Discursul Papei adresat PF Teofil al III-lea

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat PF Teofil al III-lea
Vatican, 23 octombrie 2017

Preafericite,
Iubiți frați,

Cu mare bucurie vă adresez bun-venit la Roma. Sunt bucuros să pot răsplăti, cu gratitudine și afect fratern, primirea călduroasă pe care Preafericirea Voastră mi-a oferit-o în timpul vizitei mele la Ierusalim. Păstrez vie în amintire atenția grijulie cu care dumneavoastră m-ați însoțit pe mine și pe patriarhul ecumenic Bartolomeu în bazilica ce păstrează locurile unde Domnul a fost răstignit și înmormântat și a înviat.

Îmi amintesc cu emoție rămânerea în rugăciune în capela Mormântului gol. În această privință reînnoiesc satisfacția mea pentru restaurarea acestui loc preasfânt: nu numai că s-a salvgardat integritatea unui monument din trecut, ci s-a lucrat și pentru ca să continue să răsune în viitor mărturia care provine din acel mormânt gol: „A înviat. Nu este aici. Iată locul unde l-au pus” (Mc 16,6). Mă bucur de faptul că patriarhia greco-ortodoxă din Ierusalim, patriarhia armeană și custodia franciscană din Țara Sfântă au lucrat împreună cu înțelegere optimă, ca și pentru bazilica „Nașterii” din Betleem, tot așa pentru a ajunge la această țintă, și mulțumesc mult Preafericirii Voastre pentru angajare.

Această întâlnire îmi oferă oportunitatea de a exprima din nou apropierea mea de toți cei care suferă din cauza conflictelor care de decenii chinuiesc Țara Sfântă. Incertitudinea situației și neînțelegerea dintre părți continuă să provoace nesiguranță, limitare a drepturilor fundamentale și abandonarea propriei țări din partea multora. Pentru aceasta invoc ajutorul lui Dumnezeu și cer tuturor subiecților implicați să înmulțească eforturile pentru ca să se realizeze condițiile unei păci stabile, bazate pe dreptate și pe recunoașterea drepturilor tuturor. În acest scop, trebuie respinsă cu fermitatea recurgerea la orice tip de violență, orice gen de discriminare și orice manifestare de intoleranță împotriva persoanelor sau locurilor de cult ebraice, creștine și musulmane. Cetatea Sfântă, al cărui Status Quo trebuie apărat și ocrotit, ar trebui să fie un loc unde toți să poată conviețui pașnic; altminteri va continua pentru toți și fără sfârșit spirala suferinței.

Un gând special aș vrea să adresez tuturor membrilor din diferitele comunități creștine din Țara Sfântă. Doresc ca să fie recunoscute mereu parte integrantă a societății și, fiind cetățeni și credincioși cu drept deplin, să aducă, fără a înceta vreodată, propria contribuție pentru binele comun și pentru construirea păcii, angajându-se să fie artizani ai reconcilierii și ai înțelegerii. Această contribuție va fi mai eficace în măsura în care se realizează o sintonie tot mai mare între diferitele Biserici din regiune. Deosebit de importantă ar fi o colaborarea crescândă pentru sprijinirea familiilor și a tinerilor creștini, pentru ca să nu se afle în condițiile de a părăsi propria țară. Muncind împreună în acest domeniu delicat, credincioșii de diferite confesiuni vor putea și să se cunoască mai bine și să dezvolte raporturi tot mai fraterne.

În acest sens, ascultând de rugăciunea din inimă a lui Isus pentru ai săi în cenacol: „să fie una… pentru ca lumea să creadă” (In17,21), doresc să reafirm dorința sinceră și toată angajarea de a continua pe drumul spre unitatea deplină între noi. Știu bine că unele răni din trecut continuă să lase semne în amintirea atâtora. Nu este posibil să schimbăm istoria, dar, să îndreptăm împreună privirea spre un viitor de reconciliere deplină și de comuniune fraternă și să începem să lucrăm acum, așa cu dorește Domnul. A nu face asta ar fi cel mai grav păcat de astăzi, ar însemna să nu ascultăm de invitația insistentă a lui Cristos și de semnele timpurilor, pe care Duhul le seamănă pe drumul Bisericii. Însuflețiți de același Duh, să nu lăsăm ca amintirile din epoci caracterizate de tăcere reciprocă sau de schimburi reciproce de acuze, dificultățile din prezent și incertitudinea viitorului să ne împiedice să mergem împreună spre unitatea vizibilă, să ne rugăm împreună și să lucrăm împreună pentru vestirea Evangheliei și în slujba celui care se află în nevoie. Și dialogul teologic dintre catolici și ortodocși, care continuă și la care patriarhia greco-ortodoxă din Ierusalim participă în manieră activă și constructivă, este în acest sens un semn de speranță, care ne întărește de-a lungul drumului. Cât de frumos ar fi să se spună despre catolicii și ortodocșii care trăiesc la Ierusalim ceea ce a spus evanghelistul Luca despre prima comunitate creștină: „Toți credincioșii erau împreună […] o singură inimă și un singur suflet” (Fap 2,44; 4,32).

Preafericite, vă mulțumesc din inimă pentru vizita dumneavoastră și a distinșilor membri din suită. Doresc să reafirm apropierea mea de frații creștini din Țara Sfântă și afectul meu pentru prietenii din celelalte religii prezente în regiune, sperând și rugându-mă ca să vină curând pentru toți ziua unei păci stabile și durabile. „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului: să aibă liniște cei care te iubesc […]. De dragul fraților și prietenilor mei: «Pace ție!»” (Ps 122,6-8).

[Pentru aceasta aș vrea ca să ne rugăm împreună cu cuvintele din Tatăl nostru]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 23.10.2017
Publicarea pe acest sit: 24.10.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns