Discursul Papei adresat plenarei Congregaţiei pentru Cler

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat membrilor Congregației pentru Cler
vineri, 3 octombrie 2014

Domnilor cardinali,
Iubiți frați episcopi și preoți,
Frați și surori,

Adresez fiecăruia un salut cordial și o mulțumire sinceră pentru colaborarea voastră la grija Sfântului Scaun față de slujitorii hirotoniți și față de acțiunea lor pastorală. Îi mulțumesc cardinalului Beniamino Stella pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire. Ceea ce aș vrea să vă spun astăzi se învârtește în jurul a trei teme, care corespund scopurilor și activității acestui Dicaster: vocație, formare, evanghelizare.

Reluând imaginea din Evanghelia lui Matei, îmi place să compar vocația la slujirea hirotonită cu „comoara ascunsă într-un ogor” (13,44). Este cu adevărat o comoară pe care Dumnezeu o pune din totdeauna în inima unor oameni, aleși și chemați de El să-l urmeze în această specială stare de viață. Această comoară, care cere să fie descoperită și adusă la lumină, nu este făcută pentru „a îmbogăți” numai pe cineva. Cel care este chemat la slujire nu este „stăpân” al vocației sale, ci administrator al unui dar pe care Dumnezeu l-a încredințat pentru binele întregului popor, ba chiar pentru binele tuturor oamenilor, chiar și al celor care s-au îndepărtat de practica religioasă sau nu mărturisesc credința în Cristos. În același timp, toată comunitatea creștină este păzitoare a comorii acestor vocații, destinate în slujba sa, și trebuie să simtă tot mai mult misiunea de a le promova, a le primi și ale însoți cu afect.

Dumnezeu nu încetează să cheme pe unii să-l urmeze și să-l slujească în slujirea hirotonită. Însă, și noi trebuie să facem partea noastră, prin formare, care este răspunsul omului, al Bisericii dat darului Dumnezeu, acel dar pe care Dumnezeu i-l oferă prin intermediul vocațiilor. Este vorba de a păstra și a face să crească vocațiile, pentru ca să aducă roade coapte. Ele sunt un „diamant neșlefuit”, care trebuie lucrat cu grijă, respect față de conștiința persoanelor și răbdare, pentru ca să strălucească în mijlocul poporului lui Dumnezeu. De aceea, formarea nu este un act unilateral, cu care cineva transmite noțiuni, teologice sau spirituale. Isus n-a spus celor pe care-i chema: „vino, îți explic”, „urmează-mă, te instruiesc”: nu! Formarea oferită de Cristos discipolilor săi a avut loc în schimb printr-un „vino și urmează-mă”, „fă așa cum fac eu”, și aceasta este metoda pe care și astăzi Biserica vrea s-o adopte pentru slujitorii săi. Formarea despre care vorbim este o experiență de ucenicie, care apropie de Cristos și permite să se conformeze tot mai mult Lui.

Tocmai pentru aceasta, ea nu poate să fie o misiune pe termen, pentru că preoții nu încetează niciodată să fie discipoli ai lui Isus, să-l urmeze. Uneori înaintăm vioi, alteori pasul nostru este sigur, ne oprim și putem și cădea, dar rămânând mereu pe drum. Deci, formarea ca ucenicie însoțește toată viața slujitorului hirotonit și se referă integral la persoana sa, intelectual, uman și spiritual. Formarea inițială și cea permanentă trebuie deosebite pentru că ele cer modalități și timpuri diferite, dar sunt cele două jumătăți ale unei singure realități, viața discipolului cleric, îndrăgostit de Domnul său și în mod constant în urmarea sa.

Un asemenea parcurs de descoperire și valorizare a vocației are un scop precis: evanghelizarea. Fiecare vocație este pentru misiune și misiunea slujitorilor hirotoniți este evanghelizarea, în orice formă a sa. Ea pornește în primul rând de la acel „a fi”, pentru a se traduce apoi într-un „a face”. Preoții sunt uniți într-o fraternitate sacramentală, de aceea prima formă de evanghelizare este mărturia de fraternitate și de comuniune între ei și cu Episcopul. Dintr-o asemenea comuniune poate să provină un puternic elan misionar, care îi eliberează pe slujitorii hirotoniți de tentația comodă de a fi mai preocupați de consensul altuia și de propria bunăstare decât să fie însuflețiți de caritatea pastorală, pentru vestirea Evangheliei, până la cele mai îndepărtate periferii.

În această misiune evanghelizatoare, preoții sunt chemați să mărească această conștiință că sunt păstori, trimiți pentru a sta în mijlocul turmei lor, pentru a-l face prezent pe Domnul prin Euharistie și pentru a împărți milostivirea sa. Este vorba de „a fi” preoți, nelimitându-se la „a face” pe preoții, liberi de orice mondenitate spirituală, conștienți că viața lor evanghelizează mai înainte de faptele lor. Cât de frumos este a vedea preoți bucuroși în vocația lor, cu o seninătate de fond, care îi susține chiar și în momentele de trudă și de durere! Și asta nu se întâmplă niciodată fără rugăciune, aceea a inimii, acel dialog cu Domnul… care este, ca să spunem așa, inima vieții sacerdotale. Avem nevoie de preoți, lipsesc vocațiile. Domnul cheamă, dar nu este suficient. Și noi episcopii avem tentația de a lua fără discernământ tinerii care se prezintă. Acesta este un rău pentru Biserică! Vă rog, trebuie studiat bine parcursul unei vocații! A examina bine dacă acela este de la Domnul, dacă acel om este sănătos, dacă acel om este echilibrat, dacă acel om este capabil de a da viață, de a evangheliza, dacă acel om este capabil să formeze o familie și să renunțe la asta pentru a-l urma pe Isus. Astăzi avem atâtea probleme, și în atâtea dieceze, pentru această eroare a unor episcopi de a-i lua pe cei care vin uneori dați afară din seminarii sau din case călugărești, pentru că au nevoie de preoți. Vă rog! Trebuie să ne gândim la binele poporului lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori, temele pe care le tratați în aceste zile de Adunare sunt de mare relevanță. O vocație îngrijită printr-o permanentă formare, în comuniune, devine un puternic instrument de evanghelizare, în slujba poporului lui Dumnezeu. Domnul să vă lumineze în reflecțiile voastre, să vă însoțească și binecuvântarea mea. Și vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine și pentru slujirea mea adusă Bisericii. Mulțumesc!

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 03.10.2014
Publicarea pe acest sit: 04.10.2014
Etichete: , ,

Lasă un răspuns