Discursul Papei adresat participanților la Întâlnirea internațională dedicată pastorației vocaționale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la Întâlnirea internațională
dedicată pastorației vocaționale
vineri, 21 octombrie 2016

Domnilor cardinali,
Iubiți frați episcopi și preoți,
Frați și surori,

Vă primesc cu bucurie la sfârșitul Întâlnirii voastre, organizate de Congregația pentru cler, și îi mulțumesc cardinalului Beniamino Stella pentru cuvintele respectuoase pe care mi le-a adresat în numele tuturor.

Vă mărturisesc că am mereu un pic de teamă în a folosi unele expresii obișnuite din limbajul nostru eclezial: „pastorație vocațională” ar putea să ne facă să ne gândim la unul dintre multele sectoare ale acțiunii ecleziale, la o funcție din curie sau, eventual, la elaborarea unui proiect. Nu spun că acest lucru nu este important, ci există mult mai mult: pastorația vocațională este o întâlnire cu Domnul! Când îl primim pe Cristos trăim o întâlnire decisivă, care face lumină asupra existenței noastre, ne scoate afară din neliniștea lumii noastre mici și ne face să devenim discipoli îndrăgostiți ai Învățătorului.

Nu întâmplător ați ales ca titlu al Întâlnirii voastre „Miserando atque eligendo”, cuvântul lui Beda Venerabilul (cf. Om. 21: CCL 122, 149;Liturgia Horarum, 21 sept., Officium lectionis, lectio II). Voi știți – am spus asta alte dăți – că am ales acest moto amintindu-mi de anii tinereții în care am simțit puternică chemarea Domnului: nu a avut loc ca urmare a unei conferințe sau datorită unei teorii frumoase, ci pentru că am experimentat privirea milostivă a lui Isus asupra mea. Așa a fost, vă spun adevărul. Așadar, este frumos că ați venit aici, din multe părți ale lumii, să reflectați asupra acestei teme, dar, vă rog, să nu se termine totul cu o întâlnire frumoasă! Pastorația vocațională înseamnă a învăța stilul lui Isus, care trece prin locurile vieții zilnice, se oprește fără grabă și, privindu-i pe frați cu milostivire, îi conduce la întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl.

Evangheliștii evidențiază adesea un amănunt din misiunea lui Isus: El iese pe străzi și pornește la drum (cf. Lc 9,51), „străbate cetăți și sate” (cf. Lc 9,35) și merge în întâmpinarea suferințelor și speranțelor poporului. Este „Dumnezeu cu noi”, care trăiește în mijlocul caselor fiilor săi și nu se teme să se amestece cu mulțimea din orașele noastre, devenind ferment de noutate acolo unde oamenii luptă pentru o viață diferită. Și în cazul chemării lui Matei găsim același detaliu: mai întâi Isus iese din nou ca să predice, apoi îl vede pe Levi așezat la postul lui de vamă și, în sfârșit, îl cheamă (cf. Lc 5,27). Putem să ne oprim asupra acestor trei verbe, care indică dinamismul oricărei pastorații vocaționale: a ieși, a vedea, a chema.

Înainte de toate: a ieși. Pastorația vocațională are nevoie de o Biserică în mișcare, capabilă să lărgească propriile granițe, măsurându-le nu după îngustimea calculelor umane sau după frica de a greși, ci după măsura largă a inimii milostive a lui Dumnezeu. Nu poate să existe un semănat rodnic de vocații dacă rămânem pur și simplu închiși în „criteriul pastoral comod al lui «mereu s-a făcut așa», fără „a fi îndrăzneți și creativi în această misiune de a regândi obiectivele, structurile, stilul și metodele evanghelizatoare din propriile comunități” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 33). Trebuie să învățăm să ieșim din rigiditățile noastre care ne fac incapabili să comunicăm bucuria Evangheliei, din formulele standardizate care adesea rezultă că sunt anacronice, din analizele preconcepute care închid viața persoanelor în scheme reci. A ieși din toate acestea.

Cer asta mai ales păstorilor Bisericii, episcopilor și preoților: voi sunteți principalii responsabili ai vocațiilor creștine și sacerdotale, și această misiune nu se poate izola la un oficiu birocratic. Și voi ați trăit o întâlnire care a schimbat viața voastră, când un alt preot – parohul, duhovnicul, directorul spiritual – v-a făcut să experimentați frumusețea iubirii lui Dumnezeu. Și tot așa și voi: ieșind, ascultându-i pe tineri – e nevoie de răbdare! –, puteți să-i ajutați să discearnă mișcările inimii lor și să orientați pașii lor. Este trist când un preot trăiește numai pentru el însuși, închizându-se în fortăreața sigură a casei parohiale, a sacristiei sau a grupului restrâns a „celor foarte credincioși”. Dimpotrivă, suntem chemați să fim păstori în mijlocul poporului, capabili să animăm o pastorație a întâlnirii și de a dedica timp pentru a primi și a asculta pe toți, în special pe tineri.

Al doilea: a vedea. A ieși, a vedea. Când trece pe străzi, Isus se oprește și întâlnește privirea celuilalt, fără grabă. Acest lucru face atrăgătoare și fascinantă chemarea sa. Astăzi, din păcate, graba și viteza stimulilor la care suntem supuși nu lasă întotdeauna spațiu acelei tăceri interioare în care răsună chemarea Domnului. Uneori, este posibil să existe acest risc și în comunitățile noastre: păstori și lucrători pastorali cuprinși de grabă, excesiv de preocupați de lucrurile care trebuie făcute, care riscă să cadă într-un activism organizator gol, fără a reuși să se oprească pentru a întâlni persoanele. În schimb, Evanghelia ne arată că vocația începe de la o privire de milostivire care s-a îndreptat spre mine. Este acel termen: „miserando”, care exprimă în același timp îmbrățișarea ochilor și a inimii. Așa l-a privit Isus pe Matei. În sfârșit, acest „vameș” n-a perceput asupra sa o privire de disprețuire sau de judecată, ci s-a simțit privit înăuntru cu iubire. Isus a sfidat prejudecățile și etichetele mulțimii; a creat un spațiu deschis, în care Matei a putut să revadă propria viață și să înceapă un drum nou.

Așa îmi place să gândesc stilul pastorației vocaționale. Și, permiteți-mi, în același mod îmi imaginez privirea oricărui păstor: atent, nu grăbit, capabil să se oprească și să citească în profunzime, să intre în viața celuilalt fără a-l face să se simtă vreodată nici amenințat nici judecat. Este o privire, aceea a păstorului, capabilă să provoace uimire pentru Evanghelie, să trezească din ațipeala în care cultura consumismului și a superficialității ne cufundă și să provoace întrebări autentice despre fericire, mai ales în tineri. Este o privire de discernământ, care însoțește persoanele, fără a lua în stăpânire conștiința lor, fără a pretinde să controleze harul lui Dumnezeu. În sfârșit, este o privire atentă și vigilentă și, pentru aceasta, este mereu chemată să se purifice. Și când este vorba despre vocațiile sacerdotale și despre intrarea în Seminar, vă rog să faceți discernământ în adevăr, să aveți o privire atentă și precaută, fără lejerități sau superficialități. Spun asta îndeosebi fraților episcopi: vigilență și prudență. Biserica și lumea au nevoie de preoți maturi și echilibrați, de păstori zeloși și generoși, capabili de apropiere, ascultare și milostivire.

A ieși, a vedea și, a treia acțiune, a chema. Este verbul tipic al vocației creștine. Isus nu face discursuri lungi, nu încredințează un program la care trebuie aderat, nu face prozelitism, nici nu oferă răspunsuri preconfecționate. Adresându-se lui Matei, se limitează să spună: „Urmează-mă!”. În acest mod, trezește în el fascinația de a descoperi o nouă țintă, deschizând viața sa spre un „loc” care merge dincolo de biroul său mic unde era așezat. Dorința lui Isus este de a pune persoanele în mișcare, de a le zgâlțâi dintr-un sedentarism letal, de a elimina iluzia că se poate trăi fericit rămânând așezați comod între propriile siguranțe.

Această dorință de căutare, care se află adesea în cei mai mulți tineri, este comoara pe care Domnul o pune în mâinile noastre și pe care trebuie s-o îngrijim, s-o cultivăm și s-o facem să odrăslească. Să privim la Isus, care trece de-a lungul malurilor existenței, adunând dorința celui care caută, dezamăgirea unei nopți de pescuit care a mers rău, setea arzătoare a unei femei care merge la fântână ca să ia apă, sau nevoia puternică de a schimba viața. Tot așa, și noi, în loc de a reduce credința la o carte de rețete sau la un ansamblu de norme de respectat, putem să-i ajutăm pe tineri să-și pună întrebările corecte, să pornească la drum și să descopere bucuria Evangheliei.

Știu bine că misiunea voastre nu este una ușoară și că, uneori, în pofida unei angajări generoase, rezultatele pot fi puține și riscăm frustrarea și descurajarea. Dar dacă nu ne închidem în plângeri și continuăm să „ieșim” pentru a vesti Evanghelia, Domnul rămâne alături de noi și ne dăruiește curajul de a arunca năvoadele și atunci când suntem obosiți și dezamăgiți pentru că nu am pescuit nimic.

Mai ales episcopilor și preoților aș vrea să le spun: perseverați în a deveni aproapele, în proximitate – acea synkatabasis a Tatălui și a Fiului cu noi –; perseverați în a ieși, în a semăna Cuvântul, cu priviri de milostivire. Acțiunii voastre pastorale, discernământului vostru și rugăciunii voastre este încredințată pastorația vocațională. Aveți grijă s-o promovați adoptând metodele posibile, exercitând arta discernământului și dând impuls, prin evanghelizare, temei vocațiilor la preoție și la viața consacrată. Nu vă fie frică să vestiți Evanghelia, să întâlniți, să orientați viața tinerilor. Și nu fiți timizi în a le propune calea vieții sacerdotale, arătând, înainte de toate cu mărturia voastră bucuroasă, că este frumos a-l urma pe Domnul și a-i dărui Lui viața pentru totdeauna. Și, ca fundament al acestei opere, amintiți-vă mereu să vă încredințați Domnului, implorând de la El noi lucrători pentru secerișul său și susținând inițiativele de rugăciune în sprijinul vocațiilor.

Am încredere ca aceste zile – în care a circulat atâta bogăție, grație și raportorilor care au participat – să poată contribui ca să amintească faptul că pastorația vocațională este o misiune fundamentală în Biserică și cheamă în cauză slujirea păstorilor și a laicilor. Este o misiune urgentă pe care Domnul ne cere s-o îndeplinim cu generozitate. Vă asigur rugăciunea mea; și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; ITRC.ro
Publicarea în original: 21.10.2016
Publicarea pe acest sit: 21.10.2016
Etichete: ,

Comments are closed