Discursul Papei adresat participanţilor la Congresul mondial al Pastoraţiei Migranţilor şi Refugiaţilor

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la al VII-lea
Congresul mondial al Pastorației
Migranților și Refugiaților
21 noiembrie 2014

Domnilor cardinali,
Iubiți frați episcopi și preoți,
Iubiți frați și surori,

1. Vă primesc cu plăcere la încheierea acestui Congres. Îl salut pe președinte, cardinalul Vegliò, și îi mulțumesc pentru cuvintele sale respectuoase de introducere. Adresez un bun venit fratern delegaților din alte Biserici și Comunități. Fiecăruia doresc să exprim sentimentele mele sincere de apreciere și recunoștință pentru angajarea și grija față de bărbații și femeile care și astăzi întreprind „călătoria speranței” pe drumurile emigrării. Mulțumesc pentru ceea ce faceți. Asigur apropierea mea spirituală vouă și tuturor celor pe care încercați să-i ajutați.

2. Documentul final al Congresului vostru precedent, în urmă cu cinci ani, afirma că „emigrația este… o invitație de a imagina un viitor diferit, care are în vedere dezvoltarea întregului neam omenesc; include astfel fiecare ființă umană cu potențialul său spiritual și cultural și contribuția la o lume mai dreaptă marcată de o solidaritate globală și de respectarea deplină a demnității umane și a vieții” (nr. 3). Astăzi, în pofida dezvoltărilor care au avut loc și a situațiilor, uneori dificile și chiar dramatice, care s-au înregistrat, emigrația rămâne încă o aspirație la speranță. Mai ales în zonele deprimate ale planetei, unde lipsa locului de muncă împiedică realizarea unei existențe demne pentru fiecare individ și pentru familiile lor, este puternică determinarea de a căuta un viitor mai bun în altă parte, chiar cu riscul de dezamăgiri și de insuccese, provocate în mare parte de criza economică ce atinge, în măsură diferită, toate țările din lume.

3. Acest Congres al vostru a tratat dinamicile cooperării și dezvoltării în pastorația migrațiilor. Ați analizat înainte de toate factorii care provoacă migrațiile, îndeosebi inegalitățile, sărăcia, creșterea demografică, nevoia crescândă de angajări în unele sectoare ale pieței muncii, calamitățile cauzate de schimbările climatice, războaiele și persecuțiile, dorința noilor generați de a se mișca pentru a căuta noi oportunități. În afară de asta, conexiunea dintre cooperare și dezvoltare evidențiază, pe de o parte, interesele diferite ale statelor și migranților și, pe de altă parte, oportunitățile care ar putea deriva pentru ambii. De fapt, țările care primesc trag avantaje din angajarea imigraților pentru necesitățile producției și bunăstării naționale, adesea limitând și golurile create de criza demografică. La rândul lor, țările din care pleacă migranții înregistrează o anumită atenuare a problemei șomajului și mai ales trag beneficiu din remiterile de bani, care vin în întâmpinarea necesităților familiilor rămase în patrie. În sfârșit, emigrații pot să realizeze dorința unui viitor mai bun pentru ei înșiși și pentru propriile familii. La beneficiile menționate se adaugă, o știm, și unele probleme. Se întâlnesc în țările de proveniență ale migranților, între altele, sărăcirea datorată pierderii „minților” mai bune, fragilitatea copiilor și tinerilor care cresc fără unul sau ambii părinți și riscul ruperii căsătoriilor datorită absențelor prelungite. În schimb, în națiunile care îi primesc vedem dificultăți de inserare în țesuturile urbane deja problematice, precum și dificultăți de integrare și de respectare a convențiilor sociale și culturale pe care le găsesc acolo. În această privință, lucrătorii pastorali desfășoară un rol prețios de invitație la dialog, la primire și la legalitate, de mediere cu persoanele din locul de sosire. În schimb, în țările de origine apropierea de familii și de tineri cu părinți migranți poate atenua repercusiunile negative ale absenței lor.

4. Însă reflecția voastră a voit să meargă și mai departe, pentru a percepe implicațiile grijii pastorale a Bisericii în întâlnirea dintre cooperare, dezvoltare și migrații. De altfel, aici Biserica are un cuvânt puternic de spus. De fapt, comunitatea creștină este încontinuu angajată să-i primească pe migranți și să împărtășească cu ei darurile lui Dumnezeu, îndeosebi darul credinței. Ea promovează proiecte în evanghelizarea și în însoțirea migranților în toată călătoria lor, pornind de la țara de origine prin țările de tranzit până la țara de primire, cu atenție deosebită să răspundă la exigențele lor spirituale prin cateheză, liturgie și celebrarea sacramentelor.

5. Din păcate migranții trăiesc adesea situații de dezamăgire, de descurajare și de singurătate și, aș adăuga, de marginalizare. De fapt, muncitorul migrant se află adesea cuprins între dezrădăcinare și integrare. Și aici Biserica încearcă să fie loc de speranță: elaborează programe de formare și de sensibilizare; își ridică glasul în apărarea drepturilor migranților; oferă asistență, și materială, fără excluderi, pentru ca fiecare să fie tratat ca fiu al lui Dumnezeu. În întâlnirea cu migranții este important de a adopta o perspectivă integrală, în măsură să le valorizeze potențialitățile în loc de a vedea în ei numai o problema care trebuie înfruntată și rezolvată. Dreptul autentic la dezvoltare se referă la fiecare om și la toți oamenii, în viziune integrală. Asta cere ca să se stabilească pentru toți nivele minime de participare la viața comunității umane. Cu atât mai mult este necesar ca asta să se întâmple în comunitatea creștină, unde nimeni nu este străin, deci fiecare merită primire și sprijin.

6. Biserica, în afară de a fi o comunitate de credincioși care îl recunoaște pe Isus Cristos în chipul aproapelui, este mamă fără granițe și fără frontiere. Este mamă a tuturor și se străduiește să alimenteze cultura primirii și solidarității, unde nimeni nu este inutil, din afară sau de aruncat. Aminteam asta în Mesajul pentru Ziua Mondială a Migrantului și Refugiatului din acest an: „Nu atât criteriile de eficiență, de productivitate, de rang social, de apartenență etnică sau religioasă sunt cele care întemeiază demnitatea persoanei, ci faptul de a fi creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26-27) și, mai mult, faptul de a fi copii ai lui Dumnezeu; fiecare ființă umană este copil al lui Dumnezeu! În el este imprimată imaginea lui Cristos!”. El este Cristos. De aceea migranții, cu însăși omenitatea, chiar înainte de valorile lor culturale, lărgesc sentimentul fraternității umane. În același timp, prezența lor este o referință la necesitatea de a dezrădăcina inegalitățile, nedreptățile și samavolniciile. În acest mod, migranții pot să devină partner în construirea unei identități mai bogate pentru comunitățile care îi găzduiesc, precum și pentru persoanele care îi primesc, stimulând dezvoltarea de societăți inclusive, creative și care respectă demnitatea tuturor.

Iubiți frați și surori, vă exprim din nou recunoștința mea pentru slujirea pe care o aduceți Bisericii, comunităților voastre și societăților din care faceți parte. Invoc asupra voastră ocrotirea Mamei lui Dumnezeu și a sfântului Iosif, care au experimentat duritatea exilului în Egipt. Asigurându-vă rugăciunea mea, vă cer vă rog să vă rugați pentru mine și din inimă vă binecuvântez. Mulțumesc.

Autor: Papa F
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 21.11.2014
Publicarea pe acest sit: 21.11.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns