Discursul Papei adresat plenarei Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat plenarei Congregației pentru
Institutele de Viață Consacrată și
Societățile de Viață Apostolică
joi, 27 noiembrie 2014

Iubiți frați întru episcopat și preoție,
Iubiți frați și surori,

Cu bucurie mă întâlnesc astăzi cu voi și cu aceia care prestați slujirea voastră în dicasterul pentru viața consacrată. Îndeosebi adresez bun venit cardinalilor și episcopilor care au devenit recent membri și îi mulțumesc cardinalului prefect pentru salutul pe care mi l-a adresat în numele tuturor: îi mulțumesc secretarului și celor doi subsecretari pentru acest „logo” pe care l-am văzut ieri în Osservatore Romano, dar nu înțelegeam bine ce anume era; acum am înțeles!

Consider frumos și semnificativ titlul pe care l-ați ales pentru această sesiune: „Vin nou în burdufuri noi”. În lumina acestui cuvânt evanghelic ați reflectat asupra prezentului vieții consacrate în Biserică, la cincizeci de ani de la constituția Lumen gentium și de la decretul Perfectae caritatis. După Conciliul al II-lea din Vatican, vântul Duhului a continuat să sufle cu putere, pe de o parte determinând Institutele să realizeze reînnoirea spirituală, carismatică și instituțională pe care același Conciliu a cerut-o, pe de altă parte trezind în inima bărbaților și femeilor modalități noi de răspuns la invitația lui Isus de a lăsa toate pentru a-și dedica viața pentru urmarea lui și pentru vestirea Evangheliei.

În porțiunea de vie a Domnului reprezentată de cei care au ales să-l imite pe Cristos mai îndeaproape prin practicarea sfaturilor evanghelice, noii struguri s-au copt și vinul nou a fost stors. În aceste zile v-ați propus să discerneți calitatea și producția „vinului nou” care s-a produs în lunga perioadă a reînnoirii, și în același timp să evaluați dacă burdufurile care-l conțin, reprezentate de formele instituționale prezente astăzi în viața consacrată, sunt adecvate să conțină acest „vin nou” și să favorizeze maturizarea sa deplină. Așa cum am avut ocazia să amintesc alte dăți, nu trebuie să ne fie frică să lăsăm „burdufurile vechi”: adică să reînnoim acele obiceiuri și acele structuri pe care, în viața Bisericii, deci și în viața consacrată, le recunoaștem că nu mai răspund la ceea ce Dumnezeu ne cere astăzi pentru a face să înainteze Împărăția sa în lume: structurile care ne dau ocrotire falsă și care condiționează dinamismul carității; obiceiurile care ne îndepărtează de turma la care suntem trimiși și ne împiedică să ascultăm strigătul celor care așteaptă Vestea Bună a lui Isus Cristos.

În timp ce nu vă ascundeți zonele de slăbiciune care se pot întâlni astăzi în viața consacrată: de exemplu, rezistența unor sectoare față de schimbare, scăzuta forță de atracție, numărul de abandonuri care nu este irelevant – și asta mă îngrijorează! Spune ceva cu privire la selectarea candidaților și formarea candidaților; apoi există misterul fiecărei persoane, dar aceste două lucruri mai întâi trebuie să le evaluăm bine – fragilitatea anumitor itinerarii formative, truda pentru îndatoririle instituționale și ministeriale în defavoarea vieții spirituale, dificila integrare a diversităților culturale și generaționale, un echilibru problematic în exercitarea autorității și în folosirea bunurilor – mă îngrijorează și sărăcia! Eu fac publicitate familiei mele, dar sfântul Ignațiu spunea că sărăcia este mama și chiar zidul vieții consacrate. Este mamă sărăcia, pentru că dă viață, și zidul ocrotește de mondenitate. Să ne gândim la aceste slăbiciuni. Voi vreți să ascultați semnalele Duhului care deschide noi orizonturi și împinge pe noi cărări, mereu repornind de la regula supremă a Evangheliei și inspirați de curajul creativ al fondatorilor și fondatoarelor voștri.

În misiunea angajantă care v-a reunit, cu scopul de a evalua vinul nou și de a examina calitatea burdufurilor care trebuie să-l conțină, vă călăuzesc câteva criterii orientative: originalitatea evanghelică a alegerilor, fidelitatea carismatică, primatul slujirii, atenția față de cei mai mici și fragili, respectarea demnității fiecărei persoane.

Vă încurajez să continuați să lucrați cu generozitate și spirit întreprinzător în via Domnului, pentru a favoriza creșterea și coacerea de struguri îmbelșugați, din care să se poată scoate acel vin generos care va putea să revigoreze viața Bisericii și să îmbucure inima atâtor frați și surori care au nevoie de îngrijirile voastre atente și materne. Și înlocuirea burdufurilor vechi cu cele noi, așa cum ați semnalat bine, nu are loc în mod automat, ci cere angajare și abilitate, pentru a oferi spațiul corespunzător să primească și să facă să rodească noile daruri cu care Duhul continuă să înfrumusețeze Biserica mireasa sa. Nu uitați să-i mulțumiți Stăpânului viei care v-a chemat la această misiune exaltantă. Duceți înainte drumul de reînnoire demarat și în mare parte realizat în acești cincizeci de ani, examinând fiecare noutate la lumina Cuvântului lui Dumnezeu și în ascultarea necesităților Bisericii și ale lumii contemporane, și folosind toate mijloacele pe care înțelepciunea Bisericii le pune la dispoziție pentru a înainta pe drumul sfințeniei voastre personale și comunitare. Și printre aceste mijloace cel mai important este rugăciunea, și rugăciunea gratuită, rugăciunea de laudă și de adorație. Noi consacrații suntem consacrați pentru a-l sluji pe Domnul și a-i sluji pe alții cu Cuvântul Domnului, nu-i așa? Spuneți noilor membri, vă rog, spuneți că rugăciunea nu înseamnă a pierde timp, a-l adora pe Dumnezeu nu înseamnă a pierde timp. Dacă noi consacrații nu ne oprim în fiecare zi în fața lui Dumnezeu în gratuitatea rugăciunii, vinul va fi oțet!

Adunarea plenară a congregației voastre se situează chiar în ajunul Anului Vieții Consacrate. Să-l rugăm împreună pe Domnul pentru ca să ne ajute în acest an să punem „vin nou în burdufuri noi”! Și în asta vreau să mulțumesc în mod special Congregației, prefectului, secretarului, pentru efortul pe care l-au făcut pentru organizarea acestui an. Mulțumesc cu adevărat pentru că în reuniune veneau cu proiecte… și mă gândeam: nu știu dacă vor reuși… Și într-adevăr, în cealaltă reuniune, proiectul avea formă, avea corp. Multe mulțumiri pentru efort! Vă mulțumesc pentru munca pe care o desfășurați în aceste zile și pentru slujirea pe care o prestați ca membri și colaboratori ai Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. Fecioara Maria să vă însoțească și să vă obțină o nouă ardoare de înviați și sfânta îndrăzneală de a căuta noi drumuri. Duhul Sfânt să vă asiste și să vă lumineze. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.11.2014
Publicarea pe acest sit: 27.11.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns