Discursul Papei adresat elevilor catolici britanici

Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea
adresat elevilor din școlile catolice britanice
St Mary’s University College din Twickenham
vineri, 17 septembrie 2010

Iubiți frați și surori în Cristos,
Dragi prieteni tineri,

Doresc înainte de toate să vă spun cât sunt de bucuros să fiu astăzi aici în mijlocul vostru. Extind cel mai cordial salut la voi toți, care ați venit la „Saint Mary’s University” de la școlile și de la colegiile catolice din Regatul Unit, și la toți cei care ne urmăresc la televizor sau pe internet. Îi mulțumesc episcopului McMahon pentru cuvintele sale de bun-venit și corului și fanfarei pentru muzica frumoasă pe care au cântat-o cu puțin înainte, cu care am început celebrarea noastră. Îi mulțumesc lui Miss Bellot pentru cuvintele gentile pe care mi le-a adresat în numele tuturor tinerilor prezenți. Privind la următoarele jocuri olimpice, a fost o plăcere să inaugurez această Fundație sportivă care poartă numele de Ioan Paul al II-lea și mă rog ca toți cei care o vor frecventa să dea glorie lui Dumnezeu prin activitățile lor sportive, precum și să poată folosi pentru ei înșiși și pentru alții.

Nu i se întâmplă des unui papă – într-adevăr nici altei persoane oarecare – oportunitatea de a vorbi în același timp studenților din toate școlile catolice din Anglia, din Țara Galilor și din Scoția. Și din moment ce acum eu am această posibilitate, există ceva care cu adevărat doresc din inimă să vă spun. Am speranța că printre voi care sunteți aici astăzi ca să mă ascultați există unii dintre viitorii sfinți ai secolului al douăzeci și unulea. Lucrul pe care Dumnezeu îl dorește mai mult pentru fiecare dintre voi este ca să deveniți sfinți. El vă iubește mult mai mult decât vă puteți imagina și dorește pentru voi maximul. Și lucrul cel mai bun dintre toate pentru voi este fără îndoială creșterea în sfințenie.

Poate că unii dintre voi nu s-au gândit niciodată până acum la asta. Poate că unii cred că a fi sfinți nu este pentru ei. Lăsați-mă să explic ce vreau să spun. Când suntem tineri, obișnuim să ne gândim la persoane pe care le stimăm și le admirăm, persoane cu care am vrea să ne asemănăm. Ar putea fi vorba de cineva pe care-l întâlnim în viața noastră zilnică și față de care avem mare stimă. Sau ar putea să fie cineva vestit. Trăim într-o cultură a celebrității și tinerii sunt adesea încurajați să aibă ca model figuri din lumea sportului sau a spectacolului. Eu aș vrea să vă pun această întrebare: care sunt calitățile pe care le vedeți în alții și pe care voi înșivă ați vrea mai mult să le aveți? Ce tip de persoană ați vrea să fiți cu adevărat?

Când vă invit să deveniți sfinți, vă cer să nu vă mulțumiți cu alegeri secundare. Vă cer să nu urmăriți un obiectiv limitat, ignorându-le pe toate celelalte. A avea bani face posibil să fim generoși și să facem bine în lume, însă numai asta nu este suficient pentru a ne face fericiți. A fi foarte înzestrați în unele activități sau profesii este un lucru bun, dar nu va putea niciodată să ne satisfacă, până când nu țintim la ceva încă și mai mare. Va putea să ne facă vestiți, dar nu ne va face fericiți. Fericirea este ceva ce dorim cu toții, dar una din marile tragedii din această lume este că așa de mulți nu reușesc niciodată s-o găsească, pentru că o caută în locuri greșite. Soluția este foarte simplă: adevărata fericire trebuie căutată în Dumnezeu. Avem nevoie de curajul de a pune speranțele noastre cele mai profunde numai în Dumnezeu: nu în bani, într-o carieră, în succesul lumesc, sau în relațiile noastre cu alții, ci în Dumnezeu. Numai el poate satisface necesitatea cea mai profundă a inimii noastre.

Dumnezeu nu numai că ne iubește cu o profunzime și intensitate pe care cu greu putem să le imaginăm: el ne invită să răspundem la această iubire. Voi toți știți ce se întâmplă atunci când întâlniți pe cineva interesant sau atrăgător, cum doriți să fiți prietenii acelei persoane. Sperați mereu că persoana aceea să vă găsească la rândul ei interesanți și atrăgători și să vrea să lege prietenie cu voi. Dumnezeu dorește prietenia voastră. Și, odată ce voi legați prietenie cu Dumnezeu, orice lucru în viața voastră începe să se schimbe. În timp ce ajungeți să-l cunoașteți mai bine, vă dați seama că vreți să reflectați în însăși viața voastră ceva din bunătatea lui infinită. Sunteți atrași de practicarea virtuții. Începeți să vedeți aviditatea și egoismul și toate celelalte păcate, ceea ce sunt ele cu adevărat, tendințe distructive și periculoase care provoacă profundă suferință și mare daună și vreți să evitați să cădeți voi înșivă în capcana aceea. Începeți să simțiți compasiune față de cei care sunt în dificultate și doriți să faceți ceva pentru a-i ajuta. Doriți să veniți în ajutorul săracului și al celui înfometat, să-l încurajați pe cel suferind, să fiți buni și generoși. Atunci când aceste lucruri începeți să le îndrăgiți, sunteți deja pe deplin porniți pe calea sfințeniei.

Există mereu un orizont mai mare, în școlile voastre catolice, mai presus și dincolo de fiecare materie din studiul vostru și de diferitele capacități pe care le dobândiți. Toată munca pe care o faceți este pusă în contextul creșterii în prietenia cu Dumnezeu și din acea prietenie toată acea muncă provine. În felul acesta învățați nu numai să fiți studenți buni, ci buni cetățeni și persoane bune. În timp ce continuați cu parcursul școlar trebuie să faceți alegeri cu privire la materia studiului vostru și să începeți să vă specializați în vederea a ceea ce veți face în viață. Acest lucru este corect și potrivit. Însă amintiți-vă mereu că fiecare materie pe care o studiați se inserează într-un orizont mai amplu. Să nu vă reduceți niciodată la un orizont restrâns. Lumea are nevoie de buni oameni de știință, dar o perspectivă științifică devine în mod periculos îngustă, dacă ignoră dimensiunea etică și religioasă a vieții, așa cum religia devine îngustă, dacă refuză contribuția legitimă a științei la înțelegerea lumii din partea noastră. Avem nevoie de buni istorici, filozofi și economiști, dar dacă percepția pe care ei o oferă despre viața umană în cadrul domeniului lor specific este centrată pe o perspectivă prea restrânsă, ei pot în mod serios să ne abată de la drum.

O școală bună oferă o formare completă pentru întreaga persoană. Și o școală catolică bună, mai presus și dincolo de asta, ar trebui să-i ajute pe studenții săi să devină sfinți. Știu că există mulți necatolici care studiază în școlile catolice în Marea Britanie și doresc să mă adresez tuturor cu cuvintele mele de astăzi. Mă rog pentru ca și voi să vă simțiți încurajați să practicați virtutea și să creșteți în cunoașterea și prietenia cu Dumnezeu, alături de colegii voștri catolici. Voi sunteți pentru ei chemarea la orizontul mai vast care există în afara școlii și fără îndoială că respectul și prietenia față de membrii altor tradiții religioase trebuie să fie printre virtuțile care se învață într-o școală catolică. Sper de asemenea că veți vrea să împărtășiți cu toți cei pe care-i veți întâlni valorile și învățăturile pe care le-ați învățat prin formarea creștină primită.

Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru atenția voastră, vă promit să mă rog pentru voi și vă cer să vă rugați pentru mine. Sper să văd mulți dintre voi în august, la Ziua Mondială a Tineretului la Madrid. Între timp, fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toți!

Autor: Papa Benedict al XVI-lea
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro
Publicarea în original: 17.09.2010
Publicarea pe acest sit: 17.09.2010
Etichete: , , ,

Lasă un răspuns