Discursul Papei adresat membrilor Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
adresat membrilor Comisiei Mixte Internaționale
pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică
și Bisericile Ortodoxe Orientale

vineri, 27 ianuarie 2017

Iubiți frați în Cristos,

Adresându-vă un bun-venit bucuros, vă mulțumesc pentru prezența voastră și pentru cuvintele respectuoase pe care mitropolitul Bishoy mi le-a adresat în numele tuturor. Mulțumesc și pentru acea icoană frumoasă, atât de semnificativă, a sângelui lui Cristos, care ne revelează răscumpărarea din sânul Sfintei Fecioare Maria. Foarte frumoasă! Prin intermediul vostru, adresez un salut cordial conducătorilor Bisericilor ortodoxe orientale, frații mei venerați.

Privesc cu recunoștință la lucrarea Comisiei voastre, apărută în 2003 și ajunsă la a paisprezecea întâlnire. Anul trecut ați început o aprofundare asupra naturii sacramentelor, îndeosebi a Botezului. Chiar în Botez am redescoperit fundamentul comuniunii între creștini; catolici și ortodocși orientali putem repeta ceea ce afirma apostolul Paul: „Am fost botezați într-un singur Duh” și aparținem „un singur trup” (1Cor 12,13). În cursul acestei săptămâni ați putut reflecta ulterior asupra aspectelor istorice, teologice și ecleziologice ale sfintei Euharistii, „izvor și culme a întregii vieți creștine”, care în mod minunat exprimă și realizează unitatea poporului lui Dumnezeu (Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, Constituția Lumen gentium, 11). Încurajându-vă să continuați, nutresc speranța ca lucrarea voastră să poată arăta căi prețioase pentru parcursul nostru, facilitând drumul spre acea zi atât de așteptată în care vom avea harul de a celebra Jertfa Domnului la același altar, ca semn al comuniunii ecleziale restabilite pe deplin.

Mulți dintre voi aparțin la Biserici care asistă zilnic la creșterea violenței și la acte teribile, săvârșite de extremismul fundamentalist. Suntem conștienți că situații de suferință așa de tragică se înrădăcinează mai ușor în contexte de sărăcie, nedreptate și excludere socială, datorate și instabilității generate de interese de parte, adesea externe, și de conflicte precedente, care au produs condiții de viață mizerabile, deșerturi culturale și spirituale în care este ușor de manipulat și de instigat la ură. În fiecare zi Bisericile voastre sunt apropiate de suferință, chemate să semene înțelegere și să reconstruiască speranța cu răbdare, întărind cu pacea care vine de la Domnul, o pace pe care împreună suntem obligați s-o oferim unei lumi rănite și sfâșiate.

„Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el”, scria tot sfântul Paul (1Cor 12,26). Aceste suferințe ale voastre sunt suferințele noastre. Mă unesc cu voi în rugăciune, invocând sfârșitul conflictelor și apropierea lui Dumnezeu pentru populațiile încercate, în special pentru copii, bolnavi și bătrâni. În mod deosebit îi am la inimă pe episcopi, pe preoți, pe consacrați și pe credincioși, victime ale răpirilor crude, și pe toți cei care au fost luați ostatici sau reduși la sclavie.

Fie ca să fie sprijin puternic pentru comunitățile creștine mijlocirea și exemplul atâtor martiri și sfinți ai noștri, care au dat mărturie curajoasă lui Cristos și au ajuns la unitatea deplină, ei. Și noi ce așteptăm? Ei ne revelează inima credinței noastre, care nu constă într-un generic mesaj de pace și de reconciliere, ci în Isus însuși, răstignit și înviat: El este pacea noastră și reconcilierea noastră (cf. Ef 2,14; 2Cor 5,18). Ca discipoli ai săi, suntem chemați să mărturisim pretutindeni, cu tărie creștină, iubirea sa umilă care reconciliază pe omul din toate timpurile. Acolo unde violența cheamă violență și violența seamănă moarte, răspunsul nostru este fermentul pur al Evangheliei, care, fără a se presta la logicile puterii, face să apară roade de viață chiar și din terenul arid și zori de speranță după nopțile de teroare.

Centrul vieții creștine, misterul lui Isus mort și înviat din iubire, este punctul de referință și pentru drumul nostru spre unitatea deplină. Martirii, încă o dată, ne arată calea: de câte ori jertfa vieții i-a făcut pe creștini, altminteri divizați în multe lucruri, să fie uniți. Martiri și sfinți din toate tradițiile ecleziale sunt deja în Cristos una (cf. In 17,22); numele lor sunt scrise în martirologiul unic și nedespărțit al Bisericii lui Dumnezeu. Jertfindu-se din iubire pe pământ, locuiesc în unicul Ierusalim ceresc, aproape de Mielul jertfit (cf. Ap 7,13-17). Viața lor oferită în dar ne cheamă la comuniune, să mergem mai zvelt pe drumul spre unitatea deplină. Așa cum în Biserica primară sângele martirilor a fost sămânță de noi creștini, tot așa astăzi sângele atâtor martiri este sămânță de unitate între cei care cred, semn și instrument al unui viitor în comuniune și în pace.

Iubiți frați, vă sunt recunoscător pentru că vă străduiți pentru acest scop. Mulțumindu-vă pentru vizita voastră, invoc asupra voastră și asupra slujirii voastre binecuvântarea Domnului și ocrotirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Și dacă vi se pare că e bine, fiecare în propria limbă, putem să ne rugăm „Tatăl nostru” împreună.

[Tatăl nostru]

Autor: Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 27.01.2017
Publicarea pe acest sit: 27.01.2017
Etichete: ,

Lasă un răspuns