Discursul Papei adresat plenarei Congregației pentru Doctrina Credinței

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat plenarei Congregației pentru Doctrina Credinței
vineri, 26 ianuarie 2018

Domnilor cardinali,
Venerați frați întru episcopat și preoție,
Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă pot întâlni la sfârșitul ședinței plenare a Congregației pentru Doctrina Credinței. Îi mulțumesc prefectului pentru introducerea sa cu care a rezumat liniile cele mai importante ale muncii voastre în acești ultimi doi ani.

Exprim aprecierea mea pentru slujirea voastră delicată, care răspunde la legătura deosebită a dicasterului vostru cu slujirea Succesorului lui Petru, care este chemat să-i întărească pe frați în credință și Biserica în unitate.

Vă mulțumesc pentru angajarea voastră zilnică de sprijinire a magisteriului episcopilor, în tutelarea dreptei credințe și a sfințeniei sacramentelor, în toate diferitele probleme care astăzi cer un discernământ pastoral important, cum ar fi examinarea cazurilor referitoare la graviora delicta și a cererilor de desfacere a legăturii matrimoniale in favorem fidei.

Toate aceste îndatoriri sunt și mai actuale în fața orizontului, tot mai fluid și schimbător, care caracterizează anto-înțelegerea omului de astăzi și care influențează mult asupra alegerilor sale existențiale și etice. Omul de astăzi nu mai știe cine este și, prin urmare, cu greu recunoaște cum să acționeze bine.

În acest sens, apare decisivă misiunea Congregația voastră în amintirea vocației transcendente a omului și conexiunea indisolubilă a rațiunii cu adevărul și binele, la care introduce credința în Isus Cristos. Nimic ca deschiderea rațiunii la lumina care vine de la Dumnezeu nu-l ajută pe om să se cunoască pe sine însuși și planul lui Dumnezeu cu privire la lume.

Apreciez așadar studiul întreprins de voi cu privire la unele aspecte ale mântuirii creștine, cu scopul de a reafirma semnificația răscumpărării, cu referință la tendințele neo-pelagiene și neo-gnostice de astăzi. Aceste tendințe sunt exprimări ale unui individualism care se încredințează propriilor forțe pentru a se mântui. Noi, în schimb, credem că mântuirea constă în comuniunea cu Cristos înviat care, grație darului Duhului său, ne-a introdus într-o nouă ordine de relații cu Tatăl și cu oamenii. Astfel putem să ne unim cu Tatăl ca fii în Fiul și să devenim un singur trup cu Cel care este „primul născut între mulți frați” (Rom 8,29).

Apoi, cum să nu menționez studiile pe care le duceți la îndeplinire cu privire la implicațiile etice ale unei antropologii adecvate și în domeniul economico-financiar. Numai o viziune despre om ca persoană, adică subiect esențialmente relațional și caracterizat de o raționalitate specială și amplă, este în măsură să acționeze în conformitate cu ordinea obiectivă a moralei. Magisteriul Bisericii a reafirmat mereu cu claritate, în această privință, că „activitatea economică, condusă după metodele și legile sale proprii, trebuie exercitată între limitele ordinii morale” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția pastorală Gaudium et spes, 64).

În timpul acestei ședințe plenare ați aprofundat și unele probleme delicate referitoare la însoțirea bolnavilor terminali. În această privință, procesul de secularizare, absolutizând conceptele de autodeterminare și de autonomie, a comportat în multe țări o creștere a cererii eutanasiei ca afirmare ideologică a voinței de putere a omului asupra vieții. Asta a dus și la considerarea întreruperii voluntare a existenței umane ca o alegere de „civilizație”. Este clar că acolo unde viața valorează nu datorită demnității sale, ci datorită eficienței sale și a productivității sale, toate acestea devin posibile. În acest scenariu trebuie reafirmat că viața umană, de la zămislire până la sfârșitul său natural, posedă o demnitate care o face intangibilă.

Durerea, suferința, sensul vieții și al morții sunt realități pe care mentalitatea contemporană cu greu le înfruntă cu o privire plină de speranță. Și totuși, fără o speranță credibilă care să-l ajute să înfrunte și durerea și moartea, omul nu reușește să trăiască bine și să păstreze o perspectiva încrezătoare în fața viitorului său. Acesta este unul dintre serviciile pe care Biserica este chemată să-l aducă omului contemporan.

În acest sens, misiunea voastră asumă o față eminamente pastorală. Păstori autentici sunt aceia care nu-l abandonează pe om sieși, nici nu-l lasă pradă dezorientării sale și greșelilor sale, ci cu adevăr și milostivire îl readuc să regăsească fața sa autentică în bine. Așadar este autentic pastorală orice acțiune menită să-l ia de mână pe om, când acesta a pierdut sensul demnității sale și al destinului său, pentru a-l conduce cu încredere să redescopere paternitatea iubitoare a lui Dumnezeu, destinul său bun și căile pentru a construi o lume mai umană. Aceasta este marea misiune care așteaptă Congregația voastră și orice altă instituție pastorală în Biserică.

Având certitudinea dedicării voastre pentru această importantă slujire, care este din totdeauna calea maestră a Bisericii, vă reînnoiesc recunoștința mea și exprim vouă tuturor apropierea mea, împărțindu-vă din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 26.01.2018
Publicarea pe acest sit: 26.01.2018
Etichete: , ,

Lasă un răspuns