Discursul Papei adresat plenarei Congregaţiei pentru Educaţia Catolică

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat plenarei Congregației
pentru Educația Catolică
joi, 9 februarie 2014

Iubiți frați și surori,

Îi mulțumesc cardinalului prefect pentru cuvintele de introducere la această întâlnire și îi salut cordial pe membrii Congregației pentru Educația Catolică numiți recent, între care chiar și prefectul, care pentru prima dată prezidează Adunarea Plenară. Îi salut pe componenții Fundației Gravissimum educationis, constituită de puțin timp pentru a relansa conținuturile declarației conciliare.

În aceste zile ați luat în considerație multe teme, pentru a face un bilanț al muncii Dicasterului în ultimii trei ani și pentru a trasa orientările activităților viitoare.

Sectoarele din vastul domeniu educativ care sunt de competența Congregației voastre v-au angajat în reflecția și în discuția despre diferite aspecte importante, cum ar fi formarea inițială și permanentă a profesorilor și a conducătorilor, luând în considerare și necesitatea unei educații inclusive și informale; sau cum ar fi contribuția de neînlocuit a congregațiilor călugărești, precum și sprijinul care poate să vină de la Bisericile particulare și de la organizațiile din sector. O bună parte din munca voastră a fost dedicată instituțiilor universitare ecleziastice și catolice pentru aducerea la zi a constituției apostolice Sapientia christiana; promovării studiilor de drept canonic în raport cu reforma proceselor de nulitate a căsătoriei; precum și pentru a susține pastorația universitară. În afară de asta ați luat în considerare oportunitatea de a oferi directivele pentru a mări responsabilizarea tuturor celor care sunt implicați în domeniul angajant al educației.

Așa cum am amintit în exortația Evangelii gaudium, „universitățile sunt o domeniu privilegiat pentru a gândi și a dezvolta angajarea de evanghelizare”; și „școlile catolice […] constituie o contribuție foarte valabilă la evanghelizarea culturii, și în țările și în orașele în care o situație adversă ne stimulează să folosim creativitatea pentru a găsi parcursuri adecvate” (nr. 134).

În acest orizont de evanghelizare simt să împărtășesc cu voi câteva așteptări.

Înainte de toate, în fața unui individualism invadent, care ne face săraci din punct de vedere uman și sterili din punct de vedere cultural, este necesar să umanizăm educația. Școala și universitatea au sens deplin numai în raport cu formarea persoanei. La acest proces de creștere umană toți educatorii sunt chemați să colaboreze cu profesionalitatea lor și cu bogăția de umanitate ai cărei purtători sunt, pentru a-i ajuta pe tineri să fie constructori ai unei lumi mai solidare și pașnice. Și mai mult instituțiile educative au misiunea de a oferi orizonturi deschise la transcendență. Gravissimum educationis amintește că educația este în slujba unui umanism integral și că Biserica, mamă educatoare, privește mereu la noile generații în perspectiva „formării persoanei umane fie în vederea scopului său ultim fie pentru binele diferitelor societăți, al căror membru este omul și în care el, devenit adult, va avea îndatoriri de desfășurat” (nr. 1).

O altă așteptare este aceea ca să crească cultura dialogului. Lumea noastră a devenit un sat global cu multiple procese de interacțiune, unde fiecare persoană aparține omenirii și împărtășește speranța unui viitor mai bun cu întreaga familie a popoarelor. În același timp, din păcate, există atâtea forme de violență, sărăcie, exploatare, discriminare, marginalizare, abordări restrictive ale libertăților fundamentale care creează o cultură a rebutului. În acest context, institutele educative catolice sunt chemate în prima linie să practice gramatica dialogului care formează la întâlnire și la valorizarea diversităților culturale și religioase. De fapt, dialogul educă atunci când persoana se relaționează cu respect, stimă, sinceritate de ascultare și se exprimă cu autenticitate, fără a întuneca sau a îmblânzi propria identitate hrănită de inspirația evanghelică. Ne încurajează convingerea că noile generații, educate creștinește la dialog, vor ieși din aulele școlare și universitare motivate să construiască punți și, apoi, să găsească noi răspunsuri la multele provocări ale timpului nostru. În sens mai specific, școlile și universitățile sunt chemate să învețe o metodă de dialog intelectual care să aibă ca finalitate căutarea adevărului. Sfântul Toma a fost și încă este maestru în această metodă, care constă în a-l lua în serios pe celălalt, pe interlocutor, încercând să se perceapă până în profunzime motivațiile sale, obiecțiile sale, pentru a putea răspunde în mod non-superficial ci adecvat. Numai așa se poate înainta împreună cu adevărat în cunoașterea adevărului.

Există o ultimă așteptare pe care aș vrea s-o împărtășesc cu voi: contribuția educației la a semăna speranță. Omul nu poate trăi fără speranță și educația este generatoare de speranță. De fapt, educația înseamnă a face să se nască, a face să crească, se situează în dinamica dăruirii vieții. Și viața care se naște este izvorul cel mai țâșnitor de speranță; o viață orientată spre căutarea a ceea ce este frumos, bun, adevărat și a comuniunii cu alții pentru o creștere comună. Sunt convins că tinerii de astăzi au nevoie mai ales de această viață care construiește viitor. De aceea, adevăratul educator este ca un tată și o mamă care transmite o viață capabilă de viitor. Pentru a avea această atitudine trebuie să stea în ascultarea tinerilor: „munca urechii”. A sta în ascultarea tinerilor! Și vom face asta îndeosebi cu următorul Sinod al Episcopilor dedicat lor. Apoi, educația are în comun cu speranța aceeași „stofă” a riscului. Speranța nu este un optimism superficial, nici capacitatea de a privi la lucruri cu bunăvoință, ci înainte de toate înseamnă a ști să se riște în modul corect, exact ca educația.

Iubiți frați și surori, școlile și universitățile catolice dau o mare contribuție misiunii Bisericii când sunt în slujba creșterii în umanitate, în dialog și în speranță. Vă mulțumesc pentru lucrarea pe care o desfășurați pentru a face din instituțiile educative locuri și experiențe de evanghelizare. Invoc asupra voastră pe Duhul Sfânt, prin mijlocirea Mariei Sedes sapientiae, pentru ca să facă eficace slujirea voastră în favoarea educației. Și vă cer, cu rugăminte, să vă rugați pentru mine, și din inimă vă binecuvântez. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 09.02.2017
Publicarea pe acest sit: 10.02.2017
Etichete: , ,

Lasă un răspuns