Discursul Papei adresat membrilor Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat participanților la adunarea plenară
a Consiliului Pontifical
pentru Promovarea Noii Evanghelizări
vineri, 29 mai 2015

Iubiți frați și surori,

Sunt bucuros să vă pot primi la încheierea Sesiunii Plenare care v-a angajat despre o temă de mare importanță pentru viața Bisericii, care este raportul dintre evanghelizare și cateheză. Primesc cu plăcere și pe membrii Consiliului Internațional pentru Cateheză, care este de acum parte integrantă din Dicasterul vostru. Îi mulțumesc monseniorului Rino Fisichella pentru salutul de la început și, împreună cu el, întregului Consiliu pentru Promovarea Noii Evanghelizări care este angajat de acum în pregătirea Jubileului Extraordinar al Milostivirii. Un An Sfânt pe care vi l-am încredințat vouă pentru ca să apară în manieră mai evidentă că darul milostivirii este vestea pe care Biserica este chemată să o transmită în opera sa de evanghelizare în aceste timpuri de mari schimbări.

Tocmai aceste schimbări sunt o provocare fericită să primim semnele timpurilor pe care Domnul le oferă Bisericii pentru ca să fie capabilă – așa cum a știut să facă în decurs de două mii de ani – să-l ducă pe Isus Cristos oamenilor din timpul nostru. Misiunea este mereu identică, însă limbajul cu care trebuie vestită Evanghelia cere să fie reînnoit, cu înțelepciune pastorală. Acest lucru este esențial fie pentru a fi înțeleși de contemporanii noștri, fie pentru că Tradiția catolică poate să vorbească culturilor lumii de astăzi și să le ajute să se deschidă la rodnicia perenă a mesajului lui Cristos. Timpurile sunt de mari provocări, pe care nu trebuie să ne fie frică să ni le însușim. De fapt, numai în măsura în care le vom lua asupra noastră vom fi capabili să oferim răspunsuri coerente pentru că sunt elaborate în lumina Evangheliei. Asta e ceea ce oamenii așteaptă astăzi de la Biserică: să știe să meargă cu ei oferind compania mărturiei credinței, care îi face solidari cu toți, îndeosebi cu cei mai singuri și marginalizați. Câți săraci – și săraci în credință – așteaptă Evanghelia care eliberează! Câți bărbați și femei, în periferiile existențiale generate de societatea consumistă, atee, așteaptă apropierea noastră și solidaritatea noastră! Evanghelia este vestea iubirii lui Dumnezeu care, în Isus Cristos, ne cheamă să fim părtași de viața sa. Așadar noua evanghelizare este aceasta: să conștientizăm iubirea milostivă a Tatălui pentru a deveni și noi instrumente de mântuire pentru frații noștri.

Această conștiință, care este semănată în inima fiecărui creștin încă din ziua Botezului său, cere să crească, împreună cu viața de har, pentru a aduce mult rod. Aici se inserează marea temă a catehezei ca spațiu în cadrul căruia viața creștinilor se formează pentru că experimentează milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o idee abstractă despre milostivire, ci o experiență concretă cu care înțelegem slăbiciunea noastră și forța care vine de sus. „Este frumos ca rugăciunea zilnică a Bisericii să înceapă cu aceste cuvinte: «Dumnezeule, vino în ajutorul meu! Doamne, grăbește-te să mă ajuți!» (Ps 70,2). Ajutorul pe care-l invocăm este deja primul pas al milostivirii lui Dumnezeu față de noi. El vine să ne mântuiască din condiția de slăbiciune în care trăim. Și ajutorul său constă în a ne face să percepem prezența sa și apropierea sa. Zi de zi, atinși de compătimirea sa, putem deveni și noi compătimitori față de toți” (Misericordiae vultus, 14).

Duhul Sfânt, care este protagonistul evanghelizării, este și artizanul creșterii Bisericii în înțelegerea adevărului lui Cristos. El este cel care deschide inima credincioșilor și o transformă pentru ca iertarea primită să poată deveni experiență de iubire pentru frați. Tot Duhul deschide mintea discipolilor lui Cristos să înțeleagă mult mai profund angajarea cerută și formele cu care trebuie dată importanță și credibilitate mărturiei. Avem atâta nevoie de Duhul pentru ca să deschidă mintea noastră și inimile noastre.

De aceea, întrebarea despre modul în care educăm la credință nu este retorică, este esențială. Răspunsul cere curaj, creativitate și decizie de a întreprinde drumuri uneori încă neexplorate. Cateheza, drept componentă a procesului de evanghelizare, are nevoie să meargă dincolo de simpla sferă școlară, pentru a-i educa pe credincioși, încă de când sunt copii, să-l întâlnească pe Cristos, viu și activ în Biserica sa. Este întâlnirea cu El care trezește dorința de a-l cunoaște mai bine și apoi de a-l urma pentru a deveni discipolii săi. Prin urmare, provocarea noii evanghelizări și a catehezei se joacă tocmai pe acest punct fundamental: cum să-l întâlnim pe Cristos, care este locul cel mai coerent pentru a-l găsi și a-l urma.

Vă asigur de apropierea mea și de sprijinul meu în această misiune așa de urgentă pentru comunitățile noastre. Vă încredințez Fecioarei Mame a Milostivirii pentru ca sprijinul său și mijlocirea sa să vă ajute în această misiunea așa de angajantă. Vă binecuvântez din inimă și, vă rog, vă cer să vă rugați pentru mine.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 29.05.2015
Publicarea pe acest sit: 30.05.2015
Etichete: , ,

Lasă un răspuns