Discursul Papei adresat participanţilor la cursul organizat de Penitenţeria Apostolică

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la cursul organizat
de Penitențeria Apostolică
vineri, 28 martie 2014

Iubiți frați,

Vă adresez bun-venit cu ocazia cursului anual despre forul intern. Îi mulțumesc cardinalului Mauro Piacenza pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire a noastră.

De un sfert de secol Penitențiaria Apostolic oferă, mai ales noilor preoți și diaconilor, oportunitatea acestui curs, pentru a contribui la formarea de buni duhovnici, conștienți de importanța acestei slujiri. Vă mulțumesc pentru această slujire prețioasă și vă încurajez s-o duceți înainte cu angajare reînnoită, profitând de experiența dobândită și cu înțeleaptă creativitate, pentru a ajuta tot mai bine Biserica și pe duhovnici să desfășoare slujirea milostivirii, care este atât de importantă!

În această privință, doresc să vă ofer câteva reflecții.

Înainte de toate, protagonistul slujirii Reconcilierii este Duhul Sfânt. Iertarea pe care sacramentul o conferă este viața nouă transmisă de Domnul Înviat prin intermediul Duhului său: „Primiți pe Duhul Sfânt: cărora le veți ierta păcatele vor fi iertate și cărora nu le veți ierta nu vor fi iertate” (In 20,22-23). Prin urmare voi sunteți chemați să fiți mereu „oameni ai Duhului Sfânt”, martori și vestitori, bucuroși și puternici, ai învierii Domnului. Această mărturie se citește pe față, se simte în glasul preotului care administrează cu credință și cu „ungere” sacramentul Reconcilierii. El îi primește pe penitenți nu cu atitudinea unui judecător și nici cu aceea a unui simplu prieten, ci cu dragostea lui Dumnezeu, cu iubirea unui tată care-l vede pe fiul întorcându-se și îi iese în întâmpinare, a păstorului care a regăsit oaia rătăcită. Inima preotului este o inimă care știe să se înduioșeze, nu din sentimentalism sau din simplă emotivitate, ci datorită „măruntaielor de milostivire” ale Domnului! Dacă este adevărat că tradiția ne indică rolul dublu de medic și judecător pentru duhovnici, să nu uităm niciodată că el ca medic este chemat să vindece și ca judecător să dezlege.

Al doilea aspect: dacă Reconcilierea transmite viața nouă a Celui Înviat și reînnoiește harul baptismal, atunci misiunea voastră este de a-l dărui cu generozitate fraților. A dărui acest har. Un preot care nu se îngrijește de această parte a slujirii sale, fie în cantitatea de timp dedicat fie în calitatea spirituală, este ca un păstor care nu se îngrijește de oile care s-au rătăcit; este ca un tată care uită de fiul pierdut și neglijează să-l aștepte. Însă milostivirea este inima Evangheliei! Nu uitați asta: milostivirea este inima Evangheliei! Este vestea cea bună că Dumnezeu ne iubește, că-l iubește mereu pe omul păcătos și cu această iubire îl atrage la sine și îl invită la convertire. Să nu uităm că adesea credincioșilor le este greu să se apropie de sacrament, fie din motive practice, fie din dificultatea naturală de a spovedi unui alt om propriile păcate. Pentru acest motiv trebuie să lucrăm mult cu noi înșine, cu umanitatea noastră, pentru a nu fi niciodată obstacol ci a favoriza mereu apropierea de milostivire și de iertare. Însă, de atâtea ori se întâmplă că o persoană vine și spune: „Nu mă spovedesc de atâția ani, am avut această problemă, am părăsit Spovada pentru că am găsit un preot și mi-a spus asta”, și se vede imprudența, lipsa de iubire pastorală, în ceea ce povestește persoane. Și se îndepărtează, datorită unei experiențe rele la Spovadă. Dacă există această atitudine de tată, care vine din bunătatea lui Dumnezeu, acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

Și trebuie să ne ferim de două extreme opuse: rigorismul și laxismul. Niciuna dintre ele nu face bine, pentru că în realitate nu iau asupra lor persoana penitentului. În schimb milostivirea ascultă mereu inima lui Dumnezeu și vrea să însoțească sufletul pe drumul reconcilierii. Spovada nu este un tribunal de condamnare, ci experiență de iertare și de milostivire!

În sfârșit, cu toții cunoaștem dificultățile pe care le întâlnește adesea Spovada. Sunt multe motivele, fie istorice fie spirituale. totuși, noi știm că Domnul a voit să ofere acest dar imens Bisericii, dăruind celor botezați siguranța iertării Tatălui. Asta este: este siguranța iertării Tatălui. Pentru aceasta este foarte important ca în toate diecezele și în comunitățile parohiale să se aibă grijă în mod deosebit de celebrarea acestui sacrament de iertare și de mântuire. Este bine ca în fiecare parohie credincioșii să știe când pot să găsească preoți disponibili: când există fidelitatea, roadele se văd. Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru bisericile încredințate comunităților călugărești, care pot să asigure o prezență constantă de duhovnici.

Fecioarei, Mama Milostivirii, să încredințăm slujirea preoților și fiecare comunitate creștină, pentru ca să înțeleagă tot mai mult valoarea sacramentului Pocăinței. Mamei noastră vă încredințez pe voi toți și din inimă vă binecuvântez.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 28.03.2014
Publicarea pe acest sit: 28.03.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns