Discursul Papei adresat membrilor Comisiei Teologice Internaţionale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat membrilor Comisiei Teologice Internaționale
vineri, 5 decembrie 2014

Iubiți frați și surori,

Vă întâlnesc cu plăcere la începutul unui nou cincinal – al nouălea – al Comisiei Teologice Internaționale. Îi mulțumesc președintelui, cardinalul Müller, pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele vostru al tuturor.

Comisia voastră se naște, puțin după Conciliul al II-lea din Vatican, ca urmare a unei propuneri a Sinodului Episcopilor, pentru ca Sfântul Scaun să se poată folosi mai direct de reflecția teologilor care provin din diferite părți ale lumii. Misiunea Comisiei este așadar aceea de „a studia problemele doctrinale de mare importanță, în special cei care prezintă aspecte noi, și în acest mod să ofere ajutorul său Magisteriului Bisericii” (Statute, art. 1). Cele douăzeci și șapte de documente publicate până acum sunt mărturie a acestei angajări și un punct de referință pentru dezbaterea teologică.

Misiunea voastră este de a sluji Biserica, ceea ce presupune nu numai competențe intelectuale, dar și dispoziții spirituale. Printre acestea din urmă, aș vrea să atrag atenția voastre cu privire la importanța ascultării. „Fiul omului – i-a spus Domnul profetului Ezechiel – toate cuvintele pe care ți le spun ascultă-le cu urechile, primește-le în inimă” (Ez 3,10). Teologul este înainte de toate un credincios care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu cel viu și îl primește în inimă și în minte. Însă teologul trebuie să asculte cu umilință și „ceea ce Duhul spune Bisericilor” (Ap 2,7), prin diferitele manifestări ale credinței trăite de poporul lui Dumnezeu. A amintit asta recentul document al Comisiei despre „Sensus fidei în viața Bisericii”. Este frumos. Mi-a plăcut mult acel document, felicitări! De fapt, împreună cu tot poporul creștin, teologul deschide ochii și urechile la „semnele timpurilor”. Este chemat să „asculte cu atenție diferitele limbaje ale timpului nostru, să le discearnă, să le interpreteze și să le aprecieze la lumina cuvântului lui Dumnezeu – este cel care judecă, Cuvântul lui Dumnezeu – pentru ca adevărul revelat să poată fi perceput și înțeles tot mai profund și să poată fi prezentat într-o formă mai adecvată” (Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, constituția Gaudium et spes, 44).

În această lumină, în cadrul compunerii tot mai diversificate a Comisiei, aș vrea să notez cea mai mare prezență a femeilor – încă nu atât de mare… Sunt cireșele de pe tort, dar e nevoie de mai mult! – prezență care devine invitație de a reflecta asupra rolului pe care femeile pot și trebuie să-l aibă în domeniul teologiei. De fapt, „Biserica recunoaște aportul indispensabil al femeii în societate, cu o sensibilitate, o intuiție și anumite capacități speciale care sunt de obicei mai proprii femeilor decât bărbaților… Văd cu plăcere cum multe femei… oferă noi aporturi reflecției teologice” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 103). Astfel, în virtutea geniului lor feminin, teologele pot să prezinte, pentru folosul tuturor, anumite aspecte neexplorate ale misterului insondabil al lui Cristos „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii” (Col 2,3). Așadar, vă invit să scoateți cel mai bun profit din acest aport specific al femeilor la înțelegerea credinței.

O altă caracteristică a Comisiei voastre este caracterul său internațional, care reflectă catolicitatea Bisericii. Diversitatea punctelor de vedere trebuie să îmbogățească această catolicitate fără a dăuna unității. Unitatea teologilor catolici se naște din referința lor comună la o singură credință în Cristos și se hrănește din diversitatea darurilor Duhului Sfânt. Pornind de la acest fundament și într-un pluralism sănătos, diferite abordări teologice, dezvoltate în contexte culturale diferite și cu metode utilizate diferite, nu se pot ignora reciproc, ci în dialogul teologic ar trebui să se îmbogățească și să se corecteze reciproc. Lucrarea Comisiei voastre poate fi o mărturie a acestei creșteri și chiar o mărturie a Duhului Sfânt, pentru că El e cel care seamănă aceste varietăți carismatice în Biserică, diferite puncte de vedere, și El va fi cel care va face unitatea. El este protagonistul, mereu.

Fecioara Neprihănită, ca martoră privilegiată a marilor evenimente din istoria mântuirii, „păstra toate acestea, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19): Femeie a ascultării, femeie a contemplației, femeie a apropierii de problemele Bisericii și ale oamenilor. Sub conducerea Duhului Sfânt și cu toate resursele geniului său feminin, Ea n-a încetat să intre tot mai mult în „tot adevărul” (cf. In 16,13). Maria este astfel icoana Bisericii care, în așteptarea nerăbdătoare a Domnului său, înaintează, zi după zi, în înțelegerea credinței, grație și muncii răbdătoare a teologilor și teologelor. Sfânta Fecioară Maria, maestră a teologiei autentice, să ne obțină, cu rugăciunea sa maternă, ca „să crească tot mai mult în cunoaștere și în discernământ deplin” (Fil 1,9-10) caritatea noastră. În acest drum vă însoțesc cu Binecuvântarea mea și vă cer vă rog să vă rugați pentru mine. Să vă rugați teologic, mulțumesc.

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 05.12.2014
Publicarea pe acest sit: 06.12.2014
Etichete: ,

Lasă un răspuns