Discursul Papei adresat participanţilor la seminarul de aniversare a enciclicei Mulieris dignitatem

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Seminarul promovat de
Consiliul Pontifical pentru Laici
cu ocazia celei de-a XXV-a aniversari
a enciclicei Mulieris dignitatem
sâmbătă, 12 octombrie 2012

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Împărtășesc cu voi, chiar dacă pe scurt, tema importantă pe care ați tratat-o în aceste zile: vocația și misiunea femeii în timpul nostru. Vă mulțumesc pentru contribuția voastră. Ocazia a fost a 25-a aniversare a scrisorii apostolice Mulieris dignitatem a papei Ioan Paul al II-lea: un document istoric, primul din magisteriul pontifical dedicat în întregime temei femeii. Ați aprofundat îndeosebi acel punct în care se spune că Dumnezeu a încredințat într-un mod special pe om, ființa umană, femeii (cf. nr. 30).

Ce înseamnă această „încredințare specială”, încredințare specială a ființei umane femeii? Mi se pare evident că predecesorul meu se referă la maternitate. Atâtea lucruri se pot schimba și s-au schimbat în evoluția culturală și socială, însă rămâne faptul că femeia e cea care zămislește, poartă în sân și îi naște pe copiii oamenilor. Și aceasta nu este pur și simplu o realitate biologică, ci comportă o bogăție de implicații fie pentru femeia însăși, pentru modul său de a fi, fie pentru relațiile sale, pentru modul de a fi față de viața umană și față de viața în general. Chemând-o pe femeie la maternitate, Dumnezeu i-a încredințat într-o manieră cu totul specială ființa umană.

Însă aici sunt două pericole mereu prezente, două extreme opuse, care mortifică femeia și vocația sa. Primul este de a reduce maternitatea la un rol social, la o misiune, chiar dacă nobilă, dar care de fapt o pune deoparte pe femeie cu potențialitățile sale, nu o valorizează pe deplin în construirea comunității. Asta fie în domeniul civil, fie în domeniul eclezial. Și, ca reacție la asta, există celălalt pericol, în sens opus, acela de a promova un fel de emancipare care, pentru a ocupa spațiile sustrase de masculin, abandonează femininul cu trăsăturile prețioase care-l caracterizează. Și aici aș vrea să subliniez că femeia are o sensibilitate deosebită față de „lucrurile lui Dumnezeu”, mai ales în a ne ajuta să înțelegem milostivirea, duioșia și iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. Îmi place să mă gândesc și că Biserica nu este Biserica (la masculin), este Biserica (la feminin). Biserica este femeie, este mamă, și acest lucru este frumos. Trebuie să vă gândiți și să aprofundați despre acest lucru.

Mulieris dignitatem se pune în acest context și oferă o reflecție profundă, organică, având o solidă bază antropologică luminată de revelație. De aici trebuie să pornim din nou pentru acea muncă de aprofundare și de promovare pe care deja de mai multe ori am avut ocazia de a o invoca. Și în Biserică este important să ne întrebăm: Ce prezență are femeia? Eu sufăr – spun adevărul – când văd în Biserică sau în unele organizații ecleziale că rolul de slujire – pe care noi toți îl avem și trebuie să-l avem – că rolul de slujire al femeii alunecă spre un rol de servidumbre. Nu știu cum se spune în italiană. Mă înțelegeți? Servitoare. Când eu văd femei care fac lucruri de servidumbre, este că nu se înțelege bine ceea ce trebuie să facă o femeie. Ce prezență are femeia în Biserică? Poate să fie valorizată mai mult? Este o realitate care îmi stă mult la inimă și pentru aceasta am voit să vă întâlnesc – împotriva regulamentului, pentru că nu este prevăzută o întâlnire de acest gen – și să vă binecuvântez pe voi și angajarea voastră. Mulțumesc, să o ducem înainte împreună! Maria Preasfântă, mare femeie, Mama lui Isus și a tuturor fiilor lui Dumnezeu, să ne însoțească. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 12.10.2013
Publicarea pe acest sit: 14.10.2013
Etichete: , ,

Lasă un răspuns