Discursul Papei adresat participanţilor la al X-lea Simpozion al Episcopilor Europeni

Discursul Papei Ioan Paul al II-lea
adresat participanților la cel de-al X-lea
Simpozion al Episcopilor Europeni
25 aprilie 2002

Venerați Frați întru Episcopat!

1. Vă primesc cu mare bucurie cu ocazia celui de-al X-lea Simpozion al vostru, și fiecăruia dintre voi îi adresez un salut de bun venit. În mod deosebit îl salut pe Președintele Consiliului Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE), Mons. Amédée Grab, și îi mulțumesc pentru sentimentele de profundă comuniune cu succesorul lui Petru, pe care le-a exprimat în numele vostru, al tuturor.

Așa cum am mai avut ocazia să amintesc, funcția eclesiastică a Conferințelor Episcopale din Europa reprezintă rodul providențial al Conciliului Vatican II, și un dar special de comuniune pentru timpurile noastre. De-a lungul deceniilor trecute, aceste întâlniri au oferit posibilitatea intensificării acelor raporturi de caritate evanghelică între diferitele Comunități catolice din Europa, raporturi care le transformă în adevărate case și școli de comuniune.

Întâlnindu-vă, îmi amintesc de diferitele simpozioane la care Domnul mi-a îngăduit să particip ca Arhepiscop de Cracovia. Îmi amintesc în mod deosebit de cel din 1975, când am avut onoarea să fiu unul dintre relatori.

La fiecare întâlnire a existat posibilitatea confruntării cu aspectele și proiectele noii evanghelizari, cea care reprezintă marea datorie a întregului popor creștin.

2. De remarcat este tema aleasă pentru acest al X-lea Simpozion: „Tinerii din Europa în schimbare. Școala Credinței.”

Fiecare Păstor știe că prima sa responsabilitate este de a-și ajuta credincioșii să îl întâlnească pe Cristos. O întâlnire care, de-alungul celor doua milenii, a transformat viața persoanelor și a unor generații întregi ale Europei. Cum să nu simțim cu adevărat responsabilitatea păstrării acestor rădăcini creștine?

De fapt, chiar tinerii sunt cei care cer ca Evanghelia să fie semănată astăzi într-un mod nou în inimile lor. Ei sunt cei care ne reamintesc, uneori în mod exigent, de așteptarea „Veștii celei Bune”. Da, dragi Frați, atragem atenția asupra nevoii de a-l prezenta noilor generații ca unic Mântuitor al omului pe acel Isus care, fiind Dumnezeu, a vrut din iubire să intre în rănile istoriei până la trăirea abandonului crucii.

În fața lipsei oricăror valori și a profundelor întrebări existențiale pe care le întâlnim în societatea actuală, trebuie să proclamăm și să mărturisim că Cristos a luat asupra sa întrebările, așteptările și chiar dramele umanității din toate timpurile. Prin Învierea sa, El a făcut pe deplin posibilă realizarea dorinței de viață și de eternitate care sălășluiește în inima fiecărui om, și mai ales a tinerilor.

Europa are nevoie urgentă de a se întâlni cu acest Dumnezeu, care iubește oamenii și își face simțită prezența în fiecare încercare și dificultate umană. Pentru ca aceasta să se întâmple, este absolut necesar ca toți credincioșii să fie gata să dea mărturie despre credință cu însăși viața lor. Atunci se vor dezvolta Comunități eclesiale mature, pregătite și dispuse să folosească orice mijloace pentru noua evanghelizare.

3. Dragi tineri, vă salut cu mult drag. Consider că este foarte semnificativ faptul că voi, speranța Bisericii și a Europei, sunteți prezenți la acest Simpozion. Acesta vă privește în mod deosebit pentru că, în contextul social actual, către voi se îndreaptă Biserica cu o atenție deosebită. Ea așteaptă de la voi darul unei existențe pe deplin fidele lui Cristos și mesajului Său de mântuire.

În acest timp liturgic, strălucitor prin lumina Celui Înviat, doresc ca El să vă dăruiască pacea Sa. El să poată fi pentru fiecare dintre voi Învățător, cum a fost pentru ucenicii din Emaus. Iar voi, dragii mei, urmați-l cu credință, entuziasm și perseverență. Nu lăsați să fie marginalizat. Evanghelia este indispensabilă pentru înnoirea culturii; este indispensabilă pentru construirea unui viitor al păcii adevărate în Europa și în lume. Este rândul vostru, dragi tineri, să aduceți contribuția voastră. Nu ezitați deci să îi răspundeți „Da” lui Dumnezeu care vă cheamă.

4. Îi salut apoi pe delegații celorlalte Biserici și Comunități ecleziale prezente. Se adeverește tot mai clar faptul că împăcarea dintre creștini este determinantă pentru credibilitatea vestirii evanghelice și pentru construirea Europei. Carta Ecumenică pentru Europa, semnată la Strasbourg în aprilie 2001, marchează din acest punct de vedere un pas important spre întărirea colaborării dintre Bisericile și comunitățile creștine. Îl rog pe Dumnezeu să facă să se meargă pe acest drum cu tot mai multă încredere și hotărâre.

Adresez gândul meu binevoitor responsabililor organismelor episcopale din Africa, America și Asia, care intervin în lucrări. Datorită prezenței voastre, dragii mei, se lărgește perspectiva eclezială și Europa conștientizează mai bine propria responsabilitate față de alte regiuni și popoare, pentru a construi mult dorita solidaritate universală. Îi doresc fiecăruia dintre voi să contribuie la succesul deplin al Simpozionului.

5. Dragi Frați și Surori, în timpul acestor zile și în fiecare moment al existenței voastre, Domnul, prin puterea Spiritului Sfânt, să reverse asupra voastră darul de iubire, de bucurie și de pace. Să vă însoțească Maria, Mama Bisericii, și să vă protejeze Sfântul Evanghelist Marcu, a cărui sărbătoare o celebrăm chiar azi.

Asigurându-vă de rugăciunile mele, vă binecuvântez din inimă pe voi și comunitățile ecleziale cărora le aparțineți.

Autor: Papa Ioan Paul al II-lea
Traducător: Gabriela Pleș
Copyright: Catholica.ro
Publicarea în original: 25.04.2002
Publicarea pe acest sit: 12.05.2002
Etichete: ,

Lasă un răspuns