentul Căsătoriei este realizare specială a Bisericii, comunitate mântuită și care mântuiește, evanghelizată și care evanghelizează. Asemenea Bisericii, ea este chemată să primească, să iradieze și să manifeste în lume iubirea și prezența lui Cristos. Primirea și transmiterea iubirii divine se realizează în dăruirea reciprocă a soților, în procreația generoasă și responsabilă, în îngrijirea și în educarea copiilor, în muncă și în relațiile sociale, în atenția față de cei nevoiași, în participarea la activitățile ecleziale, în angajarea civilă. Familia creștină, în măsura în care, printr-un drum de convertire permanentă susținut de harul lui Dumnezeu, reușește să trăiască iubirea ca slujire și comuniune, ca dar reciproc și deschidere spre toți, reflectă în lume strălucirea lui Cristos și frumusețea Treimii divine. Sfântul Augustin are o frază celebră: „immo vero vides Trinitatem, si caritatem vides”, „Ei bine, tu vezi Treimea dacă vezi caritatea” (De Trinitate, VIII, 8). Și familia este unul din locurile fundamentale în care se trăiește și se educă la iubire, la caritate.

Mergând pe urma Predecesorilor mei, și eu am îndemnat de mai multe ori pe soții creștini să evanghelizeze atât cu mărturia vieții cât și cu participarea la activitățile pastorale. Am făcut acest lucru și recent, la Ancona, cu ocazia încheierii Congresului Euharistic Național Italian. Acolo am voit să-i întâlnesc împreună pe soți și pe preoți. De fapt, cele două Sacramente numite „ale slujirii comuniunii” (CBC, nr. 1534), Preoția și Căsătoria, trebuie conduse din nou la unicul izvor euharistic. „Ambele stări de viață au, de fapt, în iubirea lui Cristos care se dăruiește pe sine însuși pentru mântuirea omenirii, aceeași rădăcină; sunt chemate la o misiune comună: aceea de a mărturisi și de a face prezentă această iubire în slujba comunității pentru edificarea poporului lui Dumnezeu. Această perspectivă permite înainte de toate depășirea unei viziuni reductive despre familie, care o consideră simplă destinatară a acțiunii pastorale. […] Familia este bogăție pentru soți, bine de neînlocuit pentru copii, fundament indispensabil al societății, comunitate vitală pentru drumul Bisericii” (Omilie la Ancona, 11 septembrie 2011). În virtutea acestui lucru, „familia este loc privilegiat de educație umană și creștină și rămâne, prin această finalitate, cea mai bună aliată a slujirii sacerdotale. […] Nici o vocație nu este problemă privată, cu atât mai puțin aceea la căsătorie, pentru că orizontul său este întreaga Biserică” (ibid.).

Există locuri în care este deosebit de urgent protagonismul familiilor creștine în colaborare cu preoții și sub conducerea Episcopilor: educarea copiilor, adolescenților și tinerilor la iubire, înțeleasă ca dăruire de sine și comuniune; pregătirea logodnicilor la viața matrimonială cu un itinerar de credință; formarea soților, în special a perechilor tinere; experiențele asociative cu finalități caritative, educative și de angajare civilă; pastorația familiilor pentru familii, adresată în întreaga perioadă a vieții, valorizând timpul de muncă și cel de sărbătoare.

Dragi prieteni, ne pregătim pentru a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, care va avea loc la Milano între 30 mai și 3 iunie 2012. Va fi pentru mine și pentru noi toți o mare bucurie să fim împreună, să ne rugăm și să facem sărbătoare cu familiile venite din toată lumea, însoțite de Păstorii lor. Mulțumesc Bisericii Ambroziene pentru marea angajare făcută până acum și pentru aceea din lunile viitoare. Invit familiile din Milano și din Lombardia să deschidă ușile caselor lor pentru a-i primi pe pelerinii care vor veni din toată lumea. În ospitalitate vor experimenta bucurie și entuziasm: este frumos a face cunoștință și prietenie, a povesti trăirea în familie și experiența de credință legată de ea. În scrisoarea mea de convocare la Întâlnirea de la Milano ceream „un parcurs corespunzător de pregătire eclezială și culturală”, pentru ca evenimentul să fie rodnic și să implice în mod concret comunitățile creștine în toată lumea. Mulțumesc celor care deja au realizat inițiative în acest sens și îi invit pe cei care încă n-au făcut asta să profite de lunile următoare. Dicasterul vostru s-a ocupat de întocmirea unui prețios material ajutător cu cateheze despre tema „Familia: munca și sărbătoarea”; în afară de asta a formulat pentru parohii, asociații și mișcări o propunere a „săptămânii familiei”, și sunt de dorit alte inițiative.

Mulțumesc iarăși pentru vizita voastră și pentru munca pe care o desfășurați în favoarea familiilor și în slujba Evangheliei. În timp ce asigur că vă amintesc în rugăciune, din inimă împart fiecăruia dintre voi și celor dragi ai voștri o specială Binecuvântare Apostolică.

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 01.12.2011
Publicarea pe acest sit: 01.12.2011
Etichete: , ,

Lasă un răspuns