Discursul Papei adresat membrilor Fraternităţii catolice a Comunităţilor şi Asociaţiilor Carismatice

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat membrilor Fraternității catolice
a Comunităților și Asociațiilor Carismatice
vineri, 31 octombrie 2014

Iubiți frați surori, bine ați venit!

Vă mulțumesc pentru primirea voastră și vă salut pe toți cu afect. Știu că Catholic Fraternity a ținut deja întâlnirea cu executivul și consiliul și că în această după-amiază veți începe a XVI-a conferință internațională cu dragul părinte Raniero.

Ați avut gentilețea de a-mi trimit programul și văd că fiecare întâlnire începe cu discursul pe care l-am adresat Reînnoirii Carismatice cu ocazia întâlnirii la Stadionul Olimpic în luna iunie.

Vreau înainte de toate să vă felicit pentru că ați început ceea ce în acel moment era o dorință. De circa două luni Catholic Fraternity și ICCRS au început deja să lucreze împărțind același birou în Palatul „Sfântul Calixt”, în „Arca lui Noe”. Sunt conștient că nu a fost ușor de luat această decizie și vă mulțumesc din inimă pentru această mărturie de unite, a curentului de har, pe care o dați întregii lumi.

Aș vrea să aprofundez câteva teme pe care le consider importante.

Unitate în diversitate. Uniformitatea nu este catolică, nu este creștină. Unitatea în diversitate. Unitatea catolică este diferită, dar este una. Este curios! Același care face diversitatea este același care face apoi unitatea: Duhul Sfânt. Face cele două lucruri: unitate în diversitate. Unitatea nu este uniformitate, nu înseamnă a face obligatoriu totul împreună, nici a gândi în același mod, nici a pierde identitatea. Unitatea în diversitate este exact contrariul, înseamnă a recunoaște și a accepta cu bucurie diferitele daruri pe care Duhul Sfânt le dă fiecăruia și a le pune în slujba tuturor în Biserică.

Astăzi în textul din Evanghelie pe care l-am citit la liturghie era această uniformitate a acelor oameni alipiți de literă: „Nu trebuie să se facă așa…”, până acolo încât Domnul a trebuit să întrebe: „Dar, spune-mi, se poate face bine sâmbăta sau nu se poate?”. Acesta este pericolul uniformității. Unitatea înseamnă a ști să asculți, a accepta diferențele, a avea libertatea de a gândi diferit și de a manifesta asta! Cu tot respectul față de celălalt care este fratele meu. Nu vă fie frică de diferențe! Așa cum am spus în exortația Evangelii gaudium: „Modelul nu este sfera, care nu este superioară părților, unde fiecare punct este echidistant de centru și nu există diferențe între un punct și altul. Modelul este poliedrul, care reflectă confluența tuturor parțialităților care în el își mențin originalitatea” (236), dar fac unitatea.

Am văzut în broșură, unde sunt numele comunităților, că fraza care ați ales-o ca s-o puneți la început este aceea care spune: „… a împărtăși cu toți în Biserică botezul în Duhul Sfânt”. Biserica are nevoie de Duhul Sfânt, desigur! Fiecare creștin, în viața sa, are nevoie să-și deschidă inima la acțiunea sfințitoare a Duhului Sfânt. Duhul, promis de Tatăl, este cel care ni-l revelează pe Isus Cristos, care ne dă posibilitatea de a spune: Isus! Fără Duhul Sfânt nu putem spune asta. El îl revelează pe Isus Cristos, ne conduce la întâlnirea personală cu El și astfel schimbă viața noastră. O întrebare: Trăiți această experiență? Împărtășiți-o! Și pentru a o împărtăși, trebuie s-o trăiți, să fiți martori ai acestui lucru!

Tema pe care ați ales-o pentru Congres este „Rugăciune și adorație pentru o nouă evanghelizare”. Despre aceasta va vorbi părintele Raniero, maestru de rugăciune. Rugăciunea este inspirația care ne dă viață, pentru că este intimitate cu Dumnezeu, care crește cu rugăciunea în fiecare zi. În urmă cu ceva timp am ascultat acest exemplu care mi se pare foarte potrivit: respirația pentru ființa umană. Respirația este constituită din două faze: a inspira, adică a pune înăuntru aerul, și a expira, a-l lăsa să iasă. Viața spirituală se alimentează, se hrănește în rugăciune și se manifestă în misiune: inspirație, rugăciunea, și expirație. Când inspirăm, în rugăciune, primim aerul nou al Duhului și expirându-l îl vestim pe Isus Cristos provocat de același Duh.

Nimeni nu poate trăi fără să respire. Același lucru este pentru creștin: fără rugăciune și fără misiune nu trăiește ca un creștin. Și cu rugăciunea, adorația. Se vorbește despre a adora, se vorbește puțin despre asta. „Ce anume se face în rugăciune?” – „Îi cer lucruri lui Dumnezeu, mulțumesc, se face mijlocire…”. Adorația, a-l adora pe Dumnezeu. Aceasta este parte a respirației: rugăciunea și adorația.

Reînnoirea Carismatică a amintit Bisericii necesitatea și importanța rugăciunii de laudă. Când se vorbește despre rugăciune de laudă în Biserică vin în minte carismaticii. Când am vorbit despre rugăciunea de laudă în timpul unei liturghii la „Sfânta Marta” am spus că nu este numai rugăciunea carismaticilor, ci a întregii Biserici! Este recunoașterea domniei lui Dumnezeu asupra noastră și asupra întregii creații exprimată în dans, în muzică și în cântare.

Acum aș vrea să reiau câteva pasaje din acea omilie: „Rugăciunea de laudă este o rugăciune creștină pentru noi toți. La liturghie, în fiecare zi, când cântăm repetând „Sfânt, Sfânt, Sfânt…”, aceasta este o rugăciune de laudă, îl lăudăm pe Dumnezeu pentru măreția sa pentru că este mare. Și îi spunem lucruri frumoase, pentru că nouă ne place ca să fie așa… Rugăciunea de laudă ne face rodnici. Sara dansa în momentul mare al rodniciei sale la nouăzeci de ani! Rodnicia dă laudă Domnului. Bărbatul sau femeia care-l laudă pe Domnul, care se roagă lăudându-l pe Domnul – și când fac asta sunt fericiți s-o spună – și se bucură când cântă Sanctus la liturghie, sunt un bărbat și o femeie rodnici. Să ne gândim cât de frumos este să facem rugăciuni de laudă. Aceasta trebuie să fie rugăciunea noastră de laudă și, când o înălțăm către Domnul, trebuie să spunem inimii noastre: «Ridică-te, inimă, pentru că ești în fața regelui gloriei»” (Liturghie la Sfânta Marta, 28 ianuarie 2014).

Împreună cu rugăciunea de laudă, rugăciunea de mijlocire este astăzi un strigăt către Tatăl pentru frații noștri creștini persecutați și asasinați și pentru pace în lumea noastră zbuciumată.

Lăudați-l mereu pe Domnul, nu încetați să faceți asta, lăudați-l tot mai mult, neîncetat. Mi-au vorbit despre grupuri de rugăciune din Reînnoirea Carismatică în care se recită împreună Rozariul. Rugăciunea către Sfânta Fecioară Maria nu trebuie să lipsească niciodată, niciodată! Dar când voi vă reuniți, lăudați-l pe Domnul!

Văd printre voi un prieten drag, pastorul Giovanni Traettino, pe care l-am vizitat în urmă cu câtva timp. Catholic Fraternity, nu uita originile tale, nu uita că Reînnoirea Carismatică este prin însăși natura sa ecumenică. Despre această temă, fericitul Paul al VI-la, în exortația sa magnifică și foarte actuală despre evanghelizare, spune: „… forța evanghelizării va fi foarte diminuată dacă aceia care vestesc evanghelia sunt divizați între ei de atâtea specii de rupturi. Oare nu ar fi aici una dintre marile boli ale evanghelizării astăzi? Testamentul spiritual al Domnului ne spune că unitatea între cei care îl urmează nu este numai dovada că noi suntem ai săi, ci și că el este trimisul Tatălui, criteriu de credibilitate a creștinilor și a lui Cristos însuși. Da, soarta evanghelizării este cu siguranță legată de mărturia de unitate dată de Biserică. Acesta este un motiv de responsabilitate, dar și de întărire” (Evangelii nuntiandi, 77). Până aici, fericitul Paul al VI-lea.

Ecumenism spiritual, a ne ruga împreună și a vesti împreună că Isus este Domnul și a interveni împreună în ajutorul săracilor, în toate sărăciile lor. Asta trebuie să se facă și să nu se uite că astăzi sângele lui Isus, vărsat de mulți martiri creștini ai săi în diferite părți ale lumii, ne interpelează și ne determină la unitate. Pentru persecutori, noi nu suntem divizați, nu suntem luterani, ortodocși, evanghelici, catolici… Nu! Suntem una! Pentru persecutori suntem creștini! Nu contează altceva. Acesta este ecumenismul sângelui care se trăiește astăzi.

Amintiți-vă: căutați unitatea care este operă a Duhului Sfânt și nu vă temeți de diversități. Respirația creștinului care lasă să intre aerul mereu nou al Duhului Sfânt și îl expiră în lume. Rugăciune de laudă și misiune. Împărtășiți botezul în Duhul Sfânt cu oricine în Biserică. Ecumenism spiritual și ecumenism al sângelui. Unitatea Trupului lui Cristos. Pregătirea Miresei pentru Mirele care vine! O singură Mireasă! Toți (Ap 22,17).

În sfârșit, o menționare specială, în afară de mulțumirea mea, se îndreaptă spre acești tineri muzicieni care vin din nordul Braziliei și care au cântat la început, sper să continue să mai cânte un pic. M-au primit cu atât afect cu cântecul „Trăiește Isus Domnul”. Știu că au pregătit ceva mai mult și vă invit pe toți să-i ascultăm înainte de a ne saluta. Mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 31.10.2014
Publicarea pe acest sit: 31.10.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns