Discursul Papei adresat plenarei Congregaţiei pentru Educaţia Catolică

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat plenarei Congregației
pentru Educația Catolică
joi, 13 februarie 2014

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și întru preoție,
Iubiți frați și surori,

Adresez un bun-venit special cardinalilor și episcopilor numiți recent membri ai acestei Congregații și îi mulțumesc cardinalului prefect pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire.

Temele pe care le aveți pe ordinea de zi sunt angajante, ca actualizare a constituției apostolice Sapientia christiana, consolidarea identității universităților catolice și pregătirea aniversărilor care vor cădea în 2015, adică 50 de ani ai declarației conciliare Gravissimum educationis și 25 de ani ai constituției apostolice Ex corde Ecclesiae. Educația catolică este una dintre provocările cele mai importante ale Bisericii, angajată astăzi să realizeze noua evanghelizare într-un context istoric și cultural în transformare constantă. În această perspectivă aș vrea să îndrept atenția dumneavoastră asupra a trei aspecte.

Primul aspect se referă la valoarea dialogului în educație. Recent, ați dezvoltat tema educației la dialogul intercultural în școala catolică prin publicarea unui document specific. De fapt, școlile și universitățile catolice sunt frecventate de mulți studenți necreștini sau și necredincioși. Instituțiile educative catolice oferă tuturor o propunere educativă care tinde la dezvoltarea integrală a persoanei și care răspunde la dreptul tuturor de a accede la știință și la cunoaștere. Dar la fel sunt chemate să ofere tuturor, respectând pe deplin libertatea fiecăruia și metodele proprii ale ambientului școlar, propunerea creștină, adică pe Isus Cristos ca sens al vieții, al cosmosului și al istoriei.

Isus a început să anunțe vestea cea bună în „Galileea neamurilor”, răscruce de persoane diferite prin rasă, cultură și religie. Acest context se aseamănă în anumite privințe cu lumea de astăzi. Schimbările profunde care au dus la răspândirea tot mai vastă a societăților multiculturale cer acelora care acționează în sectorul școlar și universitar să se implice în itinerarii educative de confruntare și de dialog, cu o fidelitate curajoasă și inovatoare care să știe să ducă la întâlnirea dintre identitatea catolică și diferite „suflete” din societatea multiculturală. Mă gândesc cu apreciere la contribuția pe care o oferă Institutele călugărești și celelalte instituții ecleziale prin întemeierea și gestionarea de școli catolice în contexte cu accentuat pluralism cultural și religios.

Al doilea aspect se referă la pregătirea calificată a formatorilor. Nu se poate improviza. Trebuie să facem în mod serios. În întâlnirea pe care am avut-o cu Superiorii Generali, am subliniat că astăzi educația este adresată unei generații care se schimbă și că fiecare educator – și toată Biserica ce este mamă educatoare – este chemat să „se schimbe”, în sensul de a ști să comunice cu tinerii pe care îi are în față.

Aș vrea să mă limitez să amintesc trăsăturile figurii educatorului și ale misiunii sale specifice. A educa este un act de iubire, înseamnă a da viață. Și iubirea este exigentă, cere să se angajeze cele mai bune resurse, să se trezească pasiunea și să se pornească la drum cu răbdare împreună cu tinerii. Educatorul în școlile catolice trebuie să fie înainte de toate foarte competent, calificat, și în același timp bogat în umanitate, capabil să stea în mijlocul tinerilor cu stil pedagogic, pentru a promova creșterea lor umană și spirituală. Tinerii au nevoie de calitate a învățământului și în același timp de valori, nu numai enunțate, ci mărturisite. Coerența este un factor indispensabil în educația tinerilor. Coerență! Nu se poate crește, nu se poate educa fără coerență: coerență, mărturie.

Pentru aceasta educatorul are nevoie el însuși de o formare permanentă. Așadar trebuie investit pentru ca profesori și conducători să poată menține sus profesionalitatea lor și chiar credința lor și forța motivațiilor lor spirituale. și în această formare permanentă îmi permit să sugerez necesitatea reculegerilor și a exercițiilor spirituale pentru educatori. Este frumos a face cursuri de o temă sau alta, dar este necesar a face și cursuri de exerciții spirituale, reculegeri, pentru a se ruga! Deoarece coerența este un efort, dar mai ales este un dar și un har. Și trebuie să-l cerem!

Un ultim aspect se referă la instituțiile educative, adică școlile și universitățile catolice și ecleziastice. A 50-a aniversare a declarației conciliare, a 25-a a constituției apostolice Ex corde Ecclesiae și actualizarea constituției apostolice Sapientia christiana ne induc să reflectăm serios asupra numeroaselor instituții formative răspândite în toată lumea și asupra responsabilității lor de a exprima o prezență vie a Evangheliei în domeniul educației, științei și culturii. Este nevoie ca instituțiile academice catolice să nu se izoleze de lume, ci să știe să intre cu curaj în areopagul culturilor actuale și să intre în dialog, conștiente de darul pe care îl au de oferit tuturor.

Preaiubiților, șantierul educației este un mare șantier deschis, în care Biserica este din totdeauna prezentă cu instituții și proiecte proprii. Astăzi este nevoie să se mărească ulterior această angajare la toate nivelele și să se reînnoiască misiunea tuturor subiecților care sunt angajați în ele, în perspectiva noii evanghelizări. În acest orizont vă mulțumesc pentru toată munca voastră și invoc prin mijlocirea Fecioarei Maria asistența constantă a Duhului Sfânt asupra voastră și asupra inițiativelor voastre. Vă cer, vă rog, să vă rugați pentru mine și pentru slujirea mea și din inimă vă binecuvântez. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 13.02.2014
Publicarea pe acest sit: 14.02.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns