Discursul Papei adresat participanţilor la simpozionul „Parabole mediatice”

Discursul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea
adresat participanților la Simpozionul
„Parabole mediatice: a face cultură în era comunicării”
organizat de Conferința Episcopală Italiană
sâmbătă, 9 noiembrie 2002

1. Îl salut cu afecțiune pe Cardinalul Camillo Ruini, Președintele Conferinței Episcopale Italiene, și-i mulțumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, în numele tuturor celor prezenți. Adresez un cordial bun venit Cardinalilor, Arhiepiscopilor și Episcopilor, Ministrului Comunicațiilor, stimatul Maurizio Gasparri, care a participat la această întâlnire cu operatorii din domeniul culturii și al comunicațiilor, sosiți din toate regiunile Italiei.

Voi ați reflectat pe tema „Comunicare și cultură: noi itinerare pentru evanghelizarea celui de-al treilea mileniu”. Aceasta este o perspectivă de mare importanță, care merită o deosebită atenție din partea întregii comunități creștine.

Spre voi, cei care lucrați în domeniul culturii și al comunicațiilor, Biserica privește cu încredere și așteptări, deoarece, ca protagoniști ai schimbărilor care au loc în aceste sectoare în orizontul unei sporite globalizări, sunteți chemați să citiți și să interpretați timpul prezent și să individualizați căile necesare unei comunicări a Evangheliei conform limbajelor și sensibilității omului contemporan.

2. Suntem conștienți de faptul că transformările tehnologice rapide determină, îndeosebi în sectorul comunicațiilor sociale, o nouă condiție pentru transmiterea cunoștințelor, pentru conviețuirea dintre popoare, pentru formarea stilurilor de viață și a mentalităților. Comunicarea generează cultură, iar cultura se transmite prin comunicare.

Dar ce cultură poate fi generată de o comunicare care nu are în centrul său demnitatea persoanei, capacitatea de a oferi ajutor în înfruntarea marilor probleme ale vieții umane, angajare în slujirea cu onestitate a binelui comun, atenția față de problemele conviețuirii în dreptate și pace? În acest sector este nevoie de operatori care, cu înțelepciunea credinței, să fie capabili să interpreteze evenimentele culturale de astăzi, să se angajeze să trăiască această eră a comunicațiilor nu ca pe un timp de alienare și de rătăcire, ci ca pe un timp prețios de căutare a adevărului și pentru dezvoltarea comuniunii dintre persoane și dintre popoare.

3. În fața acestui „nou areopag”, modelat în mare măsură de media, trebuie să fim mereu conștienți că „însăși evanghelizarea culturii moderne depinde în mare parte de influența lor” (Redemptoris missio, 37). Ne-am putea simți nepotriviți și nepregătiți; însă nu trebuie să ne descurajăm. Știm că nu suntem singuri: ne sprijină o forță incredibilă, care izvorăște din întâlnirea cu Domnul. Dacă v-ați asumat această obligație, iubiți operatori în comunicații și în cultură, este pentru că și voi, asemenea discipolilor de la Emmaus, l-ați recunoscut pe Domnul înviat la frângerea pâinii și ați simțit cum vă ardea inima de bucurie ascultându-l. Acesta este izvorul celei mai adevărate noutăți a culturii. Acesta este imboldul cel mai puternic spre o implicare coerentă în sectorul comunicării.

Să privim fără încetare spre Isus din Nazaret, Cuvântul făcut trup, care a realizat comunicarea cea mai importantă din istoria omenirii permițându-ne să vedem, prin El, chipul Tatălui ceresc (cfr. Ioan 14, 9) și dăruindu-ne Duhul adevărului (cfr. Ioan 16, 13) care ne învață toate. Să ascultăm din nou învățătura lui Cristos, pentru ca înmulțirea antenelor pe acoperișuri, instrumente emblematice ale comunicării, să nu devină în mod paradoxal un semn al incapacității de a vedea și de a auzi, ci semnul unei comunicări care se dezvoltă în slujba omului și progresul integral al omenirii întregi.

4. Biserica care este în Italia a întreprins un drum curajos. Deja Congresul eclezial din Palermo a marcat începutul unei intense activități pastorale. Cu acea ocazie v-am încurajat să faceți din acest timp un „timp de misiune și nu de conservare”. Acolo a apărut propunerea unui „proiect cultural de orientare creștină”, ca o contribuție la elaborarea unei perspective a vieții inspirată în mod creștin. Aceleași „orientări pastorale”, propuse de Episcopii italieni pentru acest deceniu, sunt caracterizate de această alegere, care duce la implicarea comunităților creștine și a credincioșilor pentru a-i sprijini în înțelegerea timpului prezent, în căutarea unor stiluri de viață plauzibile și pentru o mai eficientă prezență a creștinilor în societate.

Plecând de la o astfel de alegere de bază, s-au luat inițiative demne de laudă în sectorul comunicațiilor. De o mare importanță este contribuția la interpretarea originală a faptelor și la reflectarea culturală oferită de ziarul național Avvenire, angajat într-o importantă și inovatoare operațiune de relansare. Tot la fel de semnificative sunt inițiativele de sprijinire a numeroaselor publicații săptămânale catolice italiene. S-au deschis noi posibilități în sectorul transmisiunilor radio-televizate prin canalul TV prin satelit, Sat2000, și prin circuitul radiofonic, care cuprinde multe radiouri locale.

Nu putem să nu observăm în această plămadă pastorală șu culturală un rod concret și semnificativ al Decretului conciliar Inter mirifica. De la acest Decret s-a declanșat o perioadă de mare reînnoire, iar indicațiile sale constante rămân și astăzi valabile.

5. Mărturia credincioșilor află în sfera comunicaților și a culturii un spațiu vast de exprimare. Și în aceste sectoare trebuie să fie recunoscute vocații specifice și daruri deosebite, de care Domnul nu lipsește Biserica sa. Le este cerut îndeosebi credincioșilor laici să dea mărturie de profesionalism și de conștiință creștină autentică.

Cei care lucrează în media și fac cultură, credincioși sau necredincioși, trebuie să fie pe deplin conștienți de propriile responsabilități, îndeosebi în fața celor lipsiți mai mult de apărare, care sunt adesea expuși, fără nici un fel de protecție, unor programe pline de violență și de imagini eronate ale omului, ale familiei ale vieții. În mod deosebit, autoritățile publice și asociațiile pentru protecția spectatorilor sunt chemate să acționeze, conform propriilor competențe și responsabilități, pentru ca media să țină cont de scopul lor primar de slujire a persoanei și a societății. Lipsa controlului și a vigilenței nu este o garanție a libertății, așa cum mulți vor să ne facă să credem, și sfârșește mai degrabă prin a favoriza o utilizare nediferențiată a unor instrumente foarte puternice care, dacă sunt prost folosite, produc efecte devastatoare în conștiințele persoanelor și în viața socială. Într-un sistem de comunicare din ce în ce mai complex și cu o extindere planetară, sunt necesare reguli clare și drepte care să garanteze pluralismul, libertatea, participarea și respectului utilizatorilor.

6. Iubiți operatori în comunicații și cultură, aveți în fața voastră o mare provocare: priviți cu încredere și speranță spre viitor, depunând toate eforturile și încredințându-vă în sprijinul Domnului! Vă însoțesc cu rugăciunea mea, știind, și din experiența personală, cât de importantă este pentru evanghelizare problema culturală și cât de mult pot contribui media la o reînnoire culturală profundă luminată de Evanghelie.

Maria, care l-a primit pe Cuvântul vieții și care a primit împreună cu Apostolii darul Duhului Sfânt în efuziunea de la Rusalii, să vă însoțească și să vă susțină, ca să puteți vesti și mărturisi totdeauna Evanghelia prin viața voastră și prin angajarea voastră în sectorul comunicațiilor și al culturii.

Tuturor binecuvântarea mea!

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Cristina Grigore
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Catholica.ro
Publicarea în original: 09.11.2002
Publicarea pe acest sit: 09.11.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns